Ley N° 66-XVI, de 27 de marzo 2008 sobre la Protección de las Indicaciones Geográficas, Denominaciones de Origen y Especialidades Tradicionales Garantizadas, República de Moldova

Capitolul II
PROTECŢIA JURIDICĂ, DREPTURILE CONFERITE
ŞI DECĂDEREA DIN PROTECŢIE

Articolul 4. Prevederi generale de protecţie juridică

Protecţia juridică a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării lor la AGEPI, în modul stabilit de prezenta lege, sau în baza tratatelor internaţionale, inclusiv a acordurilor bilaterale, la care Republica Moldova este parte.

Articolul 5. Protecţia denumirii de origine şi a indicaţiei geografice

(1)

Poate fi protejată în calitate de denumire de origine denumirea geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:

a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din aceastăţară; şi b) a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd factorii naturali şi cei umani; şi c) a cărui producere, prelucrare şi preparare au loc în aria geografică delimitată.

(2)

Poate fi protejată în calitate de indicaţie geografică denumirea unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:

a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din aceastăţară; şi b) care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice; şi c) a cărui producere şi/sau prelucrare, şi/sau preparare au loc în aria geografică delimitată.

(3)

Sînt, de asemenea, considerate denumiri de origine sau indicaţii geografice denumirile geografice sau negeografice tradiţionale ce desemnează un produs agricol sau alimentar care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(1) sau (2).

(4)

Prin derogare de la alin.(1), sînt asimilate denumirilor de origine unele denumiri geografice în cazul cînd materia primă a produselor pe care le desemnează aceste denumiri provine dintr-o arie geografică mai vastă sau diferită de aria de prelucrare, cu condiţia ca:

a) aria de producere a materiei prime să fie delimitată; şi b) să existe condiţii deosebite pentru producerea materiei prime; şi c) să existe un regim de inspecţie care să asigure respectarea condiţiilor prevăzute la lit.b). Denumirile în cauză trebuie să fi fost recunoscute ca denumiri de origine înainte de 1 mai

2004.

(5) În sensul alin.(4), sînt considerate drept materie primă doar animalele vii, carnea şi laptele.

Articolul 6. Protecţia specialităţii tradiţionale garantate

(1) În calitate de specialitate tradiţională garantată poate fi protejat un produs agricol sau alimentar care:

a) este obţinut din materie primă tradiţională; sau

b) se caracterizează printr-o compoziţie tradiţională; sau

c) se caracterizează printr-un mod de producere şi/sau de prelucrare ce corespunde unui tip

tradiţional de producere şi/sau de prelucrare.

(2)

Caracteristica sau ansamblul de caracteristici care determină specificitatea produsului trebuie să fie legate de proprietăţile intrinseci ale acestuia, cum ar fi proprietăţile sale fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, de metoda de producţie sau de condiţiile specifice care prevalează pe durata producerii. Aspectul exterior al unui produs agricol sau alimentar nu este considerat a fi o caracteristică a specificităţii acestuia.

(3)

Specificitatea produsului nu poate să se limiteze nici la o compoziţie calitativă sau cantitativă, nici la un mod de producţie prevăzut de legislaţie, nici la normele stabilite de organismele de standardizare ori stabilite arbitrar. În acelaşi timp, această prevedere nu se aplică în cazul cînd prevederile legislaţiei sau normele menţionate au fost stabilite în scopul definirii specificităţii unui produs.

(4) Pentru a fi înregistrată, denumirea specialităţii tradiţionale garantate trebuie:
a) să fie specifică în sine; sau
b) să exprime specificitatea produsului agricol sau alimentar.

(5)

O denumire specifică în sine trebuie să fie tradiţionalăşi conformă cu dispoziţiile legislaţiei naţionale sau consacrată cutumiar.

(6)

Denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate poate conţine un termen geografic fără a prejudicia dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, dreptul asupra unei mărci sau alte drepturi de proprietate intelectuală.

(7)

Denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale poate fi utilizată în denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate cu condiţia să nu inducă în eroare consumatorul în privinţa naturii produsului.

(1)

Sînt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: a) în calitate de denumiri de origine – denumirile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(1) sau, după caz, la alin.(3), sau la alin.(4); b) în calitate de indicaţii geografice – indicaţiile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(2) sau, după caz, la alin.(3); c) în calitate de specialităţi tradiţionale garantate – produsele agricole sau alimentare care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.6; d) în calitate de denumiri de origine, indicaţii geografice şi denumiri de specialităţi

tradiţionale garantate – denumirile care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; e) în calitate de denumiri de origine şi indicaţii geografice – denumirile devenite generice.

(2)

O denumire nu poate fi înregistrată ca denumire de origine sau ca indicaţie geografică şi în cazul cînd ea:

Articolul 7. Motive de refuz la înregistrare

a) este identică sau similară cu o marcă anterior înregistrată pentru produse identice sau similare cu cele pentru care se solicită înregistrarea denumirii de origine sau indicaţiei geografice, în situaţia în care, ţinînd cont de reputaţia şi de renumele mărcii, precum şi de durata utilizării acesteia, înregistrarea va fi de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte identitatea adevărată a produsului;

b) este în conflict cu denumirea total omonimă a unui soi de plante sau a unei rase de animale pentru produse comparabile, dacă se demonstrează, înainte de expirarea termenului de opoziţie prevăzut la art.22, că soiul sau rasa în cauză, în afara ariei delimitate şi înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, a făcut deja obiectul unei producţii comerciale, astfel încît consumatorii riscă să confunde cu soiul sau cu rasa produsele ce poartă denumirea înregistrată.

(3)

O denumire omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja protejată conform prezentei legi va putea fi refuzată la înregistrare dacă, ţinînd cont de uzanţele locale şi tradiţionale şi de riscul efectiv de confuzie, ea creează în percepţia consumatorului impresia eronată că produsele sînt originare din alt teritoriu, chiar dacă denumirea în cauză este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care sînt originare produsele agricole sau alimentare pe care aceasta le desemnează.

(4)

În calitate de specialitate tradiţională garantată nu poate fi înregistrat un produs agricol sau alimentar a cărui specificitate rezidă în provenienţa sa ori în originea sa geografică. Totuşi, utilizarea termenilor geografici în denumire este autorizată fără a aduce prejudicii altor drepturi de proprietate intelectuală anterior dobîndite, în special celor referitoare la mărci, la denumiri de origine protejate şi la indicaţii geografice protejate.

(5)

Nu poate fi înregistrată o specialitate tradiţională garantată a cărei denumire exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar, în sensul art.6 alin.(4) lit.b), care: a) face referinţă numai la cerinţe de ordin general, utilizate pentru un ansamblu de produse agricole sau alimentare, sau la cele prevăzute în actele normative în vigoare;

b) este înşelătoare, cum ar fi o denumire ce face referinţă la o caracteristică evidentă a produsului sau la o caracteristică ce nu corespunde caietului de sarcini şi astfel apare riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracteristicile produsului.

(6)

În sensul prezentei legi, prin denumire devenită generică se înţelege denumirea unui produs care, chiar dacă conţine o indicaţie a locului sau a regiunii unde acest produs a fost iniţial fabricat sau comercializat ori constituie o derivată a unei asemenea indicaţii, şi-a pierdut sensul său primar şi a devenit în Republica Moldova denumirea comună a unui produs ori indică specia, calitatea, categoria sau orice altă proprietate sau caracteristică a acestuia.

(7) Pentru a stabili dacă o denumire a devenit generică, se va ţine cont de toţi factorii, în special de:

a) situaţia existentă în zona de unde provine denumirea şi în zonele de consum;

b) prevederile legislaţiei naţionale din domeniu sau, după caz, de prevederile legislaţiei din

ţara de origine a denumirii corespunzătoare.

Articolul 8. Caietul de sarcini

(1) Pentru a beneficia de o denumire de origine protejată sau de o indicaţie geografică protejată ori pentru a fi recunoscut ca specialitate tradiţională garantată, un produs trebuie să fie conform condiţiilor stabilite într-un caiet de sarcini, omologat printr-o decizie a autorităţii competente specificate la art.34 alin.(1).

(2) Caietul de sarcini pentru o denumire de origine sau pentru o indicaţie geografică trebuie să conţină:

a) denumirea de origine sau indicaţia geografică solicitată spre înregistrare;

b) denumirea şi descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, a materiei prime, precum şi principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice şi/sau organoleptice ale produsului;

c) delimitarea ariei geografice şi, dacă este cazul, elemente care să indice respectarea prevederilor art.5 alin.(4);

d) elemente care să ateste că produsul provine din aria geografică delimitată, în sensul art.5 alin.(1) sau (2), după caz;

e) descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale, loiale şi constante, de obţinere a acestuia, precum şi descrierea elementelor referitoare la ambalaj, dacă solicitantul constatăşi justifică necesitatea ambalării produsului în aria geografică delimitată, pentru a păstra calitatea, pentru a garanta originea sau pentru a asigura controlul;

f) elemente care să justifice, după caz:

-

legătura dintre calitatea sau caracteristicele produsului şi mediul geografic, în sensul art.5 alin.(1) lit.b), sau;

-

legătura dintre o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ale produsului şi originea sa geografică, în sensul art.5 alin.(2) lit.b); g) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau ale organismelor abilitate să verifice

respectarea prevederilor caietului de sarcini, precum şi precizarea misiunii lor; h) orice reguli specifice de etichetare a produsului în cauză; i) oricare alte eventuale cerinţe, stabilite de lege, ce trebuie respectate.

(3) Caietul de sarcini pentru o specialitate tradiţională garantată trebuie să conţină:

a) denumirea specialităţii tradiţionale garantate, în una sau mai multe limbi, precum şi o menţiune ce arată că grupul solicitant cere înregistrarea cu rezervarea denumirii în cazul cînd grupul solicită să beneficieze de prevederile art.36 alin.(2);

b) descrierea produsului agricol sau alimentar, cu indicarea principalelor proprietăţi fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale acestuia;

c) descrierea metodei de producţie aplicate de producători, inclusiv, dacă este cazul, descrierea naturii şi a caracteristicilor materiei prime sau a ingredientelor utilizate, a metodei de preparare a produsului agricol sau alimentar;

d) elementele esenţiale care definesc specificitatea produsului şi, dacă este cazul, sistemul de referinţă utilizat; e) elementele esenţiale care atestă caracterul tradiţional al produsului, în sensul art.6 alin.(1); f) exigenţele minime şi procedurile de evaluare a specificităţii produsului.

Articolul 9. Dreptul la protecţie

(1)

O denumire de origine, o indicaţie geografică sau o specialitate tradiţională garantată va fi înregistrată dacă: a) corespunde prevederilor art.5 sau art.6, după caz, precum şi art.8, şi nu este exclusă de la

protecţie în temeiul prevederilor art.7; b) cererea de înregistrare corespunde cerinţelor stabilite în prezenta lege.

(2)

Doar un grup este în drept să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate. În sensul prezentei legi, prin „grup” se înţelege orice asociaţie de producători sau de procesatori, indiferent de forma juridică de organizare sau de componenţa acesteia, care activează în baza statutului grupului şi

care desfăşoară o activitate de producţie pentru produsele specificate în cerere. Regulile specifice aplicate grupului se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, denumit în continuare Regulament, aprobat de Guvern.

La un grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice:

a) se pot asocia şi alte părţi interesate;

b) poate fi asimilată o persoană fizică sau juridică, în condiţiile stabilite în Regulament.

(3)

Un grup poate depune cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate numai pentru produsele pe care le produce sau le obţine el însuşi.

(4)

Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate va aparţine în comun persoanelor care produc, prelucreazăşi prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.

(5)

Dreptul de utilizare a unei indicaţii geografice protejate va aparţine în comun persoanelor care produc şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.

(6)

Orice persoană fizică sau juridică din aria geografică corespunzătoare care produce şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produse în conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru o denumire de origine protejată sau pentru o indicaţie geografică protejată poate depune la AGEPI o cerere privind acordarea dreptului de utilizare a acesteia.

Articolul 10. Durata protecţiei şi reînnoirea dreptului de utilizare

(1)

Durata protecţiei unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate începe din data de depozit a cererii şi este nelimitată.

(2)

Dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se acordă pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire ori de cîte ori este necesar, dacă se menţin condiţiile prevăzute în caietul de sarcini pentru produsul respectiv. Deţinătorii acestui drept, înainte de expirarea fiecărei perioade de 10 ani, pot să solicite la AGEPI reînnoirea lui. Cererea de reînnoire se depune la AGEPI fiind însoţită de o confirmare din partea autorităţii competente cu privire la menţinerea caracteristicilor produselor, precum şi de dovada achitării taxei stabilite. Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de reînnoire a dreptului de utilizare se stabilesc în Regulament.

(3)

Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate se reînnoieşte la cererea titularului acestui drept sau a oricărei persoane împuternicite de acesta.

(4)

Cererea de reînnoire a dreptului de utilizare se depune în ultimele 6 luni de valabilitate a acestuia. Cererea de reînnoire poate fi depusăşi pe parcursul a 6 luni după expirarea termenului de 10 ani, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.

(5)

Reînnoirea dreptului de utilizare va avea efect începînd cu ziua imediat următoare expirării termenului premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea dreptului de utilizare se înscriu, după caz, în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi se publică în BOPI.

Articolul 11. Efectele înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice

(1) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate sînt protejate contra oricărei:

a) utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse neacoperite de înregistrare:

-în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire; sau

-în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate;

b) uzurpări, imitări sau evocări, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” ori de alte expresii similare;

c) indicaţii false sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate sau pe documentele aferente produsului respectiv, precum şi contra utilizării în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului;

d) practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului.

Dacă o denumire înregistrată conţine în sine denumirea generică a unui produs, utilizarea acestei denumiri generice pentru produsele corespunzătoare nu se consideră contrară lit.a) sau b).

(2) Denumirile protejate nu pot deveni generice.

(3)

Înregistrarea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice generează apariţia dreptului de utilizare a acestora. Denumirea de origine şi indicaţia geografică înregistrate nu pot fi cesionate, licenţiate şi nu pot face obiectul unor drepturi reale.

(4)

Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Denumire de origine protejată” sau „Indicaţie geografică protejată” şi a simbolurilor naţionale asociate acestora.

Articolul 12. Efectele înregistrării specialităţilor tradiţionale garantate

(1)

Denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezenta lege sînt protejate contra:

a) oricăror practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul, în special contra practicilor care lasă să se înţeleagă că produsul agricol sau alimentar este o specialitate tradiţională garantată;

b) oricărei imitări a unei denumiri înregistrate şi rezervate conform art.36 alin.(2).

(2)

Se interzice folosirea în comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate cu rezervarea denumirii conform art.36 alin.(2).

(3)

Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantată” şi a simbolului naţional asociat acesteia.

Articolul 13. Încetarea protecţiei şi decăderea din drepturi

(1)

Drepturile obţinute în temeiul înregistrării vor înceta: a) cu efect retroactiv, din data de depozit a cererii, în cazul în care înregistrarea este anulată;

b) cu efect retroactiv, din data începerii procedurii de revocare, în cazul în care protecţia este revocată.

(2)

Dacă a fost efectuată contrar prevederilor prezentei legi, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi anulată.

(3) Protecţia denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va fi revocată dacă:

a) în urma schimbării sau dispariţiei factorilor naturali şi/sau umani specifici ariei geografice delimitate, menţionate la art.5, a devenit imposibilă obţinerea de produse ce corespund caietului de sarcini;

b) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în ţara de origine, în cazul în care aria geografică se află într-o altăţară; c) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Protecţia denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi revocată dacă organismul de evaluare, desemnat în conformitate cu art.34, va constata neconcordanţe între caracteristicile reale ale produsului şi prevederile respective din caietul de sarcini, în cazul în care acestea nu pot fi remediate în nici un mod.

(5) Valabilitatea certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va înceta:

a) în condiţiile prevăzute la alin.(1);

b) în cazul lichidării persoanei juridice sau decesului persoanei fizice care deţine acest drept;

c) la cererea titularului dreptului de utilizare;

d) la cererea organismului de evaluare, desemnat în conformitate cu art.34, în cazul în care

acesta va constata nerespectarea prevederilor caietului de sarcini.