About Intellectual Property IP Training Respect for IP IP Outreach IP for… IP and... IP in... Patent & Technology Information Trademark Information Industrial Design Information Geographical Indication Information Plant Variety Information (UPOV) IP Laws, Treaties & Judgements IP Resources IP Reports Patent Protection Trademark Protection Industrial Design Protection Geographical Indication Protection Plant Variety Protection (UPOV) IP Dispute Resolution IP Office Business Solutions Paying for IP Services Negotiation & Decision-Making Development Cooperation Innovation Support Public-Private Partnerships AI Tools & Services The Organization Working with WIPO Accountability Patents Trademarks Industrial Designs Geographical Indications Copyright Trade Secrets WIPO Academy Workshops & Seminars IP Enforcement WIPO ALERT Raising Awareness World IP Day WIPO Magazine Case Studies & Success Stories IP News WIPO Awards Business Universities Indigenous Peoples Judiciaries Genetic Resources, Traditional Knowledge and Traditional Cultural Expressions Economics Gender Equality Global Health Climate Change Competition Policy Sustainable Development Goals Frontier Technologies Mobile Applications Sports Tourism PATENTSCOPE Patent Analytics International Patent Classification ARDI – Research for Innovation ASPI – Specialized Patent Information Global Brand Database Madrid Monitor Article 6ter Express Database Nice Classification Vienna Classification Global Design Database International Designs Bulletin Hague Express Database Locarno Classification Lisbon Express Database Global Brand Database for GIs PLUTO Plant Variety Database GENIE Database WIPO-Administered Treaties WIPO Lex - IP Laws, Treaties & Judgments WIPO Standards IP Statistics WIPO Pearl (Terminology) WIPO Publications Country IP Profiles WIPO Knowledge Center WIPO Technology Trends Global Innovation Index World Intellectual Property Report PCT – The International Patent System ePCT Budapest – The International Microorganism Deposit System Madrid – The International Trademark System eMadrid Article 6ter (armorial bearings, flags, state emblems) Hague – The International Design System eHague Lisbon – The International System of Appellations of Origin and Geographical Indications eLisbon UPOV PRISMA UPOV e-PVP Administration UPOV e-PVP DUS Exchange Mediation Arbitration Expert Determination Domain Name Disputes Centralized Access to Search and Examination (CASE) Digital Access Service (DAS) WIPO Pay Current Account at WIPO WIPO Assemblies Standing Committees Calendar of Meetings WIPO Webcast WIPO Official Documents Development Agenda Technical Assistance IP Training Institutions COVID-19 Support National IP Strategies Policy & Legislative Advice Cooperation Hub Technology and Innovation Support Centers (TISC) Technology Transfer Inventor Assistance Program WIPO GREEN WIPO's Pat-INFORMED Accessible Books Consortium WIPO for Creators WIPO Translate Speech-to-Text Classification Assistant Member States Observers Director General Activities by Unit External Offices Job Vacancies Procurement Results & Budget Financial Reporting Oversight
Arabic English Spanish French Russian Chinese
Laws Treaties Judgments Browse By Jurisdiction

Law No. 38-XVI of February 29, 2008, on the Protection of Trademarks, Republic of Moldova

Back
Superseded Text  Go to latest Version in WIPO Lex
Details Details Year of Version 2008 Dates Entry into force: September 6, 2008 Adopted: February 29, 2008 Type of Text Main IP Laws Subject Matter Trademarks Subject Matter (secondary) Enforcement of IP and Related Laws, IP Regulatory Body, Competition, Copyright and Related Rights (Neighboring Rights), Industrial Designs, Geographical Indications Notes For date of entry into force: see Article 86 for further details.

Available Materials

Main Text(s) Related Text(s)
Main text(s) Main text(s) Russian Закон № 38-XVI от 29.02.2008 г. «Об охране товарных знаков»         Romanian Lege nr. 38-XVI sin 29 februarie 2008 privind protectia marcilor         English Law No. 38-XVI of February 29, 2008, on the Protection of Trademarks        

PARLAMENTUL PARLIAMENT OF
REPUBLICII MOLDOVA THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Law No. 38-XVI of February 29, 2008 on the Protection of Trademarks

Official Gazette No. 99-101/362 of June 6, 2008

CONTENTS Chapter I BASIC PROVISIONS Article 1. Field of regulation and legal basis

Article 2. Basic concepts
Article 3. Legal protection
Article 4. National Office
Chapter II

SUBSTANTIVE TRADEMARK LAW

Part 1 Trademarks. Grounds for refusal of trademark registration

Article 5. Designations which may be registered as trademarks Article 6. Trademark owner Article 7. Absolute grounds for refusal Article 8. Relative grounds for refusal

Part 2 Effect of trademark registration

Article 9. Right granted by trademark registration

Article 10. Limitation of exclusive right

Article 11. Trademark entry in dictionaries

Article 12. Prohibition on use of a trademark registered in the name of an agent or representative

Article 13. Exhaustion of a trademark right

Article 14. Requirement of trademark use

Part 3 Term of trademark protection. Extension, amendment and division of trademark registration

Article 15. Term of protection of a registered trademark Article 16. Extension of trademark registration Article 17. Introduction of amendments Article 18. Division of registration

Part 4
Termination of rights in a trademark

Article 19. Refusal of a trademark Article 20. Deprivation of trademark rights Article 21. Absolute grounds for invalidity Article 22. Relative grounds for invalidity Article 23. Limitation of rights resulting from owner’s inactivity Article 24. Consequences of deprivation of rights and recognition of trademark

invalidity

Part 5
Transfer of rights in a trademark

Article 25. Transfer of rights Article 26. Assignment agreement and transfer Article 27. Licensing agreement

Chapter III
TRADEMARK REGISTRATION

Part 1
Trademark registration application


Article 28. Filing of a trademark registration application Article 29. Representation Article 30. Trademark registration application Article 31. Application filing date Article 32. Request for recognition of a trademark as well known

Part 2
Priority

Article 33. Right of priority Article 34. Effect of right of priority Article 35. Exhibition priority Article 36. Request for priority

Part 3
Registration procedure

Article 37. Examination of observance of registration application filing requirements Article 38. Publication of a registration application

Article 39. Comments by third parties

Article 40. Objections

Article 41. Substantive examination

Article 42. Examination of objections

Article 43. Refusal of a trademark registration application

Article 44. Withdrawal, limitation and amendment of a trademark registration application

Article 45. Division of a trademark registration application

Article 46. Trademark registration

Article 47. Challenging decisions on trademark registration applications

Article 48. Examination of challenges

Article 49. Restoration of rights

Article 50. Extension of deadlines and restoration of a missed deadline

Chapter IV
COLLECTIVE TRADEMARKS AND
CERTIFICATION TRADEMARKS


Article 51. Collective trademarks Article 52. Regulations on use of a collective trademark Article 53. Refusal of a collective trademark registration application Article 54. Amendments to regulations on use of a collective trademark Article 55. Bringing a suit for protection of rights in a collective trademark Article 56. Grounds for deprivation of rights in a collective trademark Article 57. Grounds for invalidity of a collective trademark Article 58. Certification trademarks (signs of correspondence)

Chapter V
PUBLIC INFORMATION

Article 59. National Register of Trademarks Article 60. Periodicals

Chapter VI
OBSERVANCE OF RIGHTS

Article 61. Rights’ protection

Article 62. Suit concerning announcement of non-infringement of rights

Article 63. Measures for provision of proof prior to bringing a suit

Article 64. Provision of proof in urgent cases

Article 65. Invalidity of measures for provision of proof

Article 66. Presentation and provision of proof within the framework of a suit for the infringement of rights

Article 67. Right to information

Article 68. Measures for bringing a suit for infringement of rights

Article 69. Corrective measures Article 70. Implementation of court decisions Article 71. Alternative measures Article 72. Compensation for damage Article 73. Advertising measures

Chapter VII
INTERNATIONAL REGISTRATION OF TRADEMARKS


Article 74. Basic provisions Article 75. International application Article 76. International registration fees Article 77. Agency international application verification procedure Article 78. Request for subsequent indication Article 79. Procedure for examining an international registration communicated by

the International Bureau Article 80. Effect of an international registration with the indication Republic of

Moldova Article 81. Replacement of a national trademark with an international registration Article 82. Transformation of an international registration into a national application

Chapter VIII
GENERAL PROVISIONS

Article 83. Competence to settle disputes Article 84. Fees Article 85. Rights of foreign natural persons and legal entities

Chapter IX
FINAL AND TRANSITIONAL PROVISIONS

Article 86. Entry into force and applicability of this Law Article 87. Organization of implementation of this Law

The Parliament hereby adopts this Basic Law.

This Law creates an essential basis for the application of Council Regulation (EC) 40/94 of December 20, 1993 on the Community Trade Mark (published in the Official Journal of the European Union No. L 011 of January 14, 1994); Commission Regulation (EC) No. 2869/95 of December 13, 1995 implementing Council Regulation (EC) No. 40/94 of December 20, 1993 on the Community Trade Mark (published in the Official Journal of the European Union, No. L 303 of December 15, 1995); Directive 2004/48/EC of the European Parliament and of the Council of April 29, 2004 on the Enforcement of Intellectual Property Rights (published in the Official Journal of the European Union, No. L 157 of April 30, 2004).

Chapter I
BASIC PROVISIONS

Article 1. Field of regulation and legal basis.

(1)
This Law shall regulate the legal relations arising in the process of registration, legal protection and use of trademarks.
(2)
The legal relations indicated in paragraph (1) shall also be regulated by the Constitution of the Republic of Moldova, the Civil Code of the Republic of Moldova, the Code of Science and Innovations of the Republic of Moldova, the Customs Code of the Republic of Moldova, international agreements, to which one of the parties is the Republic of Moldova, and other normative acts.
(3)
If the international agreements in a given field, to which the Republic of Moldova is one of the parties, establish rules other than those contained in this Law, the rules of the international agreements shall apply.

Article 2. Basic concepts

For the purposes of this Law, the following basic concepts shall apply:

trademark – any graphically representable designation, allowing goods and/or services of one natural person or legal entity to be distinguished from the goods and/or services of other natural persons or legal entities;

collective trademark – a trademark used by an association of manufacturers, producers, service providers or salesmen, or by other similar organizations to designate their goods and/or services;

certification trademark (sign of correspondence) – trademark used to certify the specific characteristics of a good and/or service;

well-known trademark – a trademark well known in the Republic of Moldova at the registration application filing date or at the priority date requested in the application within the appropriate circle of people in relation to the goods and/or services for which the trademark is used, without the need for registration or use of a well-known trademark in the Republic of Moldova for its opposition;

applicant – a natural person or legal entity or a group of natural persons and/or legal entities, in whose name a trademark registration application is filed;

patent attorney – a natural person certified and registered in accordance with the established procedure, representing the interests of national or foreign natural persons and legal entities and providing them with the necessary assistance in the field of protection of industrial property subject matter;

international application – an application for international trademark registration, filed in accordance with the Madrid Agreement, the Protocol to that Agreement or, in appropriate cases, in accordance with both;

international registration – registration of a trademark in accordance with the Madrid Agreement or the Protocol to that Agreement;

International Register – official collection of data concerning international registrations, kept by the International Bureau, recordal of which is provided for by the Madrid Agreement, the Protocol to that Agreement or the Administrative Instructions, irrespective of the format in which they are stored;

Administrative Instructions – Administrative Instructions for the Application of the Madrid Agreement and the Protocol to that Agreement;

countries of the Union – countries to which the Paris Convention applies and which have acceded to the Union for the protection of industrial property.

Article 3. Legal protection

The rights in a trademark shall be acquired and protected on the territory of the Republic of Moldova by means of:

(a)
registration in accordance with the provisions of this Article;
(b)
international registration in accordance with the Madrid Agreement Concerning the International Registration of Marks of April 14, 1891 (hereinafter – Madrid Agreement) or the Protocol Relating to the Madrid Agreement Concerning the International Registration of Marks of June 27, 1989 (hereinafter – Protocol to the Agreement);
(c)
recognition of a trademark as well known.
Article 4. National Office
(1)
The State Agency of Intellectual Property (AGEPI) (hereinafter – Agency) shall be the National Office in the intellectual property sphere and shall be the only authority providing, in accordance with this Law, protection for trademarks on the territory of the Republic of Moldova.
(2) The Agency shall:
(a)
devise draft legislative and other normative acts in the field of trademarks, instructions and other materials required for applying this Law;
(b)
receive and examine applications for the registration of trademarks, register and issue on behalf of the State trademark registration certificates, and publish official data in the Official Industrial Property Gazette of the Republic of Moldova (hereinafter – OBPS);
(c)
acquire and store the National Collection of Trademarks;
(d)
serve as the originating office for international trademark registration applications which have the Republic of Moldova as the country of origin and are filed by national or foreign applicants in accordance with the provisions of the Madrid Agreement and the Protocol Relating Thereto;
(e)
keep the National Register of Trademark Registration Applications and the National Register of Trademarks;
(f)
examine and register licensing agreements, and assignment, pledge and franchising agreements relating to rights in a trademark;
(g)
perform other functions, as provided for by the law.
(3)
The Agency shall represent the Republic of Moldova in the World Intellectual Property Organization, and in other international and intergovernmental organizations for the protection of intellectual property, and shall maintain cooperative relations with them in this area.

Chapter II
SUBSTANTIVE TRADEMARK LAW

Part 1
Trademarks. Grounds for refusal of trademark registration

Article 5. Designations which may be registered as trademarks

Any graphically representable designations may be registered as trademarks: words (including personal names), letters, figures, drawings, color combinations, figurative elements, three-dimensional representations, in particular the shape of an item or its packaging, and also any combinations of these designations, provided that such designations allow the goods and/or services of one natural person or legal entity to be distinguished from the goods and/or services of other natural persons or legal entities.

Article 6. Trademark owner

A trademark owner shall be any natural person or legal entity, or group of natural persons and/or legal entities, in whose name a trademark is protected in accordance with this Law. The rights acquired by means of the entry of a trademark in the National Register of Trademarks shall be confirmed by a document providing protection – trademark registration certificate. The rights in a trademark may be acquired individually or in the form of joint indivisible property. The procedure for use of rights of coownership in a trademark shall be established by an agreement concluded between the co-owners. In the opposite case, a dispute shall be settled by the competent judicial authority.

Article 7. Absolute grounds for refusal

(1)
Registration shall not be permitted for:
(a)
designations not satisfying the requirements of Article 5;
(b)
trademarks which do not possess distinguishing capacity;
(c)
trademarks consisting only of designations or indications used in trade to indicate the form, quality, quantity, purpose, value, geographical origin, time of production of a good or provision of a service, or their other characteristics;
(d)
trademarks consisting only of signs or indications which have become generally accepted in common parlance or fair and established commercial practice;
(e)
trademarks consisting only of the shape of a good, established by its nature, or necessary for obtaining a technical result or providing it with substantive value;
(f)
trademarks contravening ordre public or morals, or harming the image and interests of the State;
(g)
trademarks which may be confused by users in relation to their geographical origin, or the quality or nature of goods or services;
(h)
trademarks reproducing or imitating State coats of arms, flags and emblems, official or historical names of States or abbreviations thereof, full or abbreviated names of international and intergovernmental organizations, official control, guarantee and hallmarks, seals, awards and other signs of distinction, which in the absence of authorization from the competent authorities, shall be refused in accordance with Article 6ter of the Paris Convention for the Protection of Industrial Property of March 20, 1883 (hereinafter - Paris Convention);
(i)
trademarks reproducing signs, emblems or badges which are not protectable in accordance with Article 6ter of the Paris Convention, and which are of particular public interest, excluding the cases where registration thereof is permitted by the competent authorities;
(j)
trademarks with major symbolic significance, in particular religious symbols;
(k)
trademarks containing or consisting of:

-a geographical indication intended to identify wines or other alcoholic products; or -a designation, identical or similar to a geographical indication or appellation of origin protectable on the territory of the Republic of Moldova;

in cases where the origin of a good does not correspond to a geographical indication or an appellation of origin, even if the genuine place of origin of the good is indicated or if the geographical indication or appellation of origin is used in translation or in combination with words such as “form”, “type”, “style”, “imitation” or similar, and also where trademarks are requested for goods not covered by a protectable geographical indication or appellation of origin, insofar as these goods are comparable with goods in relation to which a geographical indication or appellation of origin is protected, or to the extent which unjustified use of a requested trademark will allow an unlawful advantage to be gained from the reputation of a protectable geographical indication or appellation of origin.

(2)
The provisions of paragraph (1)(b)-(d) shall not apply, if an applicant provides sufficient proof of the fact that the trademark has acquired, as a result of use,
distinguishing capacity in relation to claimed goods and/or services prior to the filing date of an application or its registration.
(3)
The designations indicated in paragraphs (1)(h) and (i) may be included in a trademark as non-protectable elements, if they do not occupy therein a dominant position and if a corresponding decision has been issued by the competent authority. In the Republic of Moldova the competent authorities shall be: Parliament – for the use of reproductions or imitations of the State coat of arms and State flag of the Republic of Moldova; Government – for the use of the official or historical name of the State; ministries – for the use of official control, guarantee and hallmarks, and seals, approved by the corresponding ministries.
(4)
Geographical indications and appellations of origin protectable on the territory of the Republic of Moldova may be included in a trademark only where an applicant has the right to use a protectable geographical indication or appellation of origin. The geographical indications of other States shall be permitted for use in a trademark if this does not contravene the provisions of this Law and if registration exists in the country of origin. Protectable geographical indications and appellations of origin, included in a trademark, shall be non-protectable elements of the trademark.
Article 8. Relative grounds for refusal
(1)
Apart from a refusal on the grounds provided for by Article 7, trademark registration shall also be refused if:
(a)
the trademark is identical to an earlier trademark registered in relation to identical goods and/or services;
(b)
a trademark is identical or similar to an earlier trademark and because it is identical or similar to the goods and/or services indicated by both trademarks, there is a risk of confusion, including a risk of association with the earlier trademark;
(c)
a trademark is identical or similar to an earlier trademark and is submitted for registration in relation to goods and/or services not similar to those for which the earlier trademark is registered, if the earlier trademark is well known in the Republic of Moldova and if unjustified use of the requested trademark would cause an unlawful advantage owing to the distinguishing capacity or well-known nature of the earlier trademark or would have caused harm thereto.
(2)
As per paragraph (1), earlier trademarks shall be:
(a)
trademarks, the application filing date or, in appropriate cases, priority date of which, pursuant to Article 34, precedes the filing date of an application for trademark registration, taking into account as appropriate the right of priority according to Article 33 or, depending on the case, Article 35, requested in relation to a trademark, and which relate to the following categories:

-trademarks registered in the Republic of Moldova; -international registrations, the effect of which extends to the Republic of Moldova;

(b)
applications for registration of the trademarks indicated in (a), provided that they have been registered;
(c)
trademarks which at the filing date of the application for trademark registration or, in appropriate cases, the priority date according to Article 36, requested in the application, shall be recognized as well known in the Republic of Moldova in accordance with Article 6bis of the Paris Convention.
(3)
Trademark registration shall also be refused if it is requested by an agent or representative of the owner of the corresponding trademark in one of the countries of the Union in its own name without the owner’s permission, except where an agent or representative shall prove the lawful nature of its actions.
(4)
Trademark registration shall also be refused if:
(a)
rights stemming from a designation used commercially were obtained prior to the filing date of the trademark registration application or, in appropriate cases, before the priority date requested in the application, where this designation provides the owner with the right to prohibit use of a later trademark;
(b)
harm is caused to a previous right, different from those indicated in (a) of this paragraph and in paragraph (2), in particular the right in a name, right in an image, copyright, the right in a protectable geographical indication or appellation of origin, a protectable industrial design or other industrial property right protectable in accordance with the law;
(c)
harm is caused to a prior right in an image or the name of a personality well known in the Republic of Moldova.
(5)
Registration of a designation as a trademark may not be refused on the grounds provided for by paragraphs (1) and (4), if the owner of an earlier trademark or the holder of a prior right, or its legal successor, or in appropriate cases the competent authority for the protection of cultural values of the State has expressly given its consent to registration of a later designation, excluding identical trademarks requested in relation to identical goods and/or services.
(6)
The nature of goods and/or services in relation to which trademark registration is requested shall in no case be an obstacle to the registration of such a trademark.

Part 2
Effect of trademark registration

Article 9. Right granted by trademark registration

(1)
Trademark registration shall grant the owner the exclusive right in a trademark. The trademark owner shall be entitled to prohibit third parties from using, in their commercial activity, without its consent:
(a)
a designation identical to a trademark for goods and/or services identical to goods and/or services for which the trademark was registered;
(b)
a designation which, because it is identical or similar to a registered trademark and because it is identical or similar to goods or services for which it is used as a designation and also as a trademark, causes a risk of confusion by a user, including the risk of association of the designation and the trademark;
(c)
a designation identical or similar to a trademark for goods and/or services different from those for which the trademark is registered, if the latter has become well known in the Republic of Moldova and, as a result of unjustified use of a designation, a third party gains an advantage from the distinguishing capacity or well-known nature of the trademark or causes harm thereto.
(2)
In accordance with paragraph (1), a trademark owner may demand a prohibition on third parties performing the following acts:
(a)
using a designation on goods or on packaging, and also using it as packaging in the case of three-dimensional trademarks;
(b)
offering goods for sale or selling or storing them for this purpose, or in appropriate cases offering or providing services using such a designation;
(c)
import or export of goods using such a designation;
(d)
using a designation on business documents or for advertising purposes;
(e)
reproduction, storage or sale of a designation for the purposes indicated in paragraphs (a)-(d).
(3)
The exclusive right in a trademark shall be valid for third parties from the date of publication of a decision to register the trademark in the OBPS or from the date on which information on trademark registration is entered in the International Register. At the same time, reasonable compensation may be requested within the limits of the harm caused as a result of these acts, performed after publication of the trademark registration application, which are prohibited after the publication of trademark registration. The court with which a suit is filed on the corresponding case shall not be entitled to make a
substantive decision prior to publication of the information on trademark registration.
(4)
A trademark owner may place alongside a trademark preventive marking in the form of a letter R enclosed in a circle or a verbal designation indicating that the trademark is protected in the Republic of Moldova.
Article 10. Limitation of exclusive right
(1)
An exclusive right shall not extend to the elements of a trademark, which in accordance with this Law may not be registered independently as trademarks, in particular of a descriptive nature, provided that these elements are used fairly and the legal interests of the trademark owner and third parties are observed.
(2)
The exclusive right in a trademark shall not allow the owner to prohibit third parties from using, in their production or commercial activity in accordance with generally accepted rules:
(a)
their own name or address;
(b)
indications relating to the form, quality, quantity, purpose, value, geographical origin, time of production of a good or provision of a service, or the other characteristics relating thereto;
(c)
a trademark, if this is necessary for indicating the purpose of a good and/or service, in particular for accessories or extra components.

Article 11. Trademark entry in dictionaries

If the reproduction of a trademark in a dictionary, encyclopaedia or other similar source produces the impression that it is the generic or commonly used name of goods or services for which it was registered, the publisher of the corresponding publication shall, at the trademark owner’s request, ensure that not later than the following edition the reproduction of the trademark is accompanied by a statement to the effect that it is a registered trademark.

Article 12. Prohibition on use of a trademark registered in the name of an agent or representative

If a trademark were registered in the name of an agent or representative of the owner of the corresponding trademark in one of the countries of the Union without the permission of the owner, the latter shall be entitled to object to use of the trademark by its agent or representative, if it has not authorized such use, apart from where the agent or representative may prove the lawful nature of its actions.

Article 13. Exhaustion of a trademark right

(1)
The owner of a registered trademark shall not be entitled to demand prohibition on other persons from using the trademark on goods and/or services marketed in the Republic of Moldova directly by the owner or with its consent.
(2)
The provisions of paragraph (1) shall not apply where the owner submits reasoned objections against the sale of goods or provision of services, in particular where their quality is modified or distorted after being placed on the market.
Article 14. Requirement of trademark use
(1)
If during the five years after registration a trademark has not become the subject of actual use in the Republic of Moldova in relation to the goods and/or services for which it was registered, or if use of the trademark were suspended during an uninterrupted five-year period, the trademark owner shall be deprived of the rights therein in accordance with this Law, apart from where justified reasons for non-use exist.
(2)
Effective use shall be constituted by:
(a)
use of a trademark in the form in which it is distinguished by elements which do not change the distinguishing capacity of the trademark in the form in which it was registered;
(b)
use of the trademark on goods or on their packaging in the Republic of Moldova, except for export purposes.
(3)
Use of a trademark by other persons with the owner’s consent shall be recognized as use of the mark by the owner.

Part 3
Term of trademark protection.
Extension, amendment and division of trademark registration

Article 15. Term of protection of a registered trademark

Trademark registration shall be valid for ten years from the application filing date. Registration may be extended by ten consecutive years an unlimited number of times.

Article 16. Extension of trademark registration

(1)
Registration of a trademark shall be extended at the request of the trademark owner or of any person authorized thereby, provided that the prescribed fee has been paid. Nonpayment of the fee shall lead to loss of the owner’s rights. The procedure for formulating and submitting a request for extension of trademark registration shall be defined in the Regulations on the Procedure for Filing, Examining and Registering Trademarks, approved by the Government (hereinafter - Regulations).
(2)
A request for the extension of registration shall be submitted during the final six months of its term of validity. Registration may be extended for six months upon expiry of the ten-year period, provided that an additional fee is paid.
(3)
Registration shall be extended only for the goods and/or services in relation to which a request for extension is submitted.
(4)
Extension of registration shall be valid from the day following the date of expiry of the previous ten-year period. Information on extension shall be entered in the National Register of Trademarks and published in the OBPS.
Article 17. Introduction of amendments
(1)
A trademark owner shall inform the Agency of any changes to the information relating to trademark registration.
(2)
During the term of trademark protection, the owner may, provided that the prescribed fee has been paid, request the introduction of non-essential changes to the information relating to a registered trademark, and also changes to individual elements of a trademark, provided that these changes do not affect the distinguishing capacity of the trademark or the trademark as a whole.
(3)
The changes entered in the National Register of Trademarks shall be published in the OBPS. Any person that considers its rights to have been infringed by amendments introduced may lodge an objection against them during the three months following the date of publication.
(4)
A change to a trademark or to its elements shall not be permitted during the period of trademark registration or the extension thereof, except in the cases provided for by paragraph (2).
Article 18. Division of registration
(1)
A trademark owner shall be entitled to divide a registration by submitting to the Agency a request in which it indicates that some of the goods and/or services included in the original registration are now the subject of one or more separate registrations. The goods and/or services of a separate registration shall not cover either the goods and/or services remaining in the original trademark registration, or goods and/or services of other individual registrations.
(2)
A request for division shall not be allowed, if:
(a)
a request is filed for the deprivation of rights or the cancellation of an original registration, while the request for division separates the goods and/or services to which the request for deprivation of rights or the request for cancellation relates – prior to a final
decision being taken or to the date by which the corresponding procedure has been completed in some other way;
(b)
a counterclaim for the deprivation of rights or the cancellation of a registration is appealed in the courts, while the request for division separates the goods and/or services to which the counterclaim relates – prior to information on a final court decision being entered in the National Register of Trademarks.
(3)
A request for division shall be accompanied by a document providing proof of the payment of a fee.
(4)
The procedure for compiling and submitting a request for division shall be defined by the Regulations.
(5)
A division shall be valid from the date of its entry in the National Register of Trademarks.
(6)
All the requests and claims submitted and all the fees relating to an original registration, paid prior to the date of receipt by the Agency of a request for division, shall be considered filed or paid in relation to the individual registration(s). Fees paid at the prescribed level for an original registration prior to receipt of a request for division shall not be reimbursed.
(7)
A separate registration shall retain the filing date and any priority date of the original registration.

Part 4
Termination of rights in a trademark

Article 19. Refusal of a trademark

(1)
An owner may, provided that the prescribed fee has been paid, refuse a trademark for all or part of the goods and/or services for which the trademark was registered.
(2)
The refusal of a trademark shall be effected through the submission to the Agency by the owner or its authorized representative of a written request, and the rights in the trademark shall be terminated from the date on which the refusal is entered in the National Register of Trademarks.
(3)
A trademark refusal shall be registered only in the case of consent by all the trademark rights owners, entered in the National Register of Trademarks. Where a licensing agreement is registered, a tm rights owners, entered in the National Register of Trademarks. Where a licensing agreement is registered, a trademark refusal shall be entered in the National Register of Trademarks only if the trademark owner has provided proof that the licensee has been informed of the intended trademark refusal.
Article 20. Deprivation of trademark rights
(1)
A trademark owner may be deprived of the rights in a trademark as a result of the filing with the Čisinau Appeal Chamber of an appropriate request or counterclaim in a rights protection case:
(a)
if, during an uninterrupted five-year period, without substantive grounds therefor, a trademark has not been the subject of actual use in the Republic of Moldova in relation to the goods and/or services for which it was registered; however, no person shall be entitled to demand deprivation of an owner’s rights, if in the interim between the expiry of the above period and the submission of a request for deprivation of rights or a counterclaim the trademark has been the subject of an assignment agreement or licensing agreement, or has been the subject of the beginning or renewal of actual use; in that regard, if use has begun or been renewed in the three months prior to the submission of the request for deprivation of rights or a counterclaim, and the corresponding period does not begin before expiry of the uninterrupted five-year period of non-use, the use shall not be taken into account, if preparation for the beginning or renewal of use takes place only after the owner has been informed of the possible submission of a request for deprivation of rights or a counterclaim;
(b)
if, as a result of the owner’s activity or inactivity, the trademark has become the generally used name of a good and/or service for which it was registered;
(c)
if, as a result of use directly by the owner or with its consent, the trademark is likely to mislead the user, in particular as regards the nature, quality, or geographic origin of the goods and/or services for which it was registered.
(2)
If the grounds for deprivation of rights is valid only in relation to part of the goods and/or services for which the trademark has been registered, the owner shall be deprived of the right in the trademark only in relation to the corresponding goods and/or services.
(3)
Deprivation of rights shall assume legal force from the date on which a final decision of the Čisinau Appeal Chamber is made known.
Article 21. Absolute grounds for invalidity
(1)
A trademark shall be recognized as invalid as a result of the submission to the Čisinau Appeal Chamber of an appropriate request or a counterclaim in a rights protection case:
(a)
if a trademark were registered in violation of the provisions of Article 7;
(b)
if an applicant, at the time of the trademark registration application filing, acted unfairly.

A trademark shall be recognized as unfairly registered, if at the time of the trademark registration application filing the applicant knew or could have known of the existence, including outside the national borders, of such a trademark which had become well known in the country of origin, and which is being promoted for use in the Republic of Moldova, or on the promotion of which negotiations are being conducted.

In the cancellation of an unfairly registered trademark, it is taken into account in particular whether a registered trademark is used for goods which are in contradiction with another trademark, or the owner of a registered trademark uses it only for the purposes of blocking.

(2)
A trademark registered in violation of the provisions of Article 7(1)(b), (c) or (d) may not be recognized as invalid, if after its registration it has acquired as a result of use distinguishing capacity in relation to the goods and/or services for which it was registered.
(3)
If the grounds for invalidity relate only to part of the goods and/or services for which a trademark has been registered, the invalidity of the trademark may be recognized only in relation to the corresponding goods and/or services.
Article 22. Relative grounds for invalidity
(1)
A trademark shall be recognized as invalid as the result of the submission to the Čisinau Appeal Chamber of a corresponding request or counterclaim in a rights protection case, if:
(a)
an earlier trademark exists, as indicated in Article 8(2), and the requirements provided for by paragraph (1) of that Article are observed;
(b)
a trademark exists, as indicated in Article 8(3), and the requirements provided for by the corresponding part are observed;
(c)
a prior right exists, as indicated in Article 8(4)(a) and the requirements provided for by the corresponding part are observed;
(d)
use of a trademark may be prohibited on the grounds of another prior right, in particular, a right in a name, a right in an image, copyright, rights in a protectable geographical indication or appellation of origin, a protectable industrial design or other industrial property right, protectable in accordance with the law;
(e)
use of a trademark may infringe a prior right in an image or a name of a personality well known in the Republic of Moldova.
(2)
A trademark name may not be recognized as invalid, if the owner of one of the rights indicated in paragraph 1, or its legal successor, or in the appropriate case the competent authority for the protection of cultural values of the State has specifically
given its consent to registration of the trademark prior to submission of the request for recognition of invalidity or a counterclaim.
(3)
The owner of one of the rights indicated in Part (1) that has previously submitted a request for recognition of invalidity of a trademark or a counterclaim in a rights protection case, may not submit a further request for recognition of invalidity or a counter claim on the basis of any of the rights in question, which it might have submitted in support of a first claim.
(4)
If the grounds for invalidity relate only to part of the goods and/or services for which a trademark has been registered, the invalidity of the trademark may be recognized only in relation to the corresponding goods and/or services.
Article 23. Limitation of rights resulting from owner’s inactivity
(1)
The owner of an earlier trademark, as defined in Article 8(2), or of any other designation as defined in Article 8(4), who during an uninterrupted five-year period knowingly allowed use of the later trademark in the Republic of Moldova may not, on the basis of its earlier trademark or earlier designation submit a request for recognition of invalidity or object to the use of the later trademark for the goods and/or services for which the later trademark was used, apart from cases of unfair trademark registration.
(2)
In the cases indicated in paragraph (1), the owner of the later trademark may not object to the use of a prior right, even if this right may not be cited against its trademark.
Article 24. Consequences of deprivation of rights and recognition of trademark invalidity
(1)
If an owner is deprived of rights fully or partially, the effect of trademark registration, provided for by this Law, shall be terminated accordingly from the date of submission of the request for deprivation of rights or a counterclaim. At the request of one of the parties, a court authority may specify an earlier date at which one of the grounds for deprivation of rights arose.
(2)
If a trademark were recognized as invalid fully or partially, it shall be considered that registration of the trademark did not have the corresponding effect, as provided for by this Law, from the date of submission.
(3)
Provided that the provisions both on measures for compensation for harm caused as a result of negligence or unfairness by the owner of the trademark, or unjustified enrichment, the retroactive effect of the deprivation of rights or recognition of invalidity of a trademark shall not affect:
(a)
final decisions on the infringement of rights implemented prior to a decision on the deprivation of rights or recognition of invalidity being taken;
(b)
agreements concluded prior to a decision being taken to deprive rights or the recognition of invalidity – to the extent that they were concluded before the corresponding decision was taken; at the same time, for reasons of fairness, compensation may be requested to the extent of the sums paid by agreement, as justified by circumstances.

Part 5
Transfer of rights in a trademark

Article 25. Transfer of rights

(1)
The rights in a trademark may be transferred fully or partially by means of assignment, on the basis of a licensing agreement, and also by means of legal succession.
(2)
A trademark may be the subject of a pledge, other proprietary rights and also compulsory measures.
(3)
The rights stemming from the application of paragraphs (1) and (2) shall be valid in relation to third parties and shall condition a change in the legal status of a trademark from the time when information thereon is entered in the National Register of Trademark Registration Applications or the National Register of Trademarks, provided that the prescribed fees have been paid. Information on the transfer of rights shall be published in the OBPS.
(4)
A decision to enter an assignment or a license in the National Register of Trademark Registration Applications or the National Register of Trademarks may be challenged with the Agency by parties within 30 days of the date on which a decision is taken or by third parties within 30 days of the date of publication of the information indicated in paragraph (3).
Article 26. Assignment agreement and transfer
(1)
According to an agreement for the assignment of the rights in a trademark, the trademark owner (assignor) shall transfer its rights in the trademark to another person (assignee). The rights in the trademark may be transferred by means of assignment throughout the entire term of trademark protection.
(2)
Irrespective of the transfer of an undertaking, a trademark may be assigned in relation to all of part of the goods and/or services for which it has been registered.
(3)
The full transfer of an undertaking shall presuppose the assignment of a trademark. Exceptions shall occur in cases where an agreement exists, providing another solution, or where this is clear from the circumstances. The provision in question shall be applied to the circumstances of an agreement for the transfer of an undertaking.
(4)
Without prejudice to the provisions of paragraph (3), a trademark shall be assigned in writing and with the signatures of the Contracting Parties, apart from in cases where an assignment is the result of a court decision. In the opposite case, an assignment shall be invalid.
(5)
The Agency shall refuse to register an assignment agreement if it is obvious that as a result of the assignment a trademark may be likely to mislead users, in particular as regards the nature, quality or geographical origin of the goods and/or services for which it has been registered, apart from in cases where the assignor agrees to limit trademark registration to the goods and/or services in relation to which there will be no risk of confusion.
(6)
If a trademark is registered in the name of an agent or representative of the owner of the corresponding trademark in one of the countries of the Union without the owner’s permission, the owner shall be entitled to request transfer of registration to its own name, apart from where the agent or representative proves the legality of its actions.
(7)
This Article shall apply also to trademark registration applications.
Article 27. Licensing agreement
(1)
A trademark may be the subject of an exclusive or non-exclusive license for all or part of the goods and/or services for which it has been registered. According to a licensing agreement, the owner of a registered trademark (licensor) shall transfer the right to its use to any other person (licensee) and shall retain the right of ownership in the trademark.
(2)
A license may be issued with a request for payment by the licensee of income to the licensor or without remuneration.
(3)
A licensing agreement shall contain the condition that the quality of the goods of a licensee shall not be less than the quality of goods of a licensor and that the licensor shall verify compliance with this requirement.
(4)
The inclusion in a licensing agreement of procedures or conditions which may lead to misuse of the rights in a trademark, and which creates an unfair influence on competition on the corresponding market, such as the condition of compulsory transfer by a licensee of technical information to a licensor, conditions preventing the legal force of a decision being challenged or the submission of a compulsory package of licensing conditions shall not be permitted.
(5)
A trademark owner shall be entitled to submit rights granted by the registration of a trademark to a licensee, that is operating not in accordance with the provisions of the licensing agreement in relation to the terms, form of use of the trademark, territory of its application or quality of goods supplied or services provided by the licensee.
(6)
Without prejudice to the provisions of a licensing agreement, a licensee may file a suit for the protection of the rights in a trademark only with the consent of its owner. The holder of an exclusive license may file such a suit where, following a warning, the trademark owner has not brought a similar case in the appropriate period.
(7)
For compensation for harm caused, any licensee may become involved in a case for the protection of a trademark right, initiated by the trademark owner.

Chapter III
TRADEMARK REGISTRATION

Part 1
Trademark registration application

Article 28. Filing of a trademark registration application

(1)
A trademark registration application shall be filed with the Agency by any natural person or legal entity and shall relate to one trademark only.
(2)
Registration of a trademark may be requested by natural persons or legal entities either individually or jointly. In the case of an application filed by two or more persons, a registered trademark shall become the joint property of those persons in accordance with civil legislation.
(3)
An application shall be filed on the model form approved by the Agency in Moldovan. The documents attached to an application shall also be submitted in Moldovan. Where the attached documents are filed in another language within two months of the application filing date, a translation thereof into Moldovan shall be provided.
(4)
An application shall be filed by any means established by the Agency in accordance with the Regulations.
Article 29. Representation
(1)
Natural persons or legal entities which have their permanent place of residence or main place of business or an operational industrial or commercial enterprise in the Republic of Moldova shall conduct business with the Agency personally or through an authorized representative.
(2)
Natural persons or legal entities that have neither a permanent place of residence or main place of business, or an operational industrial or commercial enterprise in the Republic of Moldova shall be represented within the Agency in any procedures established by this Law by an authorized patent attorney.
(3)
Patent attorneys shall carry out their activities in accordance with the relevant regulations approved by the Government.
Article 30. Trademark registration application
(1)
A trademark registration application containing the elements provided for by paragraph (2) shall constitute the correctly formulated filing of an application.
(2)
A trademark registration application compiled in Moldovan shall contain:
(a)
a direct or indirect indication that trademark registration is requested;
(b)
information allowing the personal details of the applicant to be established (name/denomination and address);
(c)
information allowing the Agency to contact the applicant or, where necessary, its authorized representative;
(d)
a clear reproduction of the trademark for which registration is sought;
(e)
a list of goods and/or services for which trademark registration is requested;
(f)
a document confirming payment of the application filing fee.
(3)
An application shall contain clear information when:
(a)
the applicant is requesting one or more colors as the distinguishing feature of a trademark;
(b)
a trademark is three-dimensional or has another, either non-verbal or figurative, form.
(4)
Where necessary, an application shall contain:
(a)
a transliteration of the trademark or of its individual parts;
(b)
a translation of the trademark or its individual parts.
(5)
An application shall also contain data on the applicant’s status, as provided for by the Regulations.
(6)
A trademark registration application filed for several classes of goods and/or services, together with the fee for examining the application for one class of goods and/or services shall entail the payment of an additional fee for the examination of each class of goods and/or services beyond the first.
(7)
The procedure for formulating and filing an application for trademark registration shall be defined in the Regulations.

Article 31. Application filing date

The application filing date shall be the date of submission by the applicant to the Agency of a trademark registration application in accordance with the requirements of Article 30(2).

Article 32. Request for recognition of a trademark as well known

(1)
Where a dispute arises in relation to a trademark that is well known in the Republic of Moldova, an interested person shall be entitled to submit to the Čisinau Appeal Chamber a request for recognition of the trademark as well known. The request shall relate to one trademark only.
(2)
A claim for recognition of a trademark as well known shall contain:
(a)
a reproduction and description of the trademark;
(b)
an indication of the date from which recognition of the well-known nature of the trademark is requested.
(3)
The following shall be attached to the request:
(a)
documents containing information on the trademark owner or user;
(b)
a list of the goods and/or services for which the trademark is used;
(c)
documents testifying to the degree of familiarity of the trademark in the appropriate circle of people, in relation to the goods and/or services for which the trademark is used;
(d)
documents testifying to the beginning and period of use of a trademark;
(e)
documents containing information on the geographical area of use of a trademark in the Republic of Moldova.
(4)
A well-known trademark shall be granted legal protection in accordance with this Law.
(5)
The term of protection of a well-known trademark shall not be limited.
(6)
The procedure for formulating and filing a request for recognition of a trademark as well known shall be defined in the Regulations on the Recognition of the Well-Known Nature of a Trademark for Goods and/or Services, approved by the Government.
(7)
A trademark may not be recognized as well known, if it has become widely known in the appropriate circle of people after the date of requested priority for an identical or similar trademark for identical or similar goods and/or services in the name of another applicant.

Part 2
Priority

Article 33. Right of priority

(1)
A person which has filed, in accordance with established procedure, a trademark registration application in one or for one of the countries parties to the Paris Convention or the Agreement Establishing the World Trade Organization, or its legal successor, shall enjoy, when filing with the Agency an application for registration of the same trademark for the goods and/or services, identical or included therein, for which an application was filed, the right of priority within six months of the filing date of the first trademark registration application.
(2)
The grounds for invoking the right of priority shall be recognized as any application filing which has the force of a correctly formulated national application filing in accordance with the national legislation of the country in which it was formulated, or with bilateral or multilateral agreements.
(3)
The first application, the filing date of which serves as the cut off day of the term of priority, shall be considered to be a subsequent application, filed with the Agency, for the same trademark for identical goods and/or services as the first prior application, where this prior application, on the day of filing of the subsequent application, was withdrawn, left unaffected or refused, as it was not accessible to the public, and also provided that in relation thereto no kind of rights continued to exist and it did not serve as further grounds for claims to the right of priority. The prior application may not then serve as grounds for claims to the right of priority.
(4)
If the first application is filed in a country which is not party to the Paris Convention or the Agreement Establishing the World Trade Organization, the provisions of paragraphs (1)-(3) shall apply only insofar as the legislation of the corresponding country grants, on the basis of the first application filed with the Agency, the right of priority in accordance with the requirements and consequences similar to those provided for by this Law.

Article 34. Effect of right of priority

As a result of the right of priority, the priority date shall be considered the date on which a trademark registration application to establish prior rights is filed.

Article 35. Exhibition priority

(1)
If an applicant has exhibited under a trademark goods and/or services at an international exhibition, when filing a trademark registration application it may request the right of priority in accordance with Article 34 from the date on which the goods and/or services are first displayed at the exhibition, provided that a registration application is filed within six months of the date of first display of the goods and/or services under the corresponding trademark.
(2)
An exhibition shall be considered international if it is officially organized and producers and service providers from several countries participate in it, and also if information on the exhibition is made known to the public by appropriate means.
(3)
The exhibition priority granted in accordance with paragraph (1) of this Article shall not extend the term of priority established in Article 33(1).
Article 36. Request for priority
(1)
An applicant wishing to avail itself of the right of priority in accordance with Articles 33 or 35 shall, provided that the prescribed fee has been paid, simultaneously with the filing of the trademark registration application or within two months of the application filing date, submit a request for priority and, within three months of this date, submit documents confirming the competence of such a request.
(2)
A copy of an original application and the translation thereof into Moldovan or, in the case of exhibition priority, a document concerning the exhibition of goods or services under a trademark for which registration is requested shall be attached to the documents confirming the competence for requesting priority.
(3)
When requesting multiple priority for a single application, a fee shall be paid for each requested priority.

Part 3
Registration procedure

Article 37. Examination of observance of registration application filing requirements

(1)
Within one month of the registration application filing date, the Agency shall verify compliance with the requirements provided for by Article 30(2) for the awarding of a filing date.
(2)
According to the results of the examination conducted in accordance with paragraph (1), the Agency shall:
(a)
award a filing date in accordance with Article 31, if it establishes that the trademark registration application satisfies the requirements for the award of such a date;
(b)
inform the applicant of infringements detected and grant it a period of two months from the application filing date to remove those infringements, if it establishes that the trademark registration application does not meet the requirements for awarding such a date.
(3)
Following the notification described in paragraph (2)(b), the Agency shall:
(a)
award a filing date on the date at which all the infringements have been removed, if the applicant removes the infringements detected within the prescribed period;
(b)
consider an application not to have been filed, if an applicant does not remove the infringements detected within the prescribed period, and the applicant shall be informed accordingly.
(4)
The Agency shall enter information on an application to which a filing date is awarded in the National Register of Trademark Registration Applications and the applicant shall be informed accordingly.
(5)
Within one month of the date of entry of information on an application in the National Register of Trademark Registration Applications, the Agency shall verify whether a trademark registration application complies with the other filing requirements provided for by the law and by the Regulations.
(6)
According to the results of the examination conducted in accordance with paragraph (5), the Agency shall:
(a)
accept an application for publication, if it establishes that the application satisfies the requirements provided for in paragraph (5);
(b)
notify the applicant of infringements detected and propose that it remove those infringements within the deadline prescribed by the Regulations, if it establishes that an application does not satisfy the requirements provided for by paragraph (5).
(7)
If following notification according to paragraph (6)(b) the applicant does not remove the infringements detected within the prescribed period, an application shall be considered to have been withdrawn and the applicant informed accordingly.
(8)
If following notification according to paragraph(6)(b) an applicant does not remove within the prescribed period an infringement consisting of the non-payment of an examination fee, the application shall be considered to have been withdrawn (apart from where an application falls under Article 30(6) and it is clear which classes of goods and/or services are intended to be covered by the application examination fee already paid), and the applicant shall be informed accordingly.
(9)
Non-compliance with the provisions on requesting priority shall lead to the loss of the right of priority for an application.

Article 38. Publication of a registration application

Where the requirements provided for by Article 37(6)(a) are satisfied, a trademark registration application shall be published within three months of the filing date.

Article 39. Comments by third parties

(1)
Within three months of the date of publication of a trademark registration application, any natural person or legal entity, and also group of manufacturers, producers, service providers, sellers or consumers shall be entitled to submit their comments in writing to the Agency, providing justification of the need for refusal of the trademark registration, in particular on the basis of Article 7. Persons that have submitted comments shall not become party to the procedures conducted in the Agency.
(2)
An applicant shall be informed of the comments specified in paragraph (1) and, within two months of the date of notification, may express its point of view. If the applicant does not put forward its point of view within the period in question, comments shall be examined on the basis of existing materials.

Article 40. Objections

(1)
Within three months of the publication date of a trademark registration application, the owner of an earlier trademark or a trademark recognized as well known, and also the owner of prior rights in relation to its own name or image, a protectable geographical indication or appellation of origin, a protectable industrial design or copyright, as well as any other interested person shall be entitled to lodge an objection against registration of a trademark on the grounds that its registration must be refused on the basis of Article 8.
(2)
An objection against registration of a trademark may be lodged also within three months of the date of publication of amendments to the trademark registration application, if these amendments relate to the reproduction of a trademark or a list of goods and/or services.
(3)
A reasoned objection shall be lodged in writing with the Agency. The objection shall be considered to have been lodged only after the prescribed fee has been paid. A person that has lodged an objection may, within one month of the date of the objection being lodged, submit additional evidence and arguments in support of its objection.
(4)
An applicant shall be informed of the objections specified in this Article and, within two months of the date of notification, may express its point of view. If the applicant does not put forward its point of view within the period in question, objections shall be examined on the basis of existing materials.
Article 41. Substantive examination
(1)
Within six months of the application publication date and provided that the prescribed fees have been paid, the Agency shall conduct a substantive examination in relation to whether trademark protection requirements are complied with.
(2)
The Agency shall verify whether:
(a)
absolute grounds exist for refusal, as provided for by Article 7;
(b)
relative grounds exist for refusal, as provided for by Article 8:
(c)
comments and objections submitted in relation to a trademark registration application.
(3)
Depending on the substantive examination results, the Agency shall take a decision concerning the full or partial registration of a trademark or on the refusal of a trademark registration application and, within one month of the date on which the decision is taken, shall inform the applicant accordingly.
Article 42. Examination of objections
(1)
In the process of examining an objection, the Agency shall verify whether the requirements for lodging an objection are satisfied, as provided for by Article 40(1)-(3), and whether the applicant has expressed its point of view in accordance with Article 40(4), and shall evaluate the arguments of parties.
(2)
At the applicant’s request, the owner of an earlier trademark, that has lodged an objection, shall provide proof of the fact that during the five years preceding the date of publication of a trademark registration application, the earlier trademark was the subject of actual use in the Republic of Moldova in relation to the goods and/or services for which it was registered and to which the objection relates, or that there exist justified reasons for non-use, provided that at the corresponding date the trademark was registered for at least five years. In the absence of such proof, the objection shall be rejected. If an earlier trademark were used only in relation to part of the goods and/or services for which it was registered, when examining an objection an earlier trademark may be compared against only the corresponding part of the goods and/or services.
(3)
Examination of an objection may be suspended:
(a)
when an earlier trademark registration application is used as a basis – before a final decision is taken thereon;
(b)
when an opposed trademark is in the process of recognition of its invalidity or deprivation of rights – prior to a final settlement of the case;
(c)
at the reasoned request of one of the parties.
(4)
If it emerges from the examination of an objection that a trademark is not subject to registration in relation to all or only part of the goods and/or services for which it is requested, the application shall be refused in relation to the corresponding goods and/or services. In the opposite case the objection shall be rejected.
Article 43. Refusal of a trademark registration application
(1)
If a trademark is not subject to registration on absolute or relative grounds for refusal, as defined by Articles 7 or 8, for all or part of the goods and/or services for which it is requested, an application for registration of the trademark shall be refused in relation to the corresponding goods and/or services.
(2)
If a trademark contains elements which do not have distinguishing capacity and may not be registered independently as a trademark in accordance with Article 7, and the inclusion of these elements in the trademark may give rise to doubts regarding the scope of trademark protection, as a condition of registration of the trademark the Agency may demand that the applicant announce a refusal of the right to request an exclusive right in these elements. Such a statement shall be published simultaneously with the trademark registration application or, in appropriate cases, simultaneously with the publication of information on trademark registration.
(3)
A trademark registration application may not be refused without the applicant being given the possibility to withdraw or amend the application, or submit arguments supporting registration of the trademark.
Article 44. Withdrawal, limitation and amendment of a trademark registration application
(1)
An applicant shall be entitled at any time to withdraw a trademark registration application or limit the list of goods and/or services which it includes. If the application has already been published, information on withdrawal or limitation shall also be published in the OBPS.
(2)
At the request of an applicant, a trademark registration application may include amendments only where this is necessary to correct the applicant’s name or address, inaccuracies in drafting or writing or misprints so that such amendments do not substantively change the trademark and do not expand the list of goods and/or services. If the amendments relate to the reproduction of a trademark or a list of the goods and/or services and are produced after publication of the application, it shall be republished with the corresponding amendments.
(3)
The procedures indicted in paragraphs (1) and (2) shall be conducted with payment of prescribed fees, except where the procedures provided for by paragraph (2) are requested within one month of the application filing date.
Article 45. Division of a trademark registration application
(1)
An applicant shall be entitled to divide an application for trademark registration by submitting a request to the Agency, in which it shall state that some of the goods and/or services included in the original application are becoming the subject of one or more separate applications. The goods and/or services of the separate application shall not cover either the goods and/or services remaining in the original application, or the goods and/or services of other separate applications.
(2)
A request for division shall not be permitted:
(a)
if an objection is lodged against an original application, and a request for a division separates the goods and/or services to which the objection relates – prior to a final decision being taken on the objection;
(b)
in other cases provided for by the Regulations.
(3)
A request for division shall be accompanied by a document confirming the payment of a fee.
(4)
The procedure for formulating and submitting a request for division shall be determined by the Regulations.
(5)
A division shall be effective from the date of its entry in the National Register of Trademark Registration Applications.
(6)
All requests and claims submitted and all fees relating to an original application, paid before the date on which the Agency receives a request for division, shall be considered submitted or paid in relation to a separate application or applications. The fees paid for an original application prior to receipt of a request for division shall not be returned.
(7)
A separate application shall retain the filing date and any priority date of an original application.

Article 46. Trademark registration

If according to the results of examining an application in accordance with Articles 37 and 41 it is established that the requirements for registering a trademark have been complied with, and also if no challenges have been made against registration in accordance with Article 47(1) or challenges made are rejected in a final decision, the Agency shall, provided that the prescribed fee has been paid, take a decision to register a trademark. Information on the registration of a trademark shall be entered in the National Register of Trademarks and the trademark owner shall be issued with a trademark registration certificate. Information on trademark registration shall be published in the OBPS.

Article 47. Challenging decisions on trademark registration applications

(1)
Decisions on trademark registration applications may be challenged by the parties – within two months of the date on which a decision is received or by third parties which have become familiar with the trademark registration – during the period from the date on which a decision is taken and up to the date of trademark registration. A challenge shall have suspensory effect.
(2)
A challenge shall be submitted to the Agency and examined by the Commission for Examination of Objections in accordance with the relevant Regulations, approved by the Government.
(3)
A challenge shall be submitted in writing and shall be supported by reasons; it shall be considered filed provided that the prescribed fee has been paid.
(4)
The Commission for Examination of Objections shall issue decisions and specifications in accordance with its competence.
Article 48. Examination of challenges
(1)
In the process of examining a challenge, the Commission for Examination of Objections shall give parties the opportunity to submit their comments on the remarks made by the other party. In the case of disagreements of a normative nature, the rules contained in the Code of Civil Procedure shall apply.
(2)
According to the results of the examination of a challenge, the Commission for Examination of Objections shall take one of the following decisions:
(a)
leaving the challenged decision in force;
(b)
complete or partial cancellation of the challenged decision;
(c)
any other decision in accordance with its competence.
(3)
A decision of the Commission for Examination of Objections shall enter into force from the date on which it is taken.
(4)
A decision of the Commission for Examination of Objections shall be communicated to parties and may be appealed in the Čisinau Appeal Chamber within the deadlines prescribed by the law.
(1)
The rights of an applicant, or a trademark owner, or of any other party to an Agency procedure, which despite all the measures taken fairly required by circumstances could not observe the deadlines for the conduct of an Agency procedure, may be restored at their request, if missing a deadline entails, on the basis of the provisions of this Law, the direct loss of any right or the possibility of appeal.
(2)
A request for restoration of rights shall be submitted in writing within two months of the date on which the circumstances giving rise to non-observance of a deadline ceased to exist. In the same period, the incomplete action shall also be carried out. The submission of a request shall be acceptable only within one year of the date of expiry of the missed deadline. Where a request for extension of registration or non-payment of a fee for extension of an additional six-month period, as provided for by Article 16(2), is not submitted, this shall be deducted from the annual period.
(3)
A request for restoration of rights shall contain reasons and also facts and documentary evidence in support of the person submitting the request. A request shall be considered to have been submitted only after the prescribed fee has been paid.
(4)
The provisions of this Article shall not apply to the deadlines provided for by paragraph (2) of this Article, and also by Article 40(1) and (3) and Article 50.
(5)
The restoration of rights shall not be acceptable where in the period from the date on which rights are lost in relation to an application or trademark and up to the date of submission of a request for restoration of rights, another trademark registration application was submitted, which may be opposed in accordance with the provisions of this Law.
(6)
An applicant or trademark owner whose rights have been restored may not make claims to third parties which, during the period from the loss of rights in an application or trademark and up to publication in the OBPS of information on the restoration of those rights fairly released goods on to the market or provided services using a designation identical or similar to the corresponding trademark.
(7)
A third party falling under paragraph (6) may, provided that the prescribed fee has been paid, challenge the decision to restore the rights of an applicant or a trademark owner within two months of the date of publication of information concerning the restoration of rights.
Article 50. Extension of deadlines and restoration of a missed deadline
(1)
An applicant or trademark owner, or any other party to an Agency procedure, may, in relation to an application or trademark:
(a)
request an extension of the deadline provided for the completion of any procedural action, by submitting a request to the Agency before the expiry of said
deadline;
(b)
in the case of non-observance of a deadline, provided for completion of any procedural action, request the restoration of a missed deadline and continuation of the procedure by submitting to the Agency a request within two months of the date of expiry of the established deadline; in the same period, the incomplete action shall also be carried out.
(2)
The period of extension of a deadline in accordance with paragraph (1)(a) or restoration of a missed deadline according to paragraph (1)(b) shall not exceed six months from the date of expiry of an established deadline.
(3)
A request for performance of actions in accordance with paragraph (1) shall be considered submitted only after the prescribed fee has been paid.
(4)
The provisions of this Article shall not apply to the deadlines provided for by paragraph (1) of this Article, and also by Article 16(2), Article 31, Article 33(1), Article 35(1), Article 36, Article 37(2)(b) and (6)(b), Article 40, Article 47(1), Article 48(4), Article 49 and Article 82(2)(a).

Article 49. Restoration of rights

Chapter IV
COLLECTIVE TRADEMARKS AND CERTIFICATION TRADEMARKS

Article 51. Collective trademarks

(1)
Collective trademarks shall be used to distinguish goods and/or services of the members of one association (one group of persons) from the goods and/or services of other persons. Entitlement to register a collective mark shall be given to associations of manufacturers, producers, service providers and sellers who, on the basis of the law, are competent in their own name to hold different kinds of rights or obligations, conclude agreements or produce other legal documents, bring legal cases in court, and also other legal entities under public law.
(2)
As an exception to Article 7(1)(c) collective trademarks as defined in paragraph
(1)
of this Article may be designations or indications which may serve in trade to indicate the geographical origin of goods and/or services. A collective trademark shall not give its owner the right to prohibit third parties from using such designations or indications in trade, provided that they are used by third parties in accordance with the proper customs of production or commercial activity. In particular, such a trademark may not be binding on a third party that has the right to use a geographical name.
(3)
The provisions of this Law shall be applied equally to collective trademarks, taking into account the provisions of Articles 52-57.
Article 52. Regulations on use of a collective trademark
(1)
An applicant for a collective trademark shall, simultaneously with the filing of the trademark registration application or within another deadline fixed by the Regulations, submit regulations on the use of a collective trademark.
(2)
The regulations on the use of a collective trademark shall define the persons which have the right to use the trademark, the conditions for joining an association, and also the conditions of use of the trademark, including sanctions where applicable. The regulations on the use of a collective trademark, as indicated in Article 51(2), shall give any person, whose goods and/or services come from the corresponding geographical area, the right to become a member of the association which owns the trademark.
(3)
Regulations on the use of a collective trademark shall be published simultaneously with a registration application.
Article 53. Refusal of a collective trademark registration application
(1)
Apart from a refusal of trademark registration application on the grounds provided for by this Law, an application for the registration of a collective trademark may be refused if the requirements of Articles 51 or 52 are not observed or if regulations on the use of a collective trademark contravene ordre public or morals.
(2)
An application for the registration of a collective trademark shall be refused also where a risk exists of misleading a user in relation to the character or significance of the trademark and especially if it is not perceived as a collective trademark.
(3)
An application shall not be refused if the applicant removes the non-compliance with the requirements of paragraphs (1) and (2) by inserting amendments in the regulations on the use of a collective trademark.
Article 54. Amendments to regulations on use of a collective trademark
(1)
The owner of a collective trademark shall inform the Agency of any amendments to regulations on the use of a collective trademark.
(2)
The amendments shall not be entered in the National Register of Trademarks, if the amended regulations on the use of a collective trademark does not meet the requirements of Article 52 or contains grounds for the refusal indicated in Article 53.
(3)
Amendments to the regulations on the use of a collective trademark shall enter into force from the date on which the corresponding indication is entered in the National Register of Trademarks.
(1)
The provisions of Article 27(6) and (7) on the rights of licensees shall apply to all persons that have the right to use a collective trademark.
(2)
The owner of a collective trademark may, on behalf of the persons that have the right to use the trademark, demand compensation for damage caused to them by the unlawful use of the trademark.

Article 55. Bringing a suit for protection of rights in a collective trademark

Article 56. Grounds for deprivation of rights in a collective trademark

Apart from the deprivation of rights on the grounds provided for by this Law, the owner of a collective trademark may be deprived of rights as a result of the submission to the Čisinau Appeal Chamber of a corresponding request or counterclaim in a rights protection case, if:

(a)
the owner does not take adequate measures to prevent the use of a trademark that is not compatible with the conditions for use provided for by the regulations on the use of a collective trademark;
(b)
the means of use of the trademark by the owner have led to a risk of the user being misled as defined in Article 53(2);
(c)
amendments to the regulations on the use of a collective trademark have been entered in the National Register of Trademarks in violation of the requirements of Article 54(2), apart from where the trademark owner removes such non-compliance with these requirements by means of a new amendment to the regulations on the use of a collective trademark.

Article 57. Grounds for invalidity of a collective trademark

Apart from invalidity on the grounds provided for by this Law, a collective trademark may be recognized as invalid as a result of the submission to the Čisinau Appeal Chamber of a corresponding request or counterclaim in a rights protection case, if it were registered in violation of the requirements of Article 53, apart from where the trademark owner removes the non-compliance with these requirements by means of a new amendment to the regulations on the use of a collective trademark.

Article 58. Certification trademarks (signs of correspondence)

(1)
Certification trademarks (signs of correspondence) may be registered with the Agency by the certification authorities authorized to certify the compliance of goods or services in accordance with Law No. 186-XV on the Evaluation of Compliance of Goods of April 24, 2003. Legal entities in addition to those indicated which produce, import or sell goods or provide services shall not be entitled to register collective trademarks.
(2)
The provisions of this Law shall be applied equally to certification trademarks, taking into account the provisions of this Article.
(3)
Together with the filing of a collective trademark registration application in accordance with Article 30 or within the deadline established by the Regulations, an applicant shall submit:
(a)
regulations on the use of a collective trademark;
(b)
an authorization or document providing competence for performing certification activity or, in appropriate cases, proof of registration of a certification trademark in the country of origin.
(4)
Regulations on the use of a certification trademark shall specify the persons entitled to use the trademark, the elements and characteristics which must be certified by the trademark, the procedure for the conduct by the certification authority of the verification of such characteristics and their observance of the use of the trademark, sanctions for infringement of regulations, the fees payable for use of the trademark and dispute settlement procedures.
(5)
The use of a certification trademark shall be permitted for any person offering goods or providing services which correspond to the characteristics defined in the regulations on the use of a certification trademark, and satisfying the requirements thereof.
(6)
The owner of a certification trademark shall permit competent persons to use the trademark for goods or services which possess the characteristics defined in the regulations on the use of this trademark.
(7)
If a person competent to use a certification trademark does not comply with the regulations on the use of the trademark, its owner shall be entitled to withdraw authorization for use of the trademark or apply other sanctions provided for by the regulations.
(8)
Apart from the refusal on the grounds provided for an individual trademark registration application, an application for the registration of a certification trademark may be refused, if the sign does not satisfy the requirements of paragraphs (1) and (3), and also the legislative rules on certification.
(9)
A certification trademark may not be the subject of an agreement for the assignment of rights, a pledge, or also compulsory measures. In the case of dissolution of a legal entity – owner of a certification trademark, this sign may be transferred to any legal entity in accordance with the conditions established by law.
(10)
A certification trademark may be cancelled by a decision handed down by a court, at the request of any interested person, if it does not satisfy the requirements of paragraphs (1)-(9).
(11)
If a certification trademark loses its protectability, it shall not be subject to registration or use for other purposes for a period of ten years from the date on which it loses its protectability.
(12)
The fees provided for by this Law for collective trademarks shall also apply to certification trademarks.

CHAPTER V
PUBLIC INFORMATION

Article 59. National Register of Trademarks

(1)
The Agency shall keep the National Register of Trademarks in which shall be printed information whose registration is provided for by this Law and established by the Regulations. Any entries or amendments, produced in the National Register of Trademarks, shall be published in the OBPS.
(2)
The National Register of Trademarks shall be available for public consultation.
(3)
On request and provided the prescribed fee has been paid, the Agency may issue extracts of the National Register of Trademarks.

Article 60. Periodicals

The Agency shall issue the periodical Official Industrial Property Gazette of the Republic of Moldova, containing:

(a)
information on industrial property subject matter, including on trademarks entered in the National Register of Trademarks and also other information on trademarks whose publication is provided for by this Law or other normative acts in the area in question;
(b)
general communications and information received from the Agency Director General;
(c)
other information related to the provisions of this Law and its application.

CHAPTER VI
OBSERVANCE OF RIGHTS

Article 61. Rights’ protection

(1)
Any natural person or legal entity and also other interested persons which have claims relating to the use of a trademark registered or for which registration is requested, shall be entitled to apply to the courts for protection of their rights and legal interests.
(2)
A suit for infringement of exclusive rights or the legal interests flowing therefrom may be brought by the following persons:
(a)
a trademark owner;
(b)
any person which has the right to use a registered trademark, in particular licensees in accordance with Article 27(6);
(c)
other natural persons or legal entities representing a rights owner.
(3)
A person whose rights have been infringed may apply to the courts for protection of its rights within the period of legal limitation established by the law and constituting not less than three years.
Article 62. Suit concerning announcement of non-infringement of rights
(1)
Any person using a trademark protectable on the territory of the Republic of Moldova or having made serious and real preparations for the use thereof shall be entitled to apply to the rights owner to determine its position regarding the infringement of the document providing protection as a result of such use, and the rights owner shall respond to the person in question.
(2)
If the position of a rights owner provided for by paragraph (1) does not satisfy it or if the rights owner does not determine its position within three months, the interested person shall be entitled to bring a suit with the competent court for the establishment of non-infringement of rights.
(3)
A suit concerning announcement of non-infringement of rights may not be brought by one and the same person in relation to one and the same subject matter, if a court has previously handed down a decision on the presence or absence of the infringement of rights.
Article 63. Measures for provision of proof prior to bringing a suit
(1)
Any competent person that has provided sufficient proof confirming infringement of its rights may request a court or other competent authority, prior to bringing a suit against unlawful activities, to take temporary measures to provide corresponding proof,
subject to the confidential nature of information being preserved and an adequate security being provided or guarantee of equal value supplied, which are necessary for compensation for harm caused to the defendant where any kind of infringements are not proven.
(2)
In taking measures to provide proof, a court shall be entitled to:
(a)
request a detailed description of the acts alleged to be infringements;
(b)
seize disputed goods;
(c)
seize materials and equipment used in the process of producing and/or distributing disputed goods;
(d)
request the provision of the corresponding documents.
(3)
The procedure for applying measures to provide proof shall be applied by a court or other competent authority in accordance with the corresponding provisions of the Code of Civil Procedure. Measures to provide proof shall be implemented with the participation of a court enforcer, accompanied where necessary by an Agency representative and police officer.
Article 64. Provision of proof in urgent cases
(1)
Measures to provide proof may be established without hearing the defendant, if a delay may lead to harm being done to the rights owner, which is not correctable, or the risk of destruction of proof exists. Any court decision shall be communicated immediately to the party whose interests are affected.
(2)
A decision on the provision of proof may be appealed in the courts. Article 65. Invalidity of measures for provision of proof
(1)
Measures for the provision of proof shall have no value or be invalid:
(a)
if within 20 working days a claimant does not bring a suit for the infringement of rights in a court;
(b)
as a result of any guilty acts or the failure to act on the part of the claimant;
(c)
where the absence of an infringement or an attempted infringement of rights is established;
(d)
in the other cases provided for by the law – on a court decision.
(2)
If as a result of measures to provide proof, which are recognized as without value or invalid, harm is caused, a claimant shall pay the defendant the corresponding compensation.
Article 66. Presentation and provision of proof within the framework of a suit for the infringement of rights
(1)
If a party presents arguments to justify its claims, and also information regarding the fact that particular proof is available to the opposing party, a court shall order a sufficient and reasonable quantity of the proof to be presented, provided that the confidentiality of information is preserved. In the case of an infringement of rights in the commercial sphere, a court may also order the parties to submit bank, financial or commercial documentation.
(2)
In cases where one of the parties to proceedings unjustifiably refuses access to requisite information or unfairly delays the presentation of such information, thereby hampering the settlement of a dispute, a court shall decide to accept or refuse to accept a claim based on the information presented, including a complaint or claim by the party injured by the refusal of access to the information, provided that the parties are given the possibility to be heard regarding their claims or proof.
Article 67. Right to information
(1)
When establishing in the process of examining a dispute the infringement of rights in a trademark, a court may request information on the origin and distribution channels of goods infringing the right in a trademark from the infringer and/or any other person:
(a)
in whose possession counterfeit goods intended for sale were discovered;
(b)
who was discovered to be using for commercial purposes services with counterfeit goods;
(c)
who was discovered to be providing for commercial purposes services used in activities infringing rights; or
(d)
of whom an indication was given by the person mentioned in subparagraphs (a),
(b)
or (c), as dealing with the manufacture, production or distribution of goods or provision of services.
(2)
The information indicated in paragraph (1) shall, where necessary, include:
(a)
names and addresses of producers, distributors, suppliers and previous owners of goods, as well as presumed retail and wholesale sellers;
(b)
information on the quantity of goods produced, supplied, obtained or ordered, as well as on the prices thereof.
(3)
Paragraphs (1) and (2) shall be applied without prejudice to the legislative and regulatory standards which:
(a)
allow a rights owner to receive more detailed information;
(b)
regulate the use of information provided in accordance with this Article in civil or criminal cases;
(c)
determine responsibility for misuse of the right to information;
(d)
give the possibility to refuse to provide information, which could oblige the person mentioned in paragraph (1) to recognize its participation or the participation of its close relatives in the infringement of rights in a trademark; or
(e)
regulate the preservation of confidentiality of information sources or processing of personal data.
Article 68. Measures for bringing a suit for infringement of rights
(1)
Having established the fact of actual or unavoidable infringement of the rights in a trademark, a court may, at the request of the rights owner, take measures to bring a suit for infringement of the rights in relation to the infringer and/or intermediaries, such as:
(a)
taking a decision to temporarily prohibit the particular activities constituting the infringement of the rights in a trademark, or to allow such activities, subject to the provision of a security which is sufficient to provide compensation for the harm done to the rights owner;
(b)
seizing the property suspected of infringing the rights in a trademark in order to prevent it from being introduced into commercial channels;
(c)
seize any property of the infringer, including blocking bank accounts, supplying bank, finance or commercial documentation, if the infringement occurs in the commercial sphere and a risk of non-compensation for harm exists.
(2)
Measures to guarantee rights may be established in accordance with Article 64 without hearing a defendant, if a delay may lead to uncorrectable harm being caused to the rights owner or a risk exists of destruction of evidence. The decision of the court shall be communicated immediately to the party whose interests are affected.
(1)
Having established that an infringement of rights has taken place, a court may, at the applicant’s request, order measures to be taken in relation to the goods infringing the rights in a trademark and, in appropriate cases, in relation to the materials and equipment which were used in creating and manufacturing these goods. Such measures shall include in particular:
(a)
temporary removal of the goods from commercial circulation;
(b)
final removal of the goods from commercial circulation; or
(c)
destruction of the goods – where a trademark cannot be removed from an item without the item being destroyed, and also where the removal of a trademark is insufficient for the purposes of excluding the infringement of rights.
(2)
The measures indicated in paragraph (1) shall be carried out at the defendant’s expense, apart from in cases where there are substantial grounds preventing this.
(3)
When examining a request for the application of corrective measures, a court shall be governed by the principle of fairness, proportionality to the seriousness of the infringement committed and the prescribed means of protection, and shall also take into account the interests of third parties.

Article 69. Corrective measures

Article 70. Implementation of court decisions

When taking a decision concerning infringement of the rights in a trademark, a court may, at the rights owner’s request, apply to the infringer measures to guarantee implementation of the decision, in accordance with which the infringer shall be warned of the prohibition on any acts constituting an infringement of the rights of the rights owner. For this purpose, the court may oblige the infringer to provide an adequate security or a guarantee of equal value. The rights owner may request that such measures be applied also to intermediaries, whose services are used by third parties to infringe its rights in a trademark.

Article 71. Alternative measures

If an infringement of the rights in a trademark causes, unconsciously or owing to neglect, material damage, a court may, at the request of the interested person, oblige the infringer to pay monetary compensation instead of the measures to guarantee the rights provided for in this chapter. In determining the level of monetary compensation, the size of the royalty which could have been obtained by the rights owner in the case of permitted use of a trademark shall be taken into consideration as a minimum.

Article 72. Compensation for damage

(1)
At the request of the injured party, a person who consciously or with reasonable grounds to be aware of the fact infringed the rights in a trademark, shall compensate the
rights owner for actual damage caused to it as a result of the infringement of its rights. When determining the level of damages:
(a)
in the calculation all substantive circumstances shall be taken into consideration such as negative economic consequences, including lost profit of the injured party, income unlawfully obtained by the defendant, and in appropriate cases also other aspects such as moral harm caused to the rights owner as a result of the infringement; or
(b)
as an alternative a single sum may be determined, calculated as the minimum sum of the royalty or remuneration which would accrue to the rights owner, if the claimant requested authorization to use the corresponding trademark.
(2)
In this case, where an infringer has unconsciously committed an infringement or does not have reasonable grounds to be aware of that, he shall be obliged to compensate the rights owner for lost profit or damage caused, as established in accordance with this Law.
Article 73. Advertising measures
(1)
Within the framework of suits for the infringement of protectable rights in a trademark, a competent court may, at the request of the claimant and at the infringer’s expense, prescribe corresponding measures for dissemination of information concerning a court decision, including its presentation for public consultation and also publication of the decision in full or in part.
(2)
A competent court may prescribe additional advertising measures corresponding to specific circumstances, including large-scale measures.

CHAPTER VII
INTERNATIONAL REGISTRATION OF TRADEMARKS

Article 74. Basic provisions

The provisions of this Law shall apply mutatis mutandis to international registrations based on the Madrid Agreement or the Protocol Relating Thereto, the country of origin of which is the Republic of Moldova or the effect of which extends to the Republic of Moldova, excluding cases where these documents provide otherwise.

Article 75. International application

(1)
An international application in accordance with Article 3 of the Madrid Agreement for a trademark entered in the National Register of Trademarks or, in appropriate cases, an international application in accordance with Article 3 of the Protocol to the Agreement for a trademark, filed for registration or entered in the National Register of Trademarks, the country of origin of which is the Republic of
Moldova, shall be filed with the International Bureau of the World Intellectual Property Organization (hereinafter - International Bureau) via the Agency.
(2)
An international application, as indicated in paragraph (1), may be filed by any natural person or legal entity which has an actual operational industrial or commercial enterprise in the Republic of Moldova or, in the absence thereof, a place of residence in the Republic of Moldova or, in the absence thereof, is a citizen of the Republic of Moldova or immigrant therefrom.
(3)
The filing date of an international application, based on a registered trademark filed with the Agency before the date of trademark registration, shall be considered the date of entry of the trademark in the National Register of Trademarks.
(4)
An international application shall be compiled in accordance with the Administrative Instructions and shall contain special information in relation to the countries for which the territorial extension of protection stemming from international registration is requested.
Article 76. International registration fees
(1)
The following fees shall be paid for the filing of an international application:
(a)
to the Agency – for the acceptance, verification, examination and transfer to the International Bureau of an application;
(b)
to the International Bureau – for the registration of a trademark in accordance with Article 8(2) of the Madrid Agreement and/or, in appropriate cases, Article 8(2) or
(7)
of the Protocol Relating Thereto.
(2)
The fees provided for by paragraph (1) of this Article for the filing of an international application, as indicated in Article 75(3), shall be paid at the date of entry of a trademark in the National Register of Trademarks.
(3)
The fees provided for by paragraph (1)(b) may be paid to the International Bureau directly or through the Agency. In the case of non-payment of fees an international application shall be considered not to have been filed.
Article 77. Agency international application verification procedure
(1)
Within one month of the date of receipt, the Agency shall examine and verify the documents contained in an international application as to whether it satisfies the provisions of Article 75(4) and the data of the application correspond to the information entered in the National Register of Trademarks or, in appropriate cases, in the National Register of Trademark Registration Applications.
(2)
If an application satisfies the requirements of this Law and the conditions of the Administrative Instructions, the Agency shall visa it, indicating the application filing date with the Agency, and shall send one copy to the International Bureau and a second copy to the applicant as proof that the application has been filed.
(3)
The international registration date as defined in Article 3(4) of the Madrid Agreement or, in appropriate cases, Article 3(4) of the Protocol Relating Thereto, the country of origin of which is the Republic of Moldova, shall be considered the filing date of an international application with the Agency, provided that the application is received by the International Bureau within two months; in the opposite case, the date of an international registration shall be considered the date on which the International Bureau receives an international application.
(4)
If, in accordance with paragraph (1), mistakes or inaccuracies are detected, the correction of which requires the applicant’s consent, in particular, changes to the list of goods and/or services, the Agency shall inform the applicant accordingly and shall propose that within a reasonable period, in view of Article (3), that the mistakes or inaccuracies be corrected.
Article 78. Request for subsequent indication
(1)
The owner of an international registration, the country of origin of which is the Republic of Moldova, may subsequently request territorial extension of the protection of a given registration to one or more countries which were not indicated in the original international application in relation to all or part of the goods and/or services listed in the international registration, by submitting an appropriate request to the International Bureau via the Agency.
(2)
The request indicated in paragraph (1) shall be accompanied by payment of the prescribed fees. The provisions of Article 76(1) and (3) shall apply mutatis mutandis.
(3)
The provisions of Article 77 shall apply mutatis mutandis to a request for subsequent indication.
(4)
The subsequent territorial extension of protection shall be valid from the date of its entry in the International Register and its effect shall cease at the same time as the validity of the international registration to which it relates expires.
Article 79. Procedure for examining an international registration communicated by the International Bureau
(1)
The objection-related procedures according to Article 40 and substantive examination procedures according to Article 41 shall apply, on the same conditions as to an application filed directly with the Agency to any international registration containing the indication Republic of Moldova or, in appropriate cases, that has, as a subject of
subsequent territorial extension, the Republic of Moldova, communicated by the International Bureau.
(2)
As an exception to Article 40(1), an objection to an international registration may be lodged within six months of the date of official publication by the International Bureau of information relating to the extension of the effect of a particular international registration to the Republic of Moldova.
(3)
If in the process of a substantive examination according to paragraph (1) it emerges that an international registration does not satisfy legal requirements, or if an objection is lodged against a particular international registration, the Agency shall issue a preliminary refusal of registration in relation to all or, in appropriate cases, part of the goods and/or services, and the International Bureau shall be informed accordingly.
(4)
Any procedure provided for by the Law, following a preliminary refusal as indicated in paragraph (3), shall be carried out directly between the Agency and an applicant represented by a patent attorney.
(5)
After a final decision is taken in relation to an international registration, the Agency shall inform the International Bureau of:
(a)
a refusal of protection for a trademark; or
(b)
grant of protection for a trademark in relation to all the claimed goods and/or services; or
(c)
the goods and/or services in relation to which a trademark is protected.
(6)
The Agency shall, in accordance with the procedure provided for, inform the International Bureau of all final decisions taken by courts concerning refusal, withdrawal, either partial or full, exclusion or cancellation of an international registration, or of changes to decisions for a refusal of international registration.
Article 80. Effect of an international registration with the indication Republic of Moldova
(1)
Any international registration in which the Republic of Moldova is indicated shall, beginning from the date of international registration or, in appropriate cases, from the date of subsequent indication of the Republic of Moldova, have the same effect as where a trademark is filed for registration directly with the Agency.
(2)
If the Agency has not informed the International Bureau of a refusal of registration in accordance with Article 79(3) or if a refusal communicated is subsequently either partially or fully withdrawn, protection for the trademark in the Republic of Moldova, beginning from the date indicated in paragraph (1) of this Article shall be the same as where a trademark is registered directly with the Agency.
(3)
If a trademark is refused protection in accordance with Article 79(5)(a), it shall be considered that in the Republic of Moldova the said international registration had no effect, as indicated in paragraphs (1) and (2) of this Article.

Article 81. Replacement of a national trademark with an international registration

At the request of the owner of a trademark, previously entered in the National Register of Trademarks, the Agency shall, in accordance with Article 4bis of the Madrid Agreement and Article 4bis of the Protocol Relating Thereto, make known the replacement of this trademark with a subsequent international registration of the same trademark in the name of the same owner and in relation to the same goods and/or services, which extends to the Republic of Moldova. A replacement shall be entered in the National Register of Trademarks and shall not be prejudicial to the rights previously required by the rights owner.

Article 82. Transformation of an international registration into a national application.

(1)
The owner of an international registration in which the Republic of Moldova is indicated in accordance with the Protocol to the Agreement may pursuant to Article 9quinquies of the said Protocol to the Agreement, apply to the Agency for the transformation of an international registration into an application for registration of the same trademark, if at the request of the Office of the country of origin the international registration is excluded in relation to all or part of the goods and/or services listed in the corresponding registration.
(2)
The application provided for by paragraph (1) shall be examined as if it were filed directly with the Agency at the date of international registration or at the date of subsequent territorial extension to the Republic of Moldova and, if the international registration had priority, this application shall enjoy the same priority, provided that:
(a)
the application is filed within three months of the date at which the international registration was excluded from the International Register;
(b)
goods and/or services listed in the application are covered by a list of goods and/or services contained in the international registration in relation to the Republic of Moldova;
(c)
the application satisfies all the requirements of this Law and the Regulations;
(d)
a document confirming payment of the prescribed fees is attached to the application.
(3)
An application for transformation shall be accompanied by a document issued by the International Bureau, which must contain details of the trademark and goods and/or services in relation to which the Republic of Moldova was indicated prior to exclusion of the international registration from the International Register.
(4)
If at the date of exclusion of an international registration from the International Register the deadline for notification of preliminary refusal, in accordance with Article 5(2) of the Protocol to the Agreement, has expired, and if at the given date the Agency has not taken a decision for refusal and no legal proceedings exist for the withdrawal of protection in relation to the corresponding trademark, the objection-related procedure according to Article 40 shall not be applied and the Agency shall register the trademark in accordance with Article 46.

CHAPTER VIII
GENERAL PROVISIONS

Article 83. Competence to settle disputes

(1)
Disputes arising in the process of application of this Law shall be examined by the Agency Commission for Examination of Objections, the Čisinau Appeal Chamber or specialized arbitration.
(2)
The Agency Commission for Examination of Objections shall settle disputes linked to challenges against decisions handed down by Agency subdivisions.
(3)
The Čisinau Appeal Chamber shall settle disputes concerning:
(a)
the right of ownership in a trademark;
(b)
licensing of trademarks;
(c)
suits for protection of rights in a trademark;
(d)
cancellation of trademarks;
(e)
suits concerning the announcement of non-infringement of rights;
(f)
measures for provision of proof prior to bringing a suit;
(g)
measures provided for by Article 68 for the bringing of a suit for infringement of rights;
(h)
measures flowing from the substantive examination of a case in court;
(i)
examination of challenges to decisions of the Agency Commission for Examination of Objections;
(j)
loss of rights in a trademark;
(k)
recognition of a trademark as well known.
(4)
Specialized arbitration shall examine disputes arising in relations, be they agreement-based or otherwise, linked to industrial property, concerning in particular:
(a)
priority;
(b)
the issue of a trademark registration certificate;
(c)
grant of rights provided for by a trademark registration certificate and enjoyment thereof;
(d)
infringement of the exclusive right of a trademark owner;
(e)
relations between a licensor and licensee relating to:
-payment procedure; -application filing rights; -cost of a license; -disclosures causing material harm; -level of remuneration;
(f)
establishment of a trademark owner;
(g)
other disputes not relating to the activities of State authorities. Article 84. Fees
(1)
Fees shall be levied for the filing of a trademark registration application and examination thereof, lodging of an objection and challenge, registration of a trademark and issue of a registration certificate, extension of trademark registration, and also for the performance of other legally significant acts linked to application examination procedures and the legal protection of a trademark.
(2)
The acts, for the performance of which fees are levied, and the levels of such fees shall be established by the Government.
(3)
Fees shall be paid by an applicant, rights owner, and also other authorized natural persons and legal entities.
(4)
The fees paid, excluding those for the filing of a trademark registration application, shall be returned to the person who paid them at its request, where the procedure for which the fee has been paid has not yet been launched.
(5)
A fee paid at lower than the prescribed level shall be taken into account when paying the missing sum, and a procedure shall be launched from the time of payment of the whole fee.
(6)
A fee for registration and issue of a trademark registration certificate, not paid within the prescribed deadline, may be paid within six months of the date of the missed deadline with a supplement of 50 per cent.
(7)
When filing a request for the conduct of urgent procedures, the amount of the fee shall be increased by 100 per cent and the deadline for carrying out such work shall be reduced by half.
(8)
Objections and challenges to the central sectoral public authorities and local public government shall be examined free of charge where they operate in the interests of society.

Article 85. Right of foreign natural persons and legal entities

Foreign natural persons and legal entities shall enjoy the rights granted by this Law, on an equal basis with natural persons and legal entities of the Republic of Moldova.

CHAPTER IX
FINAL AND TRANSITIONAL PROVISIONS

Article 86. Entry into force and applicability of this Law

(1)
This Law shall enter into force three months after the day of publication, with the exception of Articles 63, 64, 65 and 66, which shall come into force simultaneously with the entry into force of the corresponding amendments to the Code of Civil Procedure.
(2)
From the day of entry into force of this Law, Law No. 588-XIII on Trademarks and Appellations of Origin of September 22, 1995, insofar as it relates to trademarks, shall be recognized as having been repealed.
(3)
It is established that:
(a)
trademark registration applications, the examination procedures for which are not complete prior to the day of entry into force of this Law, shall be examined in accordance with the procedure established by this Law;
(b)
trademark registration certificates issued by the Agency prior to the entry into force of this Law shall be equal in legal terms to the trademark registration certificates issued in accordance with this Law;
(c)
disputes existing at the date of entry into force of this Law in the process of examination shall be settled in accordance with the rules contained in the law in force at the date on which the dispute arises.

Article 87. Organization of implementation of this Law

Within three months of the day of entry into force of this Law the Government shall:

(a)
submit to Parliament proposals for bringing existing legislation into line with this Law, including proposals for introducing amendments to the Code of Civil Procedure;
(b)
bring its normative acts into compliance with this Law.

PARLIAMENTARY CHAIRMAN Marian LUPU

Čisinau, February 29, 2008 No. 38-XVI





























LEGE privind protecţia mărcilor

nr. 38-XVI din 29.02.2008

Monitorul Oficial nr.99-101/362 din 06.06.2008

***

CUPRINS

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Domeniul reglementării şi cadrul juridic Articolul 2. Noţiuni principale Articolul 3. Protecţia juridică Articolul 4. Oficiul naţional

Capitolul II DREPTUL MATERIAL PRIVIND MĂRCILE

Secţiunea 1 Mărcile. Motive de refuz la înregistrarea mărcilor Articolul 5. Semnele care pot constitui mărci Articolul 6. Titularul mărcii Articolul 7. Motive absolute de refuz Articolul 8. Motive relative de refuz

Secţiunea a 2-a Efectele înregistrării mărcii Articolul 9. Dreptul conferit de înregistrarea mărcii Articolul 10. Limitarea dreptului exclusiv Articolul 11. Menţionarea mărcii în dicţionare Articolul 12. Interzicerea utilizării mărcii înregistrate pe numele agentului sau reprezentantului Articolul 13. Epuizarea dreptului conferit de marcă Articolul 14. Cerinţe faţă de utilizarea mărcii

Secţiunea a 3-a Durata protecţiei mărcii. Reînnoirea, modificarea şi divizarea înregistrării mărcii Articolul 15. Durata protecţiei mărcii înregistrate Articolul 16. Reînnoirea înregistrării mărcii Articolul 17. Introducerea modificărilor Articolul 18. Divizarea înregistrării

Secţiunea a 4-a Stingerea drepturilor asupra mărcii Articolul 19. Renunţarea la marcă Articolul 20. Decăderea din drepturile asupra mărcii Articolul 21. Motive absolute de nulitate Articolul 22. Motive relative de nulitate Articolul 23. Limitarea drepturilor prin inacţiunea titularului Articolul 24. Efectele decăderii din drepturi şi ale nulităţii mărcii

Secţiunea a 5-a Transmiterea drepturilor asupra mărcii Articolul 25. Transmiterea drepturilor Articolul 26. Contractul de cesiune şi transferul Articolul 27. Contractul de licenţă

Capitolul III ÎNREGISTRAREA MĂRCII

Secţiunea 1 Cererea de înregistrare a mărcii Articolul 28. Depunerea cererii de înregistrare Articolul 29. Reprezentarea Articolul 30. Cererea de înregistrare Articolul 31. Data de depozit Articolul 32. Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii

Secţiunea a 2-a Prioritatea Articolul 33. Dreptul de prioritate Articolul 34. Efectul dreptului de prioritate Articolul 35. Prioritatea de expoziţie Articolul 36. Invocarea priorităţii

Secţiunea a 3-a Procedura de înregistrare Articolul 37. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii de înregistrare Articolul 38. Publicarea cererii de înregistrare Articolul 39. Observaţiile terţilor Articolul 40. Opoziţia Articolul 41. Examinarea de fond Articolul 42. Examinarea opoziţiei Articolul 43. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii Articolul 44. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii de înregistrare a mărcii Articolul 45. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii Articolul 46. Înregistrarea mărcii Articolul 47. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a mărcilor Articolul 48. Examinarea contestaţiei Articolul 49. Repunerea în drepturi Articolul 50. Prelungirea termenelor şi repunerea în termenul omis

Capitolul IV MĂRCILE COLECTIVE ŞI MĂRCILE DE CERTIFICARE Articolul 51. Mărcile colective Articolul 52. Regulamentul de utilizare a mărcii colective Articolul 53. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii colective Articolul 54. Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective Articolul 55. Intentarea acţiunii de apărare a drepturilor asupra mărcii colective Articolul 56. Motivele decăderii din drepturile asupra mărcii colective Articolul 57. Motivele nulităţii mărcii colective Articolul 58. Mărcile de certificare (de conformitate)

Capitolul V INFORMAREA PUBLICULUI Articolul 59. Registrul naţional al mărcilor Articolul 60. Publicaţiile periodice

Capitolul VI ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR Articolul 61. Apărarea drepturilor Articolul 62. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor Articolul 63. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii Articolul 64. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă Articolul 65. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor Articolul 66. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor Articolul 67. Dreptul la informare Articolul 68. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor Articolul 69. Măsuri corective Articolul 70. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti Articolul 71. Măsurile de alternativă Articolul 72. Despăgubirile Articolul 73. Măsuri de publicitate

Capitolul VII ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A MĂRCILOR Articolul 74. Prevederi generale Articolul 75. Cererea internaţională Articolul 76. Taxele pentru cererea internaţională Articolul 77. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI Articolul 78. Cererea de desemnare posterioară Articolul 79. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional Articolul 80. Efectele înregistrării internaţionale în care este desemnată Republica Moldova Articolul 81. Substituirea unei mărci naţionale cu o înregistrare internaţională Articolul 82. Transformarea înregistrării internaţionale în cerere naţională

Capitolul VIII PREVEDERI COMUNE Articolul 83. Competenţa în soluţionarea litigiilor

Articolul 84. Taxele
Articolul 85. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine

Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 86. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea prezentei legi
Articolul 87. Organizarea executării prezentei legi

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege creează cadrul necesar aplicării Regulamentului Consiliului (CE) nr.40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L011 din 14 ianuarie 1994), Regulamentului Comisiei (CE) nr.2868/95 din 13 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr.40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L303 din 15 decembrie 1995), Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (publicatăîn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L157 din 30 aprilie 2004).

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul reglementării şi cadrul juridic



(1)
Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce apar în procesul înregistrării, protecţiei juridice şi utilizării mărcilor.
(2)
Raporturile juridice menţionate la alin.(1) sînt reglementate şi de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, Codul vamal al Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de alte acte normative.
(3)
În cazul în care tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

marcă – orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice;

marcă colectivă – marcă utilizată de către o asociaţie de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi ori de către alte organizaţii similare pentru a desemna produsele şi/sau serviciile lor;

marcă de certificare (de conformitate) – marcă utilizată pentru a certifica anumite caracteristici ale unui produs şi/sau serviciu;

marcă notorie – marcă larg cunoscutăîn Republica Moldova la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;

solicitant – persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia este depusă o cerere de înregistrare a unei mărci;

mandatar autorizat – persoană fizică atestatăşi înregistratăîn modul stabilit, care reprezintă interesele persoanelor fizice şi juridice naţionale sau străine şi acordă acestora asistenţa necesarăîn domeniul protecţiei obiectelor de proprietate industrială;

cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională a mărcii, depusă conform Aranjamentului de la Madrid, Protocolului referitor la Aranjament sau conform ambelor acte, după caz;

înregistrare internaţională înregistrare a unei mărci conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament;

Registru internaţional – colecţie oficială, ţinută de Biroul Internaţional, care conţine date referitoare la înregistrările internaţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de la Madrid, de Protocolul referitor la Aranjament sau de Regulamentul comun, indiferent de suportul pe care aceste date sînt păstrate;

Regulament comun – Regulamentul comun de aplicare a Aranjamentului de la Madrid şia Protocolului referitor la Aranjament;

ţările Uniunii ţări cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sînt constituite în Uniunea pentru Protecţia Proprietăţii Industriale.

Articolul 3. Protecţia juridică

Drepturile asupra mărcii sînt dobîndite şi protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin:

a) înregistrare în condiţiile prezentei legi;

b) înregistrare internaţională conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid, sau conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 27 iunie 1989, denumit în continuare Protocolul referitor la Aranjament;

c) recunoaşterea mărcii ca fiind notorie.

Articolul 4. Oficiul naţional

(1)
Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, denumităîn continuare AGEPI, este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate care acordă pe teritoriul Republicii Moldova protecţie mărcilor în condiţiile prezentei legi.
(2)
AGEPI: a) elaborează proiecte de acte legislative şi de alte acte normative în domeniul mărcilor, instrucţiuni, alte materiale necesare aplicării prezentei legi;

b) recepţioneazăşi examinează cererile de înregistrare a mărcilor, înregistreazăşi eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a mărcilor, publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova, denumit în continuare BOPI;

c) asigură completarea şi păstrarea colecţiei naţionale de mărci;

d) îndeplineşte atribuţiile oficiului de origine pentru cererile de înregistrare internaţională a mărcilor avînd ca ţară de origine Republica Moldova, depuse de către solicitanţii naţionali sau străini, în conformitate cu prevederile Aranjamentului de la Madrid şi ale Protocolului referitor la Aranjament;

e) ţine Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor şi Registrul naţional al mărcilor;

f) examineazăşi înregistrează contractele de licenţă, de cesiune, de gaj şi de franchising privind drepturile asupra mărcilor;

g) exercităşi alte atribuţii prevăzute de lege.

(3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine cu ele relaţii de cooperare în domeniu.

Capitolul II
DREPTUL MATERIAL PRIVIND MĂRCILE

Secţiunea 1

Mărcile. Motive de refuz la înregistrarea mărcilor

Articolul 5. Semnele care pot constitui mărci

Pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale acestor semne, cu condiţiacaele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Articolul 6. Titularul mărcii

Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejatăîn conformitate cu prezenta lege. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari. În caz contrar, litigiul se soluţionează de instanţa de judecată competentă.

Articolul 7. Motive absolute de refuz

(1) Se refuzăînregistrarea:
a) semnelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.5;
b) mărcilor care sînt lipsite de caracter distinctiv;
c) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii ce pot servi în comerţ pentru a

desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora;

d) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante;

e) semnelor constituite exclusiv din forma impusă de însăşi natura produselor sau din forma produsului necesară pentru obţinerea unui rezultat tehnic, sau din forma care conferă valoare esenţială produsului;

f) mărcilor care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri ori prejudiciază imaginea şi interesele statului; g) mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului şi/sau a serviciului;

h) mărcilor care conţin reproduceri sau imitaţii de steme, drapele şi embleme de stat, denumiri oficiale sau istorice de state ori abrevierea lor, denumiri depline sau abreviate de organizaţii internaţionale şi interguvernamentale, semne, sigilii oficiale de control, de garanţie şi de marcare, decoraţii şi alte semne de distincţie care, în lipsa autorizaţiei autorităţilor competente, trebuie refuzate în conformitate cu art.6 ter din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, denumităîn continuare Convenţia de la Paris;

i) mărcilor care conţin reproduceri de insigne, de embleme sau de ecusoane, altele decît cele protejate conform art.6 ter din Convenţia de la Paris, şi care prezintă un interes public deosebit, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea este autorizată de autorităţile competente;

j) mărcilor care conţin semne de înaltă valoare simbolică, în special simboluri religioase;

k) mărcilor care conţinori sînt constituite:

-dintr-o indicaţie geografică menită să identifice vinuri sau alte produse alcoolice; sau

-dintr-o desemnare identică ori similară cu o indicaţie geografică sau cu o denumire de origine protejată pe teritoriul Republicii Moldova,

în cazurile cînd produsele nu au originea corespunzătoare indicaţiei geografice sau denumirii de origine, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată, ori dacă indicaţia geografică sau denumirea de origine este utilizatăîn traducere ori este însoţită de expresii cum ar fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” sau de o expresie similară, precum şi în cazul cînd mărcile sînt solicitate pentru produse neacoperite de indicaţia geografică sau de denumirea de origine protejatăîn măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele pentru care indicaţia geografică sau denumirea de origine este protejată ori în măsura în care utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv justificat, ar permite să se obţină un profit nemeritat din reputaţia indicaţiei geografice sau a denumirii de origine protejate.

(2)
Dispoziţiile alin.(1) lit.b)-d) nu se aplică dacă solicitantul prezintă suficiente dovezi că, pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobîndit un caracter distinctiv în raport cu produsele şi/sau serviciile revendicate.
(3)
Semnele menţionate la alin.(1) lit.h) şi i) pot fi incluse ca elemente neprotejate în marcă dacă nu ocupăîn aceasta o poziţie dominantăşi dacă există decizia corespunzătoare a autorităţii competente. Autorităţi competente ale Republicii Moldova sînt: Parlamentul – privind folosirea reproducerilor sau imitaţiilor Stemei de Stat şi Drapelului Republicii Moldova; Guvernul – privind folosirea denumirii oficiale sau istorice a statului; ministerele – privind folosirea semnelor, sigiliilor oficiale de control, de garanţie şi de marcare, aprobate de ministerul respectiv.
(4)
Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi incluse în marcă doar în cazul în care solicitantul deţine dreptul de utilizare a indicaţiei geografice sau a denumirii de origine protejate. Indicaţiile geografice ale altor state vor fi admise pentru utilizare în cadrul mărcii în cazul în care această utilizare nu contravine prevederilor prezentei legi şi existăînregistrarea în ţara de origine. Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate incluse în marcă vor constitui elementele neprotejate ale mărcii.

Articolul 8. Motive relative de refuz

(1) În afara motivelor de refuz prevăzute la art.7, se refuzăînregistrarea şi în cazul cînd

marca: a) este identică cu o marcă anterioarăînregistrată pentru produse şi/sau servicii identice;

b) este identică ori similară cu o marcă anterioarăşi, din cauza identităţii ori similitudinii produselor şi/sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există riscul de confuzie pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară;

c) este identică ori similară cu o marcă anterioarăşi este solicitată spre înregistrare pentru produse şi/sau servicii care nu sînt similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată, în cazul cînd marca anterioară se bucură de renume în Republica Moldova şi dacă utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv justificat, ar aduce un profit nemeritat din caracterul distinctiv ori din renumele mărcii anterioare sau le-ar aduce atingere acestora.

(2) În sensul alin.(1), mărci anterioare sînt:

a) mărcile a căror dată de depozit sau, după caz, de prioritate, în sensul art.34, este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, ţinînd cont, după caz, de dreptul de prioritate, în sensul art.33 sau, după caz, în sensul art.35, invocat în sprijinul acestei mărci, şi care aparţin următoarelor categorii:

- mărci înregistrate în Republica Moldova;

-înregistrări internaţionale care îşi extind efectele în Republica Moldova;
b) cererile de înregistrare a mărcilor menţionate la lit.a), sub rezerva înregistrării acestora;
c) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data

priorităţii invocate în sprijinul cererii în conformitate cu art.36, sînt recunoscute notorii în Republica Moldova în sensul art.6 bis din Convenţia de la Paris.

(3) O marcă este refuzată la înregistrare, de asemenea, în cazul cînd agentul sau reprezentantul celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii solicită înregistrarea acesteia pe propriul său nume, fără autorizaţia titularului, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.

(4) O marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul cînd:

a) drepturile, decurgînd dintr-un semn folosit în circuitul comercial, au fost dobîndite pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, pînă la data priorităţii invocate în sprijinul cererii, în cazul în care acest semn conferă proprietarului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare;

b) aduce atingere unui drept anterior, altul decît cele menţionate la lit.a) din prezentul alineat şi la alin.(2), în special dreptului la nume, dreptului la imagine, unui drept de autor, dreptului la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model industrial protejat, unui alt drept de proprietate industrială protejat conform legii;

c) aduce atingere unui drept anterior ce ţine de imaginea sau de numele unei personalităţi notorii în Republica Moldova.

(5)
Nu poate fi refuzatăînregistrarea unui semn în calitate de marcă, din motivele prevăzute la alin.(1) şi (4), în cazul în care titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior ori succesorul lui de drepturi, ori, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea semnului posterior, cu excepţia mărcilor identice solicitate pentru produse şi/sau servicii identice.
(6)
Natura produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicităînregistrarea mărcii în nici un caz nu constituie un obstacol la înregistrarea acesteia.

Secţiunea a 2-a
Efectele înregistrării mărcii
Articolul 9. Dreptul conferit de înregistrarea mărcii



(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia. Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său:

a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată;

b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistratăşi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă;

c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.

(2)
În aplicarea alin.(1), titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale; b) oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste
scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn; c) importul sau exportul produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate; e) multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate la lit.a)-d).
(3)
Dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terţi începînd cu data publicării în BOPI sau cu data înscrierii în Registrul internaţional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii. Totodată, poate fi cerută o despăgubire rezonabilă, în limita prejudiciului cauzat, pentru acele fapte, săvîrşite după publicarea cererii de înregistrare a mărcii, care vor fi interzise după publicarea înregistrării mărcii. Instanţa judecătorească sesizată să se ocupe de cazul respectiv nu poate să decidăîn fond atîta timp, cît datele referitoare la înregistrarea mărcii nu au fost publicate.
(4)
Titularul mărcii poate plasa alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisăîntr-un cerc, sau un text care indică faptul că marca este protejatăîn Republica Moldova.
Articolul 10. Limitarea dreptului exclusiv
(1)
Dreptul exclusiv nu se extinde asupra elementelor mărcii care, în conformitate cu prezenta lege, nu pot fi înregistrate independent în calitate de mărci, cum ar fi termenii descriptivi, cu condiţia folosirii loiale a acestor elemente şi respectării intereselor legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.

(2) Dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în concordanţă cu practicile oneste:

a) propriul său nume sau adresa sa;

b) indicaţiile referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea

geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora; c) marca, în cazul cînd este necesar de a indica destinaţia unui produs şi/sau serviciu, în special în calitate de accesoriu ori de piesă detaşabilă.

Articolul 11. Menţionarea mărcii în dicţionare

Dacă reproducerea unei mărci într-un dicţionar, într-o enciclopedie sau într-o lucrare de referinţă asemănătoare creează impresia că această marcă constituie denumirea generică sau uzuală a produselor sau a serviciilor pentru care ea este înregistrată, editorul publicaţiei respective, la solicitarea titularului mărcii, va asigura ca, cel tîrziu începînd cu ediţia următoare, reproducerea mărcii să fie însoţită de menţiunea că aceasta este o marcăînregistrată.

Articolul 12. Interzicerea utilizării mărcii înregistrate pe numele agentului sau reprezentantului

În cazul cînd o marcă a fost înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să se opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă elnu a autorizat această utilizare, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.

Articolul 13. Epuizarea dreptului conferit de marcă

(1)
Titularul unei mărci înregistrate nu poate cere interzicerea utilizării de către alte persoane a acestei mărci pe produse şi/sau servicii care au fost plasate pe piaţa Republicii Moldova de el însuşi ori cu consimţămîntul său.
(2)
Prevederile alin.(1) nu se aplicăîn cazul cînd titularul are motive temeinice să se opună comercializării produselor sau prestării serviciilor, în special cînd starea acestora este modificată sau alterată după plasarea lor pe piaţă.
Articolul 14. Cerinţe faţă de utilizarea mărcii
(1)
Dacăîn decurs de 5 ani dupăînregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în condiţiile prezentei legi, cu excepţia cazurilor cînd există motive întemeiate pentru neutilizare.
(2)
Este asimilată utilizării efective: a) utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente ce nu schimbă caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată;
b) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în Republica Moldova exclusiv în scopul exportului.
(3)
Utilizarea, cu consimţămîntul titularului, a mărcii de către alte persoane se consideră ca utilizare efectuată de către titular.

Secţiunea a 3-a

Durata protecţiei mărcii. Reînnoirea, modificarea şi divizarea înregistrării mărcii

Articolul 15. Durata protecţiei mărcii înregistrate

Marca se înregistrează pentru o perioadă de 10 ani, începînd cu data de depozit. Înregistrarea mărcii poate fi reînnoită pentru perioade consecutive de 10 ani ori de cîte ori este necesar.

Articolul 16. Reînnoirea înregistrării mărcii

(1)
Înregistrarea mărcii se reînnoieşte la cererea titularului mărcii sau a oricărei persoane împuternicite de acesta, cu condiţia achitării taxei stabilite. Neachitarea taxei atrage decăderea titularului din drepturi. Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de reînnoire a înregistrării se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a mărcilor, aprobat de Guvern, denumit în continuare Regulament.
(2)
Cererea de reînnoire a înregistrării se depune în ultimele 6 luni de valabilitate a înregistrării. Înregistrarea poate fi reînnoităşi pe parcursul a 6 luni după expirarea termenului de 10 ani, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.
(3)
Înregistrarea se reînnoieşte numai pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost depusă cererea de reînnoire.
(4)
Reînnoirea înregistrării va avea efect începînd cu ziua imediat următoare datei la care a expirat termenul premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea înregistrării mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publicăîn BOPI.

Articolul 17. Introducerea modificărilor

(1) Titularul mărcii notifică AGEPI orice modificare a datelor referitoare la înregistrarea ei.

(2)
Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita, cu plata taxei stabilite, operarea unor modificări neesenţiale în datele referitoare la marca înregistrată, precum şi în unele elemente ale mărcii, cu condiţia ca asemenea modificări să nu afecteze caracterul distinctiv şi imaginea de ansamblu a mărcii.
(3)
Modificările înscrise în Registrul naţional al mărcilor se publicăîn BOPI. Orice persoană care consideră că modificările operate îi afectează drepturile poate contesta aceste modificări în termen de 3 luni de la publicare.
(4)
Se interzice modificarea mărcii sau a elementelor ei în perioada înregistrării sau reînnoirii acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).
Articolul 18. Divizarea înregistrării
(1)
Titularul unei mărci poate diviza înregistrarea prin depunerea la AGEPI a unei cereri prin care să indice că unele din produsele şi/sau serviciile incluse în înregistrarea iniţială vor face obiectul uneia sau mai multor înregistrări divizionare. Produsele şi/sau serviciile din înregistrarea divizionară nu trebuie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în înregistrarea iniţială a mărcii şi nici produsele şi/sau serviciile din celelalte înregistrări divizionare.

(2) Cererea de divizare nu va fi admisăîn cazul în care:

a) a fost înaintată o cerere de decădere din drepturi sau o cerere de anulare a înregistrării iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor la care se referă cererea de decădere din drepturi sau cererea de anulare, pînă la emiterea deciziei definitive sau pînă la data la care procedura respectivă s-a încheiat într-un alt mod;

b) o cerere reconvenţională de decădere din drepturi sau de anulare a fost atacatăîn instanţa judecătorească, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor la care se referă cererea reconvenţională, pînă la introducerea datelor cu privire la hotărîrea definitivă a instanţei judecătoreşti în Registrul naţional al mărcilor.

(3)
Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.
(4)
Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divizare se stabilesc în Regulament.
(5)
Divizarea va produce efect din data înregistrării ei în Registrul naţional al mărcilor.
(6)
Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente înregistrării iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau achitate pentru înregistrarea sau înregistrările divizionare. Taxele achitate reglementar pentru înregistrarea iniţială pînă la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.
(7)
Înregistrarea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a înregistrării iniţiale.

Secţiunea a 4-a
Stingerea drepturilor asupra mărcii
Articolul 19. Renunţarea la marcă



(1)
Titularul, sub rezerva achitării taxei stabilite, poate să renunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.
(2)
Renunţarea la marcă se declarăîn scris la AGEPI de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting de la data înscrierii renunţării în Registrul naţional al mărcilor.
(3)
Renunţarea este înregistrată numai cu acordul tuturor titularilor de drepturi referitoare la marcă, înscrişi în Registrul naţional al mărcilor. În cazul cînd a fost înregistrat un contract de licenţă, renunţarea la marcă se înscrie în Registrul naţional al mărcilor numai dacă titularul mărcii demonstrează că l-a informat pe licenţiat despre intenţia de a renunţa la marcă.
Articolul 20. Decăderea din drepturile asupra mărcii
(1)
Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în urma unei cereri de decădere din drepturi, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:

a) în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat pînă la depunerea cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a făcut obiectul unui contract de cesiune sau de licenţă ori obiectul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală; cu toate acestea, dacăînceperea sau reluarea utilizării mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenţionale, termenul respectiv începînd cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luatăîn considerare în cazul cînd pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvenţională ar putea fi depusă;

b) prin activitatea sau prin inactivitatea titularului, marca a devenit denumire uzualăîn comerţul cu un produs şi/sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată;

c) în urma utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu consimţămîntul lui, marca poate induce în eroare consumatorul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată.

(2)
În cazul în care motivul decăderii din drepturi este valabil numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, titularul este declarat decăzut din drepturi numai pentru produsele şi/sau serviciile respective.
(3)
Decăderea din drepturi produce efecte juridice de la data rămînerii definitive a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău.
Articolul 21. Motive absolute de nulitate
(1)
Marca este declarată nulăîn urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:

a) marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.7;

b) solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovatăîn Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare.

La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj.

(2)
O marcăînregistrată contrar prevederilor art.7 alin.(1) lit.b), c) sau d) nu poate fi declarată nulă dacă, în urma utilizării, ea a dobîndit, dupăînregistrare, un caracter distinctiv pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată.
(3)
În cazul în care motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.
Articolul 22. Motive relative de nulitate
(1)
Marca este declarată nulăîn urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, şi în cazul cînd:

a) există o marcă anterioară menţionată la art.8 alin.(2) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) din articolul respectiv;

b) există o marcă menţionată la art.8 alin.(3) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;

c) există un drept anterior menţionat la art.8 alin.(4) lit.a) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;

d) utilizarea mărcii poate fi interzisăîn virtutea unui alt drept anterior, în special a dreptului la nume, dreptului la imagine, unui drept de autor, dreptului la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model industrial protejat, unui alt drept de proprietate industrială protejat conform legii;

e) utilizarea mărcii poate aduce atingere unui drept anterior ce ţine de imaginea sau de numele unei personalităţi notorii în Republica Moldova.

(2)
Marca nu poate fi declarată nulă dacă titularul unui drept menţionat la alin.(1) ori succesorul de drepturi al acestuia sau, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea acestei mărci pînă la depunerea cererii de anulare sau a cererii reconvenţionale.
(3)
Titularul unuia din drepturile menţionate la alin.(1), care a cerut anterior anularea mărcii sau a depus o cerere reconvenţionalăîntr-o acţiune de apărare a drepturilor, nu poate depune o nouă cerere de anulare sau o nouă cerere reconvenţională bazată pe un alt drept dintre acestea, pe care ar fi putut să-l invoce în sprijinul primei cereri.
(4)
Dacă motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.
Articolul 23. Limitarea drepturilor prin inacţiunea titularului
(1)
Titularul unei mărci anterioare menţionate la art.8 alin.(2) sau al oricărui alt semn anterior menţionat la art.8 alin.(4), care a tolerat cu bună-ştiinţă timp de 5 ani consecutivi utilizarea unei mărci posterioare în Republica Moldova, nu mai are dreptul, în baza mărcii sale anterioare sau a semnului anterior, să depună o cerere de anulare şi nici să se opună utilizării mărcii posterioare pentru produsele şi/sau serviciile pentru care marca posterioară a fost utilizată, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea mărcii posterioare a fost făcută cu rea-credinţă.
(2)
În cazurile menţionate la alin.(1), titularul mărcii posterioare nu poate să se opună utilizării dreptului anterior, chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii sale.
Articolul 24. Efectele decăderii din drepturi şi ale nulităţii mărcii
(1)
În cazul în care titularul este decăzut din drepturi în totalitate sau în parte, efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezenta lege, înceteazăîn aceeaşi măsurăîncepînd cu data depunerii cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale. La cererea uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate stabili o dată anterioară la care a intervenit una din cauzele decăderii din drepturi.
(2)
În cazul în care o marcă a fost declarată nulăîn totalitate sau în parte, se consideră că efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezenta lege, nu s-au produs în aceeaşi măsură de la data de depozit.
(3)
Sub rezerva aplicării prevederilor legale privind fie acţiunile de compensare a prejudiciului cauzat din neglijenţa sau din lipsa de bună-credinţă a titularului mărcii, fie îmbogăţirea neîntemeiată, efectul retroactiv al decăderii din drepturi sau al nulităţii mărcii nu afectează:

a) deciziile definitive privind încălcarea drepturilor, executate pînă la adoptarea deciziei de decădere din drepturi sau de nulitate;

b) contractele încheiate anterior adoptării deciziei de decădere din drepturi sau de nulitate în măsura în care acestea au fost executate pînă la adoptarea deciziei respective; totodată, din motive de echitate, poate fi cerută restituirea, într-o măsură justificată de circumstanţe, a sumelor plătite în temeiul contractului.

Secţiunea a 5-a
Transmiterea drepturilor asupra mărcii
Articolul 25. Transmiterea drepturilor



(1)
Drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune.
(2)
Marca poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite.
(3)
Drepturile ce rezultă din aplicarea prevederilor alin.(1) şi (2) produc efecte pentru terţi şi condiţionează modificarea statutului juridic al mărcii din momentul înscrierii datelor respective în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau în Registrul naţional al mărcilor, cu condiţia achitării taxelor stabilite. Datele privind transmiterea drepturilor se publică în BOPI.
(4)
Deciziile privind înscrierea cesiunii sau licenţei în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau în Registrul naţional al mărcilor pot fi contestate la AGEPI de către părţi în termen de 30 de zile de la data luării deciziei sau de către persoanele terţe– în termen de 30 de zile de la publicarea datelor menţionate la alin.(3).
Articolul 26. Contractul de cesiune şi transferul
(1)
Prin contract de cesiune a drepturilor asupra mărcii, titularul unei mărci (cedent) transmite drepturile sale asupra mărcii unei alte persoane (cesionar). Drepturile asupra mărcii pot fi transmise prin cesiune oricînd pe durata protecţiei mărcii.
(2)
Marca, independent de transferul întreprinderii, poate fi cesionată pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată.
(3)
Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea mărcii. Excepţie fac cazurile cînd există un contract ce prevede altfel sau cînd acest fapt rezultă clar din circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de transfer al întreprinderii.
(4)
Fără a aduce atingere alin.(3), contractul de cesiune a mărcii va fi perfectat în scris şi semnat de părţile contractante, cu excepţia cazului cînd cesiunea rezultă dintr-o hotărîre judecătorească. În caz contrar, cesiunea este nulă.
(5)
AGEPI va refuza înregistrarea contractului de cesiune în cazul cînd este evident că, în urma cesiunii, marca va genera riscul inducerii în eroare a consumatorului, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea şi originea geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care este înregistrată, cu excepţia cazului cînd cesionarul acceptă să limiteze înregistrarea mărcii la produsele şi/sau serviciile în privinţa cărora nu va exista riscul inducerii în eroare.
(6)
În cazul în care o marcă este înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să ceara transferul înregistrării în favoarea sa, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.

(7) Prezentul articol se aplicăşi cererilor de înregistrare a mărcilor.

Articolul 27. Contractul de licenţă

(1)
Marca poate face obiectul licenţelor exclusive sau neexclusive pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată. Prin contract de licenţă, titularul mărcii înregistrate (licenţiar) transmite dreptul de utilizare a acesteia oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul de proprietate asupra mărcii.
(2)
Licenţa poate fi acordată licenţiatului, solicitîndu-i-se sau nu să plătească venituri licenţiarului.
(3)
Contractul de licenţă va include clauza ca produsele licenţiatului, după calitatea lor, să nu fie inferioare celor ale licenţiarului şi că licenţiarul va exercita controlul îndeplinirii acestei clauze.
(4)
Nu se admite includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor ce pot genera o folosinţă abuzivă a drepturilor asupra mărcii, avînd un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care săîmpiedice contestarea validităţii ori prezentarea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.
(5)
Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite prin înregistrarea mărcii împotriva licenţiatului care acţionează contrar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestuia,
forma în care marca înregistrată poate fi folosită, teritoriul pentru care poate fi aplicată marca ori privind calitatea produselor furnizate sau a serviciilor prestate de licenţiat.
(6)
Fără a aduce atingere clauzelor contractului de licenţă, licenţiatul poate iniţia o procedură de apărare a drepturilor asupra mărcii doar cu consimţămîntul titularului acesteia. Titularul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedurăîn cazul în care, după somaţie, titularul mărcii nu a intentat el însuşi o asemenea acţiune în termenul prescris.
(7)
Pentru a obţine despăgubirea prejudiciului suportat, orice licenţiat este în drept să intervinăîn cadrul acţiunii de apărare a dreptului la marcă, iniţiate de titularul mărcii.

Capitolul III ÎNREGISTRAREA MĂRCII

Secţiunea 1
Cererea de înregistrare a mărcii
Articolul 28. Depunerea cererii de înregistrare



(1)
Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de către orice persoană fizică sau juridicăşi trebuie să se refere la o singură marcă.
(2)
Înregistrarea unei mărci poate fi cerutăîn mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, dupăînregistrare marca devine proprietate comună conform legislaţiei civile.
(3)
Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba moldovenească. Documentele anexate la cerere se prezintăîn limba moldovenească. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în o altă limbă, traducerea lor în limba moldovenească se prezintăîn termen de 2 luni de la data depunerii cererii.
(4)
Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.

Articolul 29. Reprezentarea

(1)
Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivăşi funcţionalăîn Republica Moldova acţioneazăîn faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant, împuternicit printr-o procură.
(2)
Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivăşi funcţionalăîn Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în orice procedură stabilită de prezenta lege, de un mandatar autorizat, împuternicit printr-o procură.
(3)
Mandatarii autorizaţi activeazăîn conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.
Articolul 30. Cererea de înregistrare
(1)
Cererea de înregistrare a unei mărci, conţinînd elementele prevăzute la alin.(2), constituie depozitul cererii.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii, redactatăîn limba moldovenească, va conţine:
a) indicaţia explicită sau implicită de solicitare a înregistrării mărcii;
b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului (numele/ denumirea şi adresa

solicitantului);

c) indicaţii care să permită AGEPI să ia legătura cu solicitantul sau, după caz, cu reprezentantul autorizat al acestuia;

d) o reproducere, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare se solicită;

e) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicităînregistrarea mărcii;

f) dovada achitării taxei de depunere a cererii.

(3)
Cererea va conţine menţiuni exprese în cazul cînd:
a) solicitantul revendică una sau mai multe culori ca element distinctiv al mărcii;
b) marca este tridimensională sau de alt tip decît cel verbal sau figurativ.



(4)
Cererea va conţine, după caz:
a) o transliterare a mărcii sau a unor părţi ale acesteia;
b) o traducere a mărcii sau a unor părţi ale acesteia.



(5)
Cererea va conţine, de asemenea, date referitoare la calitatea solicitantului, prevăzute de Regulament.
(6)
Cererea de înregistrare a mărcii depusă pentru mai multe clase de produse şi/sau servicii, pe lîngă taxa de examinare a cererii de înregistrare a mărcii pentru o clasă de produse şi/sau servicii, implică plata unei taxe suplimentare de examinare pentru fiecare clasă de produse şi/sau servicii, depăşind una.
(7)
Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a mărcii se stabilesc în Regulament.

Articolul 31. Data de depozit

Dată de depozit este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare a mărcii cu respectarea prevederilor art.30 alin.(2).

Articolul 32. Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii

(1) În cazul apariţiei unui conflict referitor la o marcă care este larg cunoscutăîn Republica Moldova, persoana interesată poate depune o cerere de recunoaştere a notorietăţii mărcii la Curtea de Apel Chişinău. Cererea de recunoaştere a notorietăţii trebuie să se refere la o singură marcă.

(2)
Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii va conţine:
a) o reproducere a mărcii şi descrierea acesteia;
b) indicarea datei de la care se solicită recunoaşterea notorietăţii mărcii.



(3)
La cerere se anexează:
a) documentele ce conţin informaţii privind titularul sau utilizatorul mărcii;
b) lista produselor şi/sau serviciilor cărora li se aplică marca;
c) documentele ce demonstrează gradul de cunoaştere a mărcii în cadrul segmentului de



public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li se aplică marca;

d) documentele ce confirmăînceputul şi durata utilizării mărcii;

e) documentele ce conţin informaţii privind aria geografică de utilizare a mărcii în

Republica Moldova.

(4)
Mărcii notorii i se acordă protecţie juridicăîn conformitate cu prezenta lege.
(5)
Durata protecţiei mărcii notorii este nelimitată.
(6)
Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii se stabilesc în Regulamentul privind recunoaşterea notorietăţii mărcilor de produse şi/sau servicii, aprobat de Guvern.
(7)
Nu poate fi recunoscută notorie marca care a devenit larg cunoscutăîn cadrul unui anumit segment de public după data priorităţii invocate în susţinerea unei mărci identice sau similare pentru produse şi/sau servicii identice sau similare depuse pe numele unui alt solicitant.

Secţiunea a 2-a
Prioritatea
Articolul 33. Dreptul de prioritate



(1)
Orice persoană care a depus reglementar o cerere de înregistrare a unei mărci într-un stat sau pentru un stat parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, după caz, ori succesorul de drepturi al acestei persoane beneficiază, la depunerea în AGEPI a cererii de înregistrare a aceleiaşi mărci pentru produse şi/sau servicii identice cu sau cuprinse în cele pentru care a fost depusă cererea, de un drept de prioritate pentru un termen de 6 luni, începînd cu data de depozit a primei cereri de înregistrare a mărcii.
(2)
Dreptul de prioritate va fi recunoscut pentru orice depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar, conform legislaţiei naţionale a statului în care a fost constituit sau conform acordurilor bilaterale ori multilaterale.
(3)
Va fi considerată ca primă cerere, a cărei dată de depozit va fi punctul de plecare al termenului de prioritate, o cerere ulterioară, depusă la AGEPI, pentru aceeaşi marcă pentru produse şi/sau servicii identice cu cele dintr-o primă cerere anterioară cu condiţia ca, la data de depozit a cererii ulterioare, cererea anterioară să fi fost retrasă, abandonată sau respinsă fără să fi fost supusă examenului public şi fără să fi lăsat să subziste careva drepturi valabile, precum şi să nu fi constituit încă temei de revendicare a dreptului de prioritate. Cererea anterioară nu va mai putea constitui, în acest caz, temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.
(4)
În cazul cînd primul depozit al cererii a fost efectuat într-un stat care nu este parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, prevederile alin.(1)-(3) se aplică doar în măsura în care legislaţia statului respectiv acordă, în baza unui prim depozit efectuat la AGEPI, dreptul de prioritate în aceleaşi condiţii şi avînd aceleaşi efecte ca cele prevăzute în prezenta lege.

Articolul 34. Efectul dreptului de prioritate

Prin efectul dreptului de prioritate, data de prioritate se consideră ca dată de depozit a cererii de înregistrare a mărcii în scopul stabilirii anteriorităţii drepturilor.

Articolul 35. Prioritatea de expoziţie

(1)
În cazul în care solicitantul şi-a prezentat, sub marca depusă, produsele şi/sau serviciile în cadrul unei expoziţii internaţionale, la depunerea cererii de înregistrare a mărcii el poate invoca dreptul de prioritate în sensul art.34, începînd cu data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor la expoziţie, cu condiţia depunerii cererii de înregistrare în termen de 6 luni de la data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor sub marca respectivă.
(2)
O expoziţie se consideră internaţională dacă este organizatăîn mod oficial, dacă la ea participă producători şi prestatori de servicii din mai multe state şi dacă informaţia despre această expoziţie a fost adusă la cunoştinţă publicului în modul corespunzător.
(3)
Prioritatea de expunere acordată conform alin.(1) din prezentul articol nu prelungeşte termenul de prioritate prevăzut la art.33 alin.(1).
Articolul 36. Invocarea priorităţii
(1)
Solicitantul care doreşte să se prevaleze de dreptul de prioritate conform prevederilor art.33 sau 35 este obligat să dea o declaraţie de prioritate odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii şi să prezinte, în termen de cel mult 3 luni de la această dată, documentele care confirmă legitimitatea unei astfel de cerinţe, cu condiţia achitării taxei stabilite.
(2)
Actele care confirmă legitimitatea invocării dreptului de prioritate vor fi însoţite de o copie a cererii iniţiale şi de o traducere a acesteia în limba moldovenească sau, în cazul priorităţii de expoziţie, de dovada prezentării în expoziţie a produselor sau serviciilor sub marca a cărei înregistrare este solicitată.
(3)
În cazul în care se invocă cîteva priorităţi în aceeaşi cerere, taxa se achită pentru fiecare prioritate invocată.
Secţiunea a 3-a
Procedura de înregistrare
Articolul 37. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii de înregistrare



(1)
În termen de o lună de la data depunerii cererii de înregistrare, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.30 alin.(2) pentru atribuirea unei date de depozit.
(2)
În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI: a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.31, în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea lor un termen de 2 luni de la data depunerii cererii în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.
(3)
În urma notificării conform alin.(2) lit.b), AGEPI: a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile în cazul în care solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;
b) consideră cererea de înregistrare nedepusă, fapt care este notificat solicitantului, în cazul în care acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.
(4)
AGEPI înscrie în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit, fapt care este notificat solicitantului.
(5)
În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor, AGEPI examinează dacă cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte celelalte condiţii de depunere, prevăzute de lege şi de Regulament.
(6)
În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(5), AGEPI: a) acceptă cererea în vederea publicării în cazul cînd constată că cererea întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termenele prevăzute de Regulament în cazul cînd constată că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5).
(7)
Dacă, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise, cererea se consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.
(8)
Dacă solicitantul, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), nu remediazăîn termenele prescrise iregularitatea ce constăîn neplata taxei de examinare, se consideră că cererea a fost retrasă (cu excepţia cazului cînd cererea cade sub incidenţa art.30 alin.(6) şi este clar ce
clase de produse şi/sau servicii sînt prevăzute a fi acoperite de suma plătită pentru examinarea cererii), fapt care este notificat solicitantului.
(9)
Nerespectarea dispoziţiilor ce ţin de revendicarea priorităţii atrage pierderea dreptului de prioritate privind cererea.

Articolul 38. Publicarea cererii de înregistrare

În cazul în care condiţiile stabilite la art.37 alin.(6) lit.a) sînt îndeplinite, cererea de înregistrare a mărcii se publicăîn cel mult 3 luni de la data de depozit.

Articolul 39. Observaţiile terţilor

(1)
În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică, precum şi orice grup de fabricanţi, producători, prestatori de servicii, comercianţi sau consumatori poate prezenta în scris la AGEPI observaţii motivate privind necesitatea de a refuza înregistrarea mărcii, şi anume în baza art.7. Persoanele care prezintă observaţii nu dobîndesc calitatea de parte în cadrul procedurilor desfăşurate la AGEPI.
(2)
Observaţiile specificate la alin.(1) sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, observaţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.

Articolul 40. Opoziţia

(1)
În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci recunoscute notorii, titularul unui drept anterior cu privire la propriul nume sau imagine, la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau model industrial protejat sau titularul unui drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată, poate formula o opoziţie la înregistrarea mărcii pe motiv căînregistrarea acesteia ar trebui refuzatăîn baza prevederilor art.8.
(2)
Opoziţii la înregistrarea mărcii pot fi formulate, de asemenea, în termen de 3 luni de la data publicării modificărilor în cererea de înregistrare a mărcii, în cazul cînd aceste modificări se referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii.
(3)
Opoziţia argumentată va fi prezentatăîn scris la AGEPI. Opoziţia se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.
(4)
Opoziţiile menţionate în prezentul articol sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, opoziţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.
Articolul 41. Examinarea de fond
(1)
În termen de 6 luni de la publicarea cererii, AGEPI efectuează examinarea de fond a acesteia în vederea respectării condiţiilor de protecţie a mărcii, sub rezerva achitării taxelor stabilite.
(2) AGEPI examinează:
a) dacă nu sînt motive absolute de refuz prevăzute la art.7;
b) dacă nu sînt motive relative de refuz prevăzute la art.8;
c) observaţiile şi opoziţiile formulate în privinţa cererii de înregistrare a mărcii.




(3)
În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a mărcii, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de înregistrare a mărcii şi o notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.
Articolul 42. Examinarea opoziţiei
(1)
În procesul examinării opoziţiei, AGEPI verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de depunere prevăzute la art.40 alin.(1)-(3), dacă solicitantul şi-a exprimat punctul de vedere în conformitate cu art.40 alin.(4), apreciază argumentele părţilor.
(2)
La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani pînă la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistratăşi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge. Dacă marca anterioară a fost utilizată numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată, la examinarea opoziţiei marca anterioară poate fi opusă numai pentru partea respectivă de produse şi/sau servicii.
(3)
Examinarea opoziţiei poate fi suspendată: a) cînd se bazează pe o cerere anterioară de înregistrare a unei mărci – pînă la emiterea unei decizii definitive referitoare la această cerere; b) cînd marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau în decădere – pînă la
soluţionarea definitivă a cauzei; c) la solicitarea motivată a unei părţi.
(4)
În cazul în care, din examinarea opoziţiei, rezultă că marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este solicitată, cererea se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective. În caz contrar, se respinge opoziţia.
Articolul 43. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii
(1)
În cazul în care, în temeiul motivelor absolute sau relative de refuz specificate la art.7 şi 8, marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care aceasta este solicitată, cererea de înregistrare a mărcii se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective.
(2)
În cazul în care marca conţine elemente lipsite de caracter distinctiv şi care, conform art.7, nu pot fi înregistrate independent în calitate de marcă, iar includerea acestor elemente în marcă poate crea îndoieli asupra limitei de protecţie a mărcii, AGEPI poate cere, drept condiţie pentru înregistrarea mărcii, ca solicitantul să declare că renunţă la invocarea oricărui drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu cererea de înregistrare a mărcii sau, după caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea mărcii.
(3)
Cererea de înregistrare a mărcii nu va fi respinsăînainte ca solicitantului să i se permită retragerea sau modificarea cererii ori prezentarea argumentelor în favoarea înregistrării mărcii.
Articolul 44. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii de înregistrare a mărcii
(1)
Solicitantul poate oricînd să-şi retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să limiteze lista produselor şi/sau serviciilor pe care aceasta le conţine. Dacă cererea de înregistrare a mărcii
a fost deja publicată, datele privind retragerea cererii sau limitarea listei de asemenea se publică în BOPI.
(2)
Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, doar în cazul cînd este necesar de a corecta numele sau adresa solicitantului, greşelile de exprimare sau de transcriere ori erorile apărute, astfel încît o asemenea modificare să nu afecteze în mod substanţial marca şi să nu extindă lista de produse şi/sau servicii. Dacă modificările se referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii şi se operează după publicarea cererii, aceasta va fi republicată cu modificările respective.
(3)
Procedurile menţionate la alin.(1) şi (2) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd procedurile prevăzute la alin.(2) au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.
Articolul 45. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii
(1)
Solicitantul poate diviza cererea de înregistrare a mărcii prin depunerea la AGEPI a unei cereri, în care să indice că unele din produsele şi/sau serviciile incluse în cererea iniţială vor face obiectul uneia sau mai multor cereri divizionare. Produsele şi/sau serviciile din cererea divizionară nu trebuie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în cererea iniţialăşi nici produsele şi/sau serviciile din celelalte cereri divizionare.

(2) Cererea de divizare nu va fi admisă:

a) în cazul cînd a fost formulată o opoziţie împotriva cererii iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor care fac obiectul opoziţiei, pînă la emiterea deciziei definitive privind opoziţia;

b) în alte cazuri prevăzute de Regulament.

(3)
Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.
(4)
Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divizare se stabilesc în Regulament.
(5)
Divizarea va produce efect începînd cu data înregistrării ei în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.
(6)
Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente cererii iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau achitate pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele pentru cererea iniţială achitate pînă la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.

(7) Cererea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a cererii iniţiale.

Articolul 46. Înregistrarea mărcii

În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.37 şi 41, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea mărcii, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici

    1. o contestaţie împotriva înregistrării conform art.47 alin.(1) sau contestaţiile depuse au fost respinse printr-o decizie definitivă, AGEPI decide înregistrarea mărcii, cu condiţia achitării taxei stabilite. Datele privind înregistrarea mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor, iar titularului i se eliberează certificatul de înregistrare a mărcii. Datele referitoare la înregistrare se publicăîn BOPI.
    2. Articolul 47. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a mărcilor
    1. Orice decizie privind cererile de înregistrare a mărcilor poate fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data primirii ei sau de către persoanele terţe care deţin informaţia
    2. referitor la înregistrarea mărcii – în termenul cuprins între data emiterii deciziei şi data înregistrării mărcii. Contestaţia are un efect suspensiv.
  1. Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.
  2. Contestaţia, prezentatăîn scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(4) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.

Articolul 48. Examinarea contestaţiei

(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitoare la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.

(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii va emite una din următoarele

hotărîri: a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate; b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate; c ) orice altă hotărîre conform competenţei.

(3) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intrăîn vigoare la data adoptării.

(4)
Hotărîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor şi poate fi atacată la Curtea de Apel Chişinău în termenele prevăzute de lege.
Articolul 49. Repunerea în drepturi
(1)
Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedurăîn faţa AGEPI, care, în pofida luării tuturor măsurilor de bună-credinţă impuse de împrejurări, nu a reuşit să respecte un termen faţă de AGEPI, la cerere, este repus în drepturi în cazul în care omiterea termenului are drept consecinţă directă, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs.
(2)
Cererea de repunere în drepturi trebuie depusăîn scris în termen de 2 luni de la încetarea circumstanţelor care au provocat nerespectarea termenului. În acelaşi termen va fi îndeplinit şi actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decît într-un termen de un an de la data expirării termenului omis. În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrării sau în caz de neplată a taxei de reînnoire, termenul suplimentar de 6 luni prevăzut la art.16 alin.(2) se scade din perioada de un an.
(3)
Cererea de repunere în drepturi va fi motivată invocîndu-se faptele şi actele justificative în sprijinul solicitantului. Cererea se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4)
Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, la art.40 alin.(1) şi (3) şi la art.50.
(5)
Repunerea în drepturi nu poate fi acceptatăîn cazul cînd, în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau a mărcii şi pînă la data depunerii cererii de repunere în drepturi, a fost depusă o altă cerere de înregistrare a mărcii care poate fi opusă conform prevederilor prezentei legi.
(6)
Cînd este repus în drepturi, solicitantul sau titularul unei mărci nu poate invoca drepturile sale împotriva unei persoane terţe care, cu bună-credinţă, a plasat pe piaţă produse sau a prestat servicii sub un semn identic ori similar cu marca respectivăîn perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau asupra mărcii şi pînă la data publicării în BOPI a informaţiei despre repunerea în drepturi.
(7)
Persoana terţă care cade sub incidenţa alin.(6) poate formula, în termen de 2 luni de la data publicării informaţiei despre repunerea în drepturi, o contestaţie împotriva deciziei de repunere în drepturi a solicitantului sau titularului unei mărci, cu condiţia achitării taxei stabilite.
Articolul 50. Prelungirea termenelor şi repunerea în termenul omis
(1)
Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedurăîn faţa AGEPI referitoare la o cerere sau la o marcă: a) poate solicita prelungirea unui termen, prevăzut pentru executarea unui act de procedură, printr-o cerere depusă la AGEPI pînă la expirarea termenului prescris;
b) în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru executarea unui act de procedură, poate solicita repunerea în termenul omis şi continuarea procedurii printr-o cerere depusă la AGEPI în termen de 2 luni de la data expirării termenului prescris; actul nerealizat va fi îndeplinit în acelaşi termen.
(2)
Perioada de prelungire a termenului conform alin.(1) lit.a) sau de repunere în termenul omis conform alin.(1) lit.b) nu poate depăşi 6 luni de la data expirării termenului prescris.
(3)
Cererea pentru acţiunile specificate la alin.(1) se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4)
Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, precum şi celor prevăzute la art.16 alin.(2), art.31, art.33 alin.(1), art.35 alin.(1), art.36, art.37 alin.(2) lit.b) şi alin.(6) lit.b), art.40, art.47 alin.(1), art.48 alin.(4), art.49, art.82 alin.(2) lit.a).

Capitolul IV
MĂRCILE COLECTIVE ŞI MĂRCILE DE CERTIFICARE
Articolul 51. Mărcile colective



(1)
Mărcile colective se utilizează pentru a deosebi produsele şi/sau serviciile membrilor unei asociaţii (unui grup de persoane) de produsele şi/sau serviciile altor persoane. Pot solicita înregistrarea unei mărci colective asociaţiile de fabricanţi, de producători, de prestatori de servicii, de comercianţi, care, în temeiul legii, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari ai unor drepturi sau obligaţii de orice natură, săîncheie contracte sau săîntocmească alte acte juridice, să intenteze acţiuni în instanţele judecătoreşti, precum şi persoanele juridice de drept public.
(2)
Prin derogare de la art.7 alin.(1) lit.c), pot constitui mărci colective, în sensul alin.(1) din prezentul articol, semnele sau indicaţiile ce pot servi în comerţ la desemnarea originii geografice a produselor şi/sau serviciilor. O marcă colectivă nu autorizează titularul să interzică unei persoane terţe utilizarea în comerţ a unor asemenea semne sau indicaţii, cu condiţia caea să le foloseascăîn activitatea industrială sau comercialăîn conformitate cu uzanţele loiale. În special, o asemenea marcă nu poate fi opusă unei persoane terţe autorizate să utilizeze o denumire geografică.
(3)
Sub rezerva prevederilor art.52-57, dispoziţiile prezentei legi se aplicăîn egală măsură mărcilor colective.
Articolul 52. Regulamentul de utilizare a mărcii colective
(1)
Solicitantul unei mărci colective va prezenta regulamentul de utilizare a mărcii colective odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau în termenul stabilit în Regulament.
(2)
Regulamentul de utilizare a mărcii colective specifică persoanele autorizate să utilizeze marca, condiţiile de afiliere la asociaţie, precum şi condiţiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancţiunile, în cazul în care acestea există. Regulamentul de utilizare a unei mărci colective menţionate la art.51 alin.(2) va autoriza orice persoană, ale cărei produse şi/sau servicii provin din zona geografică respectivă, să devină membră a asociaţiei care este titulara mărcii.

(3) Regulamentul de utilizare a mărcii colective se publică odată cu cererea de înregistrare.

Articolul 53. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii colective

(1)
În afara motivelor de respingere a unei cereri de înregistrare a mărcii prevăzute în prezenta lege, cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge dacă nu se respectă prevederile art.51 ori 52 sau dacă regulamentul de utilizare a mărcii colective contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
(2)
Cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge şi în cazul cînd există riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracterul sau semnificaţia mărcii şi mai ales cînd aceasta nu este percepută ca fiind marcă colectivă.
(3)
Cererea nu se respinge în cazul cînd solicitantul, prin modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective, îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2).
Articolul 54. Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective
(1)
Titularul mărcii colective va comunica AGEPI orice modificare operatăîn regulamentul de utilizare a mărcii colective.
(2)
Modificarea nu este înscrisăîn Registrul naţional al mărcilor în cazul cînd regulamentul de utilizare a mărcii colective modificat nu corespunde prevederilor art.52 sau cînd implică un motiv de respingere menţionat la art.53.
(3)
Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective va avea efect începînd cu data înscrierii menţiunii respective în Registrul naţional al mărcilor.
Articolul 55. Intentarea acţiunii de apărare a drepturilor asupra mărcii colective
(1)
Prevederile art.27 alin.(6) şi (7) privind drepturile licenţiaţilor se aplică oricărei persoane autorizate să utilizeze o marcă colectivă.
(2)
Titularul unei mărci colective poate cere, în numele persoanelor autorizate să utilizeze marca, compensarea prejudiciului suportat de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.

Articolul 56. Motivele decăderii din drepturile asupra mărcii colective

În afara motivelor decăderii din drepturi, specificate în prezenta lege, titularul mărcii colective este declarat decăzut din drepturi în urma unei cereri depuse la Curtea de Apel Chişinău sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, în cazul cînd:

a) titularul nu ia măsuri adecvate în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii, incompatibile cu condiţiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare a mărcii colective;

b) modul în care titularul a utilizat marca a generat riscul inducerii în eroare a consumatorului în sensul art.53 alin.(2);

c) modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective a fost înscrisăîn Registrul naţional al mărcilor contrar prevederilor art.54 alin.(2), cu excepţia cazului cînd titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.

Articolul 57. Motivele nulităţii mărcii colective

În afara motivelor de nulitate prevăzute în prezenta lege, marca colectivă este declarată nulăîn urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, în cazul cînd marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.53, cu excepţia cazului cînd titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.

Articolul 58. Mărcile de certificare (de conformitate)

(1)
Mărcile de certificare (de conformitate) pot fi înregistrate la AGEPI de către organismele de certificare, acreditate pentru efectuarea certificării conformităţii produselor sau serviciilor în condiţiile Legii nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor. Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice, altele decît cele menţionate, care fabrică, importă sau vînd produse ori prestează servicii.
(2)
Sub rezerva prevederilor prezentului articol, dispoziţiile prezentei legi se aplicăîn egală măsură mărcilor de certificare.

(3) Solicitantul, odată cu depunerea cererii de înregistrare a unei mărci de certificare în conformitate cu art.30 sau în termenul stabilit în Regulament, va prezenta:

a) regulamentul de utilizare a mărcii de certificare;

b) autorizaţia sau documentul din care să rezulte desfăşurarea legală a activităţii de

certificare ori, după caz, dovada înregistrării mărcii de certificare în ţara de origine.

(4)
Regulamentul de utilizare a mărcii de certificare specifică persoanele autorizate să utilizeze marca, elementele şi caracteristicile care vor fi certificate prin marcă, modul în care organismul de certificare va verifica aceste caracteristici şi va supraveghea utilizarea mărcii, sancţiunile pentru încălcarea regulamentului, taxele care vor fi plătite pentru utilizarea mărcii, procedurile de reglementare a litigiilor.
(5)
Utilizarea unei mărci de certificare va fi deschisă oricărei persoane care oferă produse sau prestează servicii conforme caracteristicilor stipulate în regulamentul de utilizare a mărcii de certificare şi care respectă prevederile acestuia.
(6)
Titularul mărcii de certificare va autoriza persoanele îndreptăţite să utilizeze marca pentru produsele sau serviciile care posedă caracteristicile stipulate în regulamentul de utilizare a acestei mărci.
(7)
Dacă persoana îndreptăţită să utilizeze o marcă de certificare nu respectă regulamentul de utilizare a acestei mărci, titularul poate să retragă autorizaţia de utilizare a mărcii sau să aplice alte sancţiuni prevăzute de regulament.
(8)
În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, cererea de înregistrare a unei mărci de certificare va fi respinsăşi în cazul cînd aceasta nu corespunde prevederilor alin.(1) şi (3), precum şi normelor legislaţiei privind certificarea.
(9)
O marcă de certificare nu poate fi obiectul unui contract de cesiune sau de gaj şi nici obiectul unei executări silite. În cazul dizolvării persoanei juridice titulară a mărcii de certificare, această marcă poate fi transmisă altei persoane juridice în condiţiile stabilite de lege.
(10)
Marca de certificare poate fi anulată printr-o decizie emisă de instanţa judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, în cazul în care marca nu întruneşte condiţiile stabilite la alin.(1)-(9).
(11)
În cazul în care o marcă de certificare a încetat să mai fie protejată, ea nu poate fi depusă spre înregistrare şi nu poate fi utilizatăîn alte scopuri în decurs de 10 ani de la data încetării protecţiei.
(12)
Taxele prevăzute de prezenta lege pentru mărcile colective se aplicăşi mărcilor de certificare.

Capitolul V
INFORMAREA PUBLICULUI
Articolul 59. Registrul naţional al mărcilor



(1)
AGEPI ţine Registrul naţional al mărcilor, în care sînt înscrise datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege şi este stipulatăîn Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în Registrul naţional al mărcilor se publicăîn BOPI.
(2) Registrul naţional al mărcilor este deschis consultării publice.
(3)
AGEPI poate elibera, la cerere, extrase din Registrul naţional al mărcilor, cu condiţia achitării taxei stabilite.

Articolul 60. Publicaţiile periodice

AGEPI publică periodic Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova, care conţine:

a) informaţii despre obiectele de proprietate industrială, inclusiv despre mărcile înregistrate în Registrul naţional al mărcilor, precum şi alte informaţii cu privire la mărci a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative în domeniu;

b) comunicări şi informaţii de ordin general provenind de la directorul general al AGEPI;

c) alte informaţii referitoare la prevederile prezentei legi şi la aplicarea acesteia.

Capitolul VI
ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR
Articolul 61. Apărarea drepturilor



(1) Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate care au pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate ori solicitate spre înregistrare sînt în drept să iniţieze acţiune în instanţa judecătorească pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.

(2) Sînt în drept să iniţieze acţiune privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din dreptul exclusiv următoarele persoane:

a) titularul mărcii;

b) orice persoană autorizată să utilizeze marca înregistrată, în special licenţiaţii în condiţiile

art.27 alin.(6); c) alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul de drepturi.

(3)
Persoana ale cărei drepturi sînt încălcate poate să ceară instanţei judecătoreşti apărarea drepturilor în termenul de prescripţie extinctivă, stabilit conform legii, şi care nu va fi mai mic de 3 ani.
Articolul 62. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor
(1)
Orice persoană care utilizează o marcă protejată pe teritoriul Republicii Moldova sau care a făcut pregătiri serioase şi efective pentru utilizare este în drept să solicite titularului de drept să-şi determine poziţia faţă de invocarea titlului său de protecţie împotriva acestei utilizări, poziţie pe care titularul o va comunica persoanei respective.
(2)
Dacă poziţia titularului, prevăzută la alin.(1), nu satisface persoana interesată sau dacă titularul nu şi-a determinat poziţia în termen de 3 luni, persoana în cauză este în drept să intenteze o acţiune în instanţa judecătorească competentă privind stabilirea faptului de neîncălcare a drepturilor.
(3)
Nu poate fi iniţiată o acţiune de declarare a neîncălcării drepturilor de către aceeaşi persoană referitor la acelaşi obiect al acţiunii dacă instanţa de judecată s-a pronunţat anterior asupra existenţei sau inexistenţei încălcării de drepturi.
Articolul 63. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii
(1)
Orice persoanăîndreptăţită care a prezentat elemente de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile de încălcare a drepturilor sale poate cere instanţei de judecată sau unei alte autorităţi competente, pînă la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva garantării protecţiei informaţiilor confidenţiale, cu condiţia depunerii unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, necesare pentru repararea prejudiciilor care ar putea fi cauzate pîrîtului în cazul în care nu va fi constatată existenţa unei încălcări.

(2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, instanţa de judecată este în drept:
a) să ceară descrierea detaliată a acţiunilor pretinse a fi încălcate;
b) să pună sechestru pe produsele în litigiu;
c) să pună sechestru pe materialele şi instrumentele utilizate la producerea şi/sau

distribuirea produselor în litigiu; d) să ceară prezentarea documentelor relevante.

(3)
Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor o foloseşte instanţa de judecată sau o altă autoritate competentăîn conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă. Măsurile de asigurare a probelor se vor lua cu participarea executorului judiciar, care poate fi asistat de un reprezentant al AGEPI şi de un ofiţer de poliţie.
Articolul 64. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă
(1)
Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite fără ca pîrîtul să fie audiat dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.
(2)
Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacatăîn instanţa judecătorească.
Articolul 65. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor
(1)
Măsurile de asigurare a probelor vor fi nevalabile sau nule:
a) în cazul în care reclamantul nu intenteazăîn termen de 20 de zile lucrătoare o acţiune în

instanţă judecătorească privind încălcarea drepturilor;

b) ca urmare a oricărei acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile a reclamantului;

c) în cazul în care se constată că nu existăîncălcare sau tentativă de încălcare a unui drept

asupra mărcii; d) potrivit unei hotărîri judecătoreşti, în alte cazuri prevăzute de lege.

(2)
În cazul în care măsurile de asigurare a probelor au cauzat prejudicii şi au fost declarate nevalabile sau nule, reclamantul urmează să achite pîrîtului o despăgubire corespunzătoare.
Articolul 66. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor
(1)
Dacă o parte prezintă dovezi că pretenţiile sale sînt fondate, precum şi informaţii că anumite probe se aflăîn gestiunea părţii opuse, instanţa de judecată va ordona ca probele să fie prezentate într-un număr suficient şi rezonabil, sub rezerva garantării protecţiei informaţiei confidenţiale. În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa poate ordona suplimentar părţilor prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale.
(2)
În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea lor, fapt ce împiedică soluţionarea conflictului, instanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plîngerii sau a pretenţiei prezentate de partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia oferirii posibilităţii de audiere a părţilor referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.
Articolul 67. Dreptul la informare
(1)
Dacăîn procesul examinării unui litigiu se constată că sînt încălcate drepturile asupra unei mărci, instanţa de judecată poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor care încalcă un drept asupra mărcii să fie furnizate de contravenient şi/sau de orice altă persoană care:

a) a fost găsităîn posesia produselor contrafăcute destinate comercializării;
b)a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute;
c)a fost găsită prestînd, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere;

sau d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c), ca fiind implicatăîn acţiunile de fabricare, producere sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz: a) numele şi adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul predestinaţi;

b) date despre cantităţile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul acestora.

(3) Alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale şi regulatorii care:
a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai detaliate;
b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în

conformitate cu prezentul articol;

c) stabilesc răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;

d) dau posibilitatea de a fi refuzată prezentarea de informaţii care ar constrînge persoana

menţionată la alin.(1) să recunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept asupra mărcii; sau e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau procesarea datelor cu caracter personal.

Articolul 68. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) Dacă s-a constatat faptul sau iminenţa încălcării drepturilor asupra unei mărci, instanţa de judecată poate, la cererea titularului de drepturi, să instituie măsuri de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor împotriva contravenientului şi/sau intermediarilor, şi anume:

a) să pronunţe cu titlu provizoriu o încheiere de interzicere a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor asupra mărcii ori să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea titularului de drepturi;

b) să pună sechestru pe bunurile suspectate de a încălca drepturile asupra unei mărci pentru a preveni introducerea lor în circuitul comercial;

c) să pună sechestru pe orice proprietate a contravenientului, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacăîncălcarea a fost comisă la scară comercialăşi există riscul de nerecuperare a prejudiciilor.

(2)
Măsurile de asigurare a drepturilor pot fi stabilite conform art.64, fără audierea pîrîtului, dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există riscul de distrugere a probelor. Decizia instanţei va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.
Articolul 69. Măsuri corective
(1)
În cazul cînd s-a constatat încălcarea drepturilor, instanţa de judecată poate ordona, la cererea reclamantului, luarea de măsuri cu privire la produsele cu care s-a încălcat dreptul asupra unei mărci şi, în cazurile corespunzătoare, cu privire la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fabricarea acestor produse. Printre măsuri vor figura în special:

a) retragerea provizorie a produselor din circuitul comercial; b) retragerea definitivă a produselor din circuitul comercial; sau c) distrugerea produselor, în cazul în care marca nu poate fi înlăturată de pe acestea fără a

le deteriora, precum şi în cazul în care înlăturarea mărcii nu va fi suficientă pentru a exclude încălcarea de drepturi.

(2)
Măsurile specificate la alin.(1) se realizează din contul pîrîtului, cu excepţia cazului cînd există motive temeinice care se opun acestui lucru.
(3)
La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa de judecată se va conduce de principiul echităţii, de proporţia între gravitatea încălcării şi remedierile ordonate, precum şi de interesele persoanelor terţe.

Articolul 70. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti

În cazul în care a emis o hotărîre de constatare a încălcării unui drept asupra mărcii, instanţa de judecată, la cererea titularului, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărîrii împotriva contravenientului, prin care acesta va fi somat săînceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor titularului. În acest scop, instanţa poate cere depunerea de către contravenient a unei cauţiuni sau garanţii echivalente corespunzătoare. Titularul de drepturi poate cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor ale căror servicii sînt utilizate de un terţ pentru a încălca drepturile sale asupra mărcii.

Articolul 71. Măsurile de alternativă

În cazul în care a cauzat neintenţionat sau din imprudenţă un prejudiciu material prin încălcarea drepturilor asupra mărcii, contravenientul va fi obligat de instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate, la plata unor despăgubiri pecuniare în locul măsurilor de asigurare a drepturilor prevăzute de prezentul capitol. La stabilirea cuantumului despăgubirilor pecuniare se va lua în considerare cel puţin valoarea royalty datorată către titularul de drepturi în cazul utilizării autorizate a drepturilor asupra mărcii titularului.

Articolul 72. Despăgubirile

(1) La cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor:

a) se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pîrît şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată titularului de drept prin încălcarea drepturilor sale; sau

b) poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pîrîtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza marca respectivă.

(2)
În cazul cînd a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, contravenientul se obligă să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi, stabilite conform legii.
Articolul 73. Măsuri de publicitate
(1)
În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor protejate asupra mărcii, instanţa judecătorească competentă poate să ordone, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare, în scopul difuzării informaţiei privind hotărîrea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărîrii.
(2)
Instanţa judecătorească competentă poate ordona şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

Capitolul VII

ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A MĂRCILOR

Articolul 74. Prevederi generale

Prevederile prezentei legi se aplică mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd aceste acte prevăd altfel.

Articolul 75. Cererea internaţională

(1)
Cererea internaţională conform art.3 al Aranjamentului de la Madrid pentru o marcă înregistratăîn Registrul naţional al mărcilor sau cererea internaţională conform art.3 al Protocolului referitor la Aranjament, după caz, pentru o marcă avînd ca ţară de origine Republica Moldova, depusă spre înregistrare sau înregistratăîn Registrul naţional al mărcilor, se depune la Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală, denumit în continuare Biroul Internaţional, prin intermediul AGEPI.
(2)
Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de orice persoană fizică sau juridică care are în Republica Moldova o întreprindere industrială sau comercială efectivăşi funcţională ori, în lipsa acesteia, îşi are aici domiciliul, ori, în lipsa acestora, este cetăţean sau resortisant al Republicii Moldova.
(3)
Cererea internaţională care trebuie să se bazeze pe o marcăînregistrată, depusă la AGEPI pînă la data înregistrării mărcii, va fi considerată depusă la AGEPI la data înregistrării mărcii în Registrul naţional al mărcilor.
(4)
Cererea internaţională va fi perfectatăîn conformitate cu prevederile Regulamentului comun şi va conţine menţiuni speciale referitoare la ţările asupra cărora se solicită extinderea teritorială a protecţiei ce rezultă din înregistrarea internaţională.
Articolul 76. Taxele pentru cererea internaţională
(1)
La depunerea cererii internaţionale se vor achita următoarele taxe: a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;
b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea mărcii, conform prevederilor art.8(2) al Aranjamentului de la Madrid şi/sau conform art.8(2) sau, după caz, art.8(7) al Protocolului referitor la Aranjament.
(2)
Taxele specificate la alin.(1) din prezentul articol pentru cererea internaţională menţionată la art.75 alin.(3) se vor achita la data înregistrării mărcii în Registrul naţional al mărcilor.
(3)
Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI. În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă.
Articolul 77. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI
(1)
În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examineazăşi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.75 alin.(4) şi a corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al mărcilor sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.
(2)
Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului comun, AGEPI semnează cererea, indicînd data depunerii cererii la AGEPI, şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.
(3)
Dată a înregistrării internaţionale în sensul art.3(4) al Aranjamentului de la Madrid sau, după caz, în sensul art.3(4) al Protocolului referitor la Aranjament, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, va fi considerată data la care cererea internaţională a fost depusă la AGEPI, cu condiţia ca aceasta să fie primită de Biroul Internaţional în termen de 2 luni de la data respectivă. În caz contrar, dată a înregistrării internaţionale va fi data la care cererea internaţională a fost primită de Biroul Internaţional.
(4)
Dacă, în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depistate greşeli sau inexactităţia căror corectare necesită consimţămîntul solicitantului, în particular concretizarea listei de produse, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să remedieze greşelile sau inexactităţile întrun termen rezonabil, ţinînd cont de prevederile alin.(3).
Articolul 78. Cererea de desemnare posterioară
(1)
Titularul unei înregistrări internaţionale, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, poate solicita extinderea teritorială posterioară a protecţiei acestei înregistrări asupra uneia sau mai multor ţări care nu au fost indicate în cererea internaţională iniţială, pentru toate sau pentru o
parte din produsele şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea internaţională prin depunerea unei cereri de desemnare posterioară la Biroul Internaţional, prin intermediul AGEPI.
(2)
Cererea specificată la alin.(1) este însoţită de achitarea taxelor stabilite. Prevederile art.76 alin.(1) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
(3) Prevederile art.77 se aplică mutatis mutandis cererilor de desemnare posterioară.
(4)
Extinderea teritorială posterioară a protecţiei va produce efecte începînd cu data la care va fi înscrisăîn Registrul internaţional şi valabilitatea ei va înceta odată cu expirarea valabilităţii înregistrării internaţionale la care se referă.
Articolul 79. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional
(1)
Orice înregistrare internaţionalăîn care este desemnată Republica Moldova sau, după caz, care este obiectul extinderii teritoriale posterioare asupra Republicii Moldova, notificată de Biroul Internaţional, este supusă procedurii de opoziţie, conform art.40, şi examinării de fond, conform art.41, în aceleaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.
(2)
Prin derogare de la art.40 alin.(1), opoziţia împotriva unei înregistrări internaţionale poate fi formulatăîn termen de 6 luni de la data publicării oficiale de către Biroul Internaţional a informaţiei referitoare la extinderea efectelor acestei înregistrări internaţionale asupra Republicii Moldova.
(3)
În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă examinării de fond conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de lege sau cînd a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări internaţionale, AGEPI emite un refuz provizoriu pentru toate ori, după caz, pentru o parte din produsele şi/sau serviciile solicitate, pe care îl notifică Biroului Internaţional.
(4)
Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară refuzului provizoriu menţionat la alin.(3), va fi efectuată direct între AGEPI şi solicitantul reprezentat de un mandatar autorizat.

(5) După emiterea deciziei definitive referitoare la înregistrarea internaţionalăîn cauză,

AGEPI va notifica Biroului Internaţional: a) refuzul protecţiei mărcii; sau b) protejarea mărcii pentru toate produsele şi/sau serviciile revendicate; sau c) produsele şi/sau serviciile pentru care marca este protejată.

(6)
AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Biroul Internaţional despre toate hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la respingerea, revocarea, parţială sau integrală, radierea, invalidarea înregistrării internaţionale sau modificarea deciziilor de refuz referitoare la înregistrările internaţionale.
Articolul 80. Efectele înregistrării internaţionale în care este desemnată Republica Moldova
(1)
Orice înregistrare internaţionalăîn care este desemnată Republica Moldova, începînd cu data înregistrării internaţionale sau, după caz, cu data desemnării posterioare a Republicii Moldova, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care marca ar fi fost depusă spre înregistrare direct la AGEPI.
(2)
În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nici un refuz în conformitate cu art.79 alin.(3) sau cînd refuzul notificat a fost ulterior retras, în tot sau în parte, protecţia mărcii în Republica Moldova, începînd cu data indicată la alin.(1) din prezentul articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care marca ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.
(3)
În cazul în care protecţia mărcii a fost refuzată conform art.79 alin.(5) lit.a), se consideră că, în Republica Moldova, înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) din prezentul articol.

Articolul 81. Substituirea unei mărci naţionale cu o înregistrare internaţională

La solicitarea titularului unei mărci înregistrate anterior în Registrul naţional al mărcilor, AGEPI, în conformitate cu art.4 bis al Aranjamentului de la Madrid sau cu art.4 bis al Protocolului referitor la Aranjament, va lua act de substituirea acestei mărci cu o înregistrare internaţională ulterioară a aceleiaşi mărci pe numele aceluiaşi titular, pentru aceleaşi produse şi/sau servicii, care îşi extinde efectele în Republica Moldova. Substituirea va fi înscrisăîn Registrul naţional al mărcilor şi nu va prejudicia drepturile dobîndite anterior de titular.

Articolul 82. Transformarea înregistrării internaţionale în cerere naţională

(1)
Titularul unei înregistrări internaţionale, în care este desemnată Republica Moldova conform Protocolului referitor la Aranjament, poate solicita, conform art.9 quinquies din acest Protocol, transformarea înregistrării internaţionale în cerere de înregistrare a aceleiaşi mărci la AGEPI în cazul cînd înregistrarea internaţională, la solicitarea oficiului ţării de origine a acesteia, este radiată, în tot sau în parte, în ce priveşte produsele şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea respectivă.
(2)
Cererea prevăzută la alin.(1) va fi tratată ca şi în cazul în care ea ar fi fost depusă direct la AGEPI la data înregistrării internaţionale sau, după caz, la data extinderii teritoriale posterioare asupra Republicii Moldova, iar dacăînregistrarea internaţională avea prioritate, cererea în cauză va beneficia de aceeaşi prioritate, sub rezerva ca:

a) cererea să fie depusăîn termen de 3 luni de la data la care înregistrarea internaţională a fost radiată din Registrul internaţional;

b) produsele şi/sau serviciile enumerate în cerere să fie acoperite de lista produselor şi/sau

serviciilor cuprinse în înregistrarea internaţională referitoare la Republica Moldova; c) cererea să corespundă tuturor prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului; d) cererea să fie însoţită de dovada achitării taxelor stabilite.

(3)
Cererea de transformare va fi însoţită de un document eliberat de Biroul Internaţional, în care se vor specifica marca şi produsele şi/sau serviciile pentru care a fost desemnată Republica Moldova înainte de radierea înregistrării internaţionale din Registrul internaţional.
(4)
Dacă la data radierii înregistrării internaţionale din Registrul internaţional termenul prevăzut pentru notificarea unui refuz provizoriu conform art.5(2) al Protocolului referitor la Aranjament a expirat şi dacă la această dată AGEPI nu a emis nici un refuz şi nu există nici o acţiune în instanţă privind retragerea protecţiei referitor la marca în cauză, procedura de opoziţie prevăzută la art.40 nu se va aplica, iar AGEPI va înregistra marca conform art.46.

Capitolul VIII
PREVEDERI COMUNE
Articolul 83. Competenţa în soluţionarea litigiilor



(1)
Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţionează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de Curtea de Apel Chişinău sau de un arbitraj specializat.
(2)
Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile privind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.
(3)
Curtea de Apel Chişinău soluţionează litigiile privind:
a) dreptul de proprietate asupra unei mărci;
b) licenţierea mărcilor;
c) acţiunile de apărare a drepturilor asupra mărcii;
d) anularea mărcilor;
e) acţiunile referitoare la declaraţiade neîncălcare a drepturilor;
f) măsurile de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii;
g) măsurile, prevăzute la art.68, de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor;
h) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată;
i) examinarea contestaţiilor depuse împotriva hotărîrilor Comisiei de contestaţii a AGEPI;
j) decăderea din drepturile asupra mărcii;
k) constatarea notorietăţii mărcii.











(4)
Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atît în relaţiile contractuale, cît şi în

cele necontractuale, ce ţin de proprietatea industrială, şi anume privind: a) prioritatea; b) eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii; c) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin certificatul de înregistrare a mărcii; d) încălcarea dreptului exclusiv al titularului mărcii; e) raporturile dintre licenţiar şi licenţiat în ceea ce priveşte: -modul de remunerare; -dreptul de depunere a cererii; -preţul licenţei; -divulgările care au cauzat pagube materiale; -cuantumul onorariului; f) stabilirea titularului mărcii; g) alte litigii care nu ţin de activitatea autorităţilor publice.

Articolul 84. Taxele

(1)
Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a mărcii, depunerea opoziţiei şia contestaţiei, înregistrarea mărcii şi eliberarea certificatului de înregistrare, reînnoirea înregistrării unei mărci, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de protecţia juridică a mărcii sînt supuse taxelor.
(2) Acţiunile pentru care se percepe taxăşi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.
(3)
Taxele se achită de solicitant, de titular sau de oricare persoană fizică sau juridică împuternicită.
(4)
Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, în cazul cînd procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.
(5)
Taxa plătităîntr-un cuantum mai mic decît cel stabilit se ia în considerare la achitarea diferenţei, iar procedura începe la data cînd taxa este achitată integral.
(6)
Taxa de înregistrare şi eliberare a certificatului de înregistrare a mărcii care nu a fost plătităîn termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului omis, cu o majorare de 50%.
(7)
În cazul cînd se solicită efectuarea procedurii în regim de urgenţă, taxa se majorează cu 100%, iar termenul de efectuare a acţiunilor respective se reduce de 2 ori.
(8)
Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără platăîn cazul în care acestea acţioneazăîn interes public.

Articolul 85. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine

Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturile acordate prin prezenta lege la fel ca şi persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova.

Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 86. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea prezentei legi



(1)
Prezenta lege intrăîn vigoare la 3 luni de la data publicării, cu excepţia articolelor 63, 64, 65 şi 66, care vor fi puse în aplicare odată cu intrarea în vigoare a modificărilor corespunzătoare operate în Codul de procedură civilă.
(2)
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.588-XIII din 22 septembrie 1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor, în partea ce se referă la mărci.
(3)
Se stabileşte că: a) cererile de înregistrare a mărcilor ale căror proceduri de examinare nu s-au încheiat pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se examineazăîn modul stabilit de prezenta lege;

b) certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate de AGEPI pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce priveşte regimul juridic, cu certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate în conformitate cu prezenta lege;

c) litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se aflăîn proces de examinare se vor soluţiona în conformitate cu normele legii în vigoare la data apariţiei litigiului.

Articolul 87. Organizarea executării prezentei legi

Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege, inclusiv va propune modificări în Codul de procedură civilă;

b) va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Chişinău, 29 februarie 2008.
Nr.38-XVI.
































ЗАКОН
об охране товарных знаков

N 38-XVI от 29.02.2008

Мониторул Офичиал N 99-101/362 от 06.06.2008

***

СОДЕРЖАНИЕ

Глава I ОСНОВНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ Статья 1. Область регулирования и правовая база Статья 2. Основные понятия Статья 3. Правовая охрана Статья 4. Национальное ведомство

Глава II
МАТЕРИАЛЬНОЕ ПРАВО НА ТОВАРНЫЕ ЗНАКИ


Часть 1 Товарные знаки. Основания для отказа в их регистрации Статья 5. Обозначения, которые могут быть зарегистрированы в качестве товарных знаков Статья 6. Владелец товарного знака Статья 7. Абсолютные основания для отказа Статья 8. Относительные основания для отказа

Часть 2 Действие регистрации товарного знака Статья 9. Право, предоставляемое регистрацией товарного знака Статья 10. Ограничение исключительного права Статья 11. Упоминание товарного знака в словарях Статья 12. Запрет на использование товарного знака, зарегистрированного на имя агента или представителя Статья 13. Исчерпание права на товарный знак Статья 14. Требование использования товарного знака

Часть 3
Срок охраны товарного знака. Продление, изменение
и разделение регистрации товарного знака



Статья 15. Срок охраны зарегистрированного товарного знака Статья 16. Продление регистрации товарного знака Статья 17. Внесение изменений Статья 18. Разделение регистрации

Часть 4 Прекращение прав на товарный знак Статья 19. Отказ от товарного знака Статья 20. Лишение прав на товарный знак Статья 21. Абсолютные основания недействительности Статья 22. Относительные основания недействительности Статья 23. Ограничение прав вследствие бездеятельности владельца Статья 24. Последствия лишения прав и признания недействительности товарного знака

Часть 5 Передача прав на товарный знак Статья 25. Передача прав Статья 26. Договор об уступке и передача Статья 27. Лицензионный договор

Глава III РЕГИСТРАЦИЯ ТОВАРНОГО ЗНАКА

Часть 1 Заявка на регистрацию товарного знака Статья 28. Подача заявки на регистрацию товарного знака Статья 29. Представительство Статья 30. Заявка на регистрацию товарного знака Статья 31. Дата подачи заявки Статья 32. Заявление о признании товарного знака общеизвестным

Часть 2 Приоритет Статья 33. Право приоритета Статья 34. Действие права приоритета Статья 35. Выставочный приоритет Статья 36. Испрашивание приоритета

Часть 3 Процедура регистрации Статья 37. Экспертиза соблюдения условий подачи заявки на регистрацию Статья 38. Публикация заявки на регистрацию Статья 39. Замечания третьих лиц Статья 40. Возражение Статья 41. Экспертиза по существу Статья 42. Рассмотрение возражения Статья 43. Отклонение заявки на регистрацию товарного знака Статья 44. Отзыв, ограничение и изменение заявки на регистрацию товарного знака Статья 45. Разделение заявки на регистрацию товарного знака Статья 46. Регистрация товарного знака Статья 47. Оспаривание решений по заявкам на регистрацию товарных знаков Статья 48. Рассмотрение протеста Статья 49. Восстановление прав

Статья 50. Продление сроков и восстановление пропущенного срока

Глава IV
КОЛЛЕКТИВНЫЕ ТОВАРНЫЕ ЗНАКИ И
СЕРТИФИКАЦИОННЫЕ ТОВАРНЫЕ ЗНАКИ



Статья 51. Коллективные товарные знаки Статья 52. Положение об использовании коллективного товарного знака Статья 53. Отклонение заявки на регистрацию коллективного товарного знака Статья 54. Изменение положения об использовании коллективного товарного знака Статья 55. Возбуждение иска в защиту прав на коллективный товарный знак Статья 56. Основания для лишения прав на коллективный товарный знак Статья 57. Основания недействительности коллективного товарного знака Статья 58. Сертификационные товарные знаки (знаки соответствия)

Глава V ИНФОРМИРОВАНИЕ ОБЩЕСТВЕННОСТИ Статья 59. Национальный реестр товарных знаков Статья 60. Периодические издания

Глава VI ОБЕСПЕЧЕНИЕ СОБЛЮДЕНИЯ ПРАВ Статья 61. Защита прав Статья 62. Иск об объявлении о ненарушении прав Статья 63. Меры по обеспечению доказательств до подачи иска Статья 64. Обеспечение доказательств в срочных случаях Статья 65. Недействительность мер по обеспечению доказательств Статья 66. Представление и обеспечение доказательств в рамках иска о нарушении прав Статья 67. Право на информацию Статья 68. Меры по обеспечению иска о нарушении прав Статья 69. Исправительные меры Статья 70. Обеспечение исполнения судебного решения Статья 71. Альтернативные меры Статья 72. Возмещение ущерба Статья 73. Меры по огласке

Глава VII МЕЖДУНАРОДНАЯ РЕГИСТРАЦИЯ ТОВАРНЫХ ЗНАКОВ Статья 74. Основные положения Статья 75. Международная заявка Статья 76. Таксы за международную регистрацию Статья 77. Процедура проверки международной заявки в Агентстве Статья 78. Заявление о последующем указании Статья 79. Процедура экспертизы международной регистрации, сообщенной Международным бюро Статья 80. Действие международной регистрации с указанием Республики Молдова Статья 81. Замена национального товарного знака международной регистрацией Статья 82. Преобразование международной регистрации в национальную заявку

Глава VIII
ОБЩИЕ ПОЛОЖЕНИЯ
Статья 83. Компетенция по разрешению споров
Статья 84. Таксы
Статья 85. Права иностранных физических и юридических лиц

Глава IX
ЗАКЛЮЧИТЕЛЬНЫЕ И ПЕРЕХОДНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ
Статья 86. Вступление в силу и применимость настоящего закона
Статья 87. Организация исполнения настоящего закона

Парламент принимает настоящий органический закон.

Настоящим законом создается необходимая база для применения Регламента Совета (ЕС) 40/94 от 20 декабря 1993 года о товарном знаке Сообщества (опубликованного в Официальном журнале Европейского Союза, L 011 от 14 января 1994 г.); Регламента Комиссии (ЕС) 2868/95 от 13 декабря 1995 года о применении Регламента Совета (ЕС) 40/94 от 20 декабря 1993 года о товарном знаке Сообщества (опубликованного в Официальном журнале Европейского Союза, L 303 от 15 декабря 1995 г.); Директивы Европейского парламента и Совета 2004/48/EС от 29 апреля 2004 года об обеспечении прав интеллектуальной собственности (опубликованной в Официальном журнале Европейского Союза, L 157 от 30 апреля 2004 г.).

Глава I
ОСНОВНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ
Статья 1. Область регулирования и правовая база

(1)
Настоящий закон регулирует правоотношения, возникающие в процессе регистрации, правовой охраны и использования товарных знаков.
(2)
Правоотношения, указанные в части (1), регулируются также Конституцией Республики Молдова, Гражданским кодексом Республики Молдова, Кодексом Республики Молдова о науке и инновациях, Таможенным кодексом Республики Молдова, международными соглашениями, одной из сторон которых является Республика Молдова, и другими нормативными актами.
(3)
Если международными соглашениями в данной области, одной из сторон которых является Республика Молдова, установлены иные нормы, чем те, которые содержатся в настоящем законе, применяются нормы международных соглашений.

Статья 2. Основные понятия

В целях настоящего закона определяются следующие основные понятия:

товарный знак любое графически представляемое обозначение, позволяющее отличить товары и/или услуги одного физического или юридического лица от товаров и/или услуг других физических или юридических лиц;

коллективный товарный знак товарный знак, используемый объединением изготовителей, производителей, оказателей услуг или продавцов либо иными подобными организациями для обозначения их товаров и/или услуг;

cертификационный товарный знак (знак соответствия) товарный знак, используемый для сертификации определенных характеристик товара и/или услуги;

общеизвестный товарный знак товарный знак, широко известный в Республике Молдова на дату подачи заявки на регистрацию или на дату испрашиваемого в заявке приоритета в соответствующем круге лиц в отношении товаров и/или услуг, для которых применяется товарный знак, без необходимости регистрации или использования общеизвестного товарного знака в Республике Молдова для его противопоставления;

заявитель физическое или юридическое лицо либо группа физических и/или юридических лиц, от чьего имени подается заявка на регистрацию товарного знака;

патентный поверенный аттестованное и зарегистрированное в установленном порядке физическое лицо, представляющее интересы национальных или иностранных физических и юридических лиц и оказывающее им необходимую помощь в области охраны объектов промышленной собственности;

международная заявка заявка на международную регистрацию товарного знака, поданная согласно Мадридскому соглашению, Протоколу к Соглашению или, в соответствующих случаях, согласно им обоим;

международная регистрация регистрация товарного знака согласно Мадридскому соглашению или Протоколу к Соглашению;

Международный реестр официальная подборка данных о международных регистрациях, которую ведет Международное бюро, запись которых предусмотрена Мадридским соглашением, Протоколом к Соглашению или Общей инструкцией, независимо от носителя, на котором они хранятся;

Общая инструкция Общая инструкция по применению Мадридского соглашения и Протокола к Соглашению;

страны Союза страны, к которым применяется Парижская конвенция и которые объединились в Союз по охране промышленной собственности.

Статья 3. Правовая охрана

Права на товарный знак приобретаются и охраняются на территории Республики Молдова путем:

а) регистрации в соответствии с положениями настоящего закона;

b) международной регистрации согласно Мадридскому соглашению о международной регистрации знаков от 14 апреля 1891 года (далееМадридское соглашение) или Протоколу к Мадридскому соглашению о международной регистрации знаков от 27 июня 1989 года (далее Протокол к Соглашению);

с) признания товарного знака общеизвестным.

Статья 4. Национальное ведомство

(1) Государственное агентство по интеллектуальной собственности (AGEPI) (далееАгентство) представляет собой национальное ведомство в области интеллектуальной собственности и является единственным органом, обеспечивающим в соответствии с настоящим законом охрану товарных знаков на территории Республики Молдова.

(2) Агентство:

а) разрабатывает проекты законодательных и иных нормативных актов в области товарных знаков, инструкции, другие материалы, необходимые для применения настоящего закона;

b) принимает заявки на регистрацию товарных знаков и проводит их экспертизу, регистрирует и выдает от имени государства свидетельства о регистрации товарных знаков, публикует официальные данные в Официальном бюллетене промышленной собственности Республики Молдова (далее ОБПС);

с) обеспечивает комплектование и хранение национального фонда товарных знаков;

d) является ведомством происхождения для заявок на международную регистрацию товарных знаков, имеющих страной происхождения Республику Молдова, поданных национальными или иностранными заявителями в соответствии с положениями Мадридского соглашения и Протокола к Соглашению;

е) ведет Национальный реестр заявок на регистрацию товарных знаков и Национальный реестр товарных знаков;

f) рассматривает и регистрирует лицензионные договоры, договоры об уступке, о залоге и о франчайзинге в отношении прав на товарный знак;

g) выполняет другие функции, предусмотренные законом.

(3) Агентство представляет Республику Молдова во Всемирной организации интеллектуальной собственности, в других международных и межгосударственных организациях по охране интеллектуальной собственности, поддерживает с ними отношения сотрудничества в этой области.

Глава II
МАТЕРИАЛЬНОЕ ПРАВО НА ТОВАРНЫЕ ЗНАКИ


Часть 1 Товарные знаки. Основания для отказа в их регистрации Статья 5. Обозначения, которые могут быть зарегистрированы в качестве товарных знаков

В качестве товарных знаков могут быть зарегистрированы любые графически представляемые обозначения: слова (включая личные имена), буквы, цифры, рисунки, цветовые сочетания, изобразительные элементы, трехмерные изображения, в частности форма изделия или его упаковки, а также любые комбинации этих обозначений при условии, что такие обозначения позволяют отличить товары и/или услуги одного физического или юридического лица от товаров и/или услуг других физических или юридических лиц.

Статья 6. Владелец товарного знака

Владельцем товарного знака является любое физическое или юридическое лицо либо группа физических и/или юридических лиц, на чье имя товарный знак охраняется в соответствии с настоящим законом. Права, приобретенные путем регистрации товарного знака в Национальном реестре товарных знаков, подтверждаются охранным документом свидетельством о регистрации товарного знака. Права на товарный знак могут приобретаться индивидуально или в виде совместной неделимой собственности. Порядок пользования правами совладения на товарный знак устанавливается заключенным между совладельцами соглашением. В противном случае спор разрешается компетентной судебной инстанцией.

Статья 7. Абсолютные основания для отказа

(1) Не допускается регистрация:
а) обозначений, не отвечающих условиям, предусмотренным в статье 5;
b) товарных знаков, не обладающих различительной способностью;
с) товарных знаков, состоящих только из обозначений или указаний, служащих в

торговле для указания вида, качества, количества, назначения, ценности, географического происхождения, времени производства товара или оказания услуги, других их характеристик;

d) товарных знаков, состоящих только из знаков или указаний, ставших общепринятыми в обиходной речи или добросовестной и устоявшейся коммерческой практике;

е) товарных знаков, состоящих только из формы товара, обусловленной его природой, или необходимой для получения технического результата, или придающей ему существенную ценность;

f) товарных знаков, противоречащих общественному порядку или нормам морали либо наносящих ущерб образу и интересам государства;

g) товарных знаков, способных ввести в заблуждение потребителей в отношении географического происхождения, качества или природы товаров или услуг;

h) товарных знаков, воспроизводящих или имитирующих государственные гербы, флаги и эмблемы, официальные или исторические наименования государств или их сокращения, полные или сокращенные наименования международных и межправительственных организаций, официальные контрольные, гарантийные и пробирные клейма, печати, награды и другие знаки отличия, которые в отсутствие разрешения компетентных органов должны быть отклонены в соответствии с положениями статьи 6 ter Парижской конвенции об охране промышленной собственности от 20 марта 1883 года (далее Парижская конвенция);

i) товарных знаков, воспроизводящих знаки, эмблемы или значки, не охраняемые согласно статье 6 ter Парижской конвенции, которые представляют особый общественный интерес, за исключением случаев, когда их регистрация разрешена компетентными органами;

j) товарных знаков, имеющих большое символическое значение, в частности, религиозных символов; k) товарных знаков, содержащих или состоящих:

-
из географического указания, предназначенного для идентификации вин или другой алкогольной продукции; или
-
из обозначения, идентичного или сходного с географическим указанием или наименованием места происхождения, охраняемым на территории Республики Молдова,

в случаях, когда происхождение товара не соответствует географическому указанию или наименованию места происхождения, даже если указывается подлинное место происхождения товара или если географическое указание или наименование места происхождения используется в переводе либо в сочетании с такими словами, какрод”, “тип”, “стиль”, “имитацияили тому подобными, а также в случае, когда товарные знаки испрашиваются для товаров, не покрываемых охраняемым географическим указанием или наименованием места происхождения, в той мере, в какой эти товары сопоставимы с товарами, в отношении которых охраняется географическое указание или наименование места происхождения, или в той мере, в какой необоснованное использование испрашиваемого товарного знака позволит получить незаконную выгоду из репутации охраняемого географического указания или наименования места происхождения.

(2)
Положения пунктов b)–d) части (1) не применяются, если заявитель приводит достаточные доказательства того, что товарный знак приобрел в результате использования различительную способность в отношении заявленных товаров и/или услуг до даты подачи заявки о его регистрации.
(3)
Обозначения, указанные в пунктах h) и i) части (1), могут быть включены в товарный знак как неохраняемые элементы, если они не занимают в нем доминирующего положения и если имеется соответствующее решение компетентного органа. Компетентными органами Республики Молдова являются: Парламент в отношении использования воспроизведений или имитаций Государственного герба и Государственного флага Республики Молдова; Правительство в отношении использования официального или исторического названия государства; министерства в отношении использования официальных контрольных, гарантийных и пробирных клейм, печатей, утвержденных соответствующими министерствами.
(4)
Географические указания и наименования мест происхождения, охраняемые на территории Республики Молдова, могут включаться в товарный знак лишь в случае, когда заявитель обладает правом пользования охраняемым географическим указанием или наименованием места происхождения. Географические указания других государств допускаются к использованию в товарном знаке, если это не противоречит положениям настоящего закона и имеется регистрация в стране происхождения. Охраняемые географические указания и наименования мест происхождения, включенные в товарный знак, являются неохраняемыми элементами товарного знака.
Статья 8. Относительные основания для отказа
(1)
Кроме отказа по основаниям, предусмотренным статьей 7, в регистрации товарного знака отказывается также, если: а) он идентичен более раннему товарному знаку, зарегистрированному в отношении идентичных товаров и/или услуг;

b) из-за его идентичности или сходства с более ранним товарным знаком и из-за идентичности или сходства товаров и/или услуг, на которые указывают оба товарных знака, существует риск смешения, включая риск ассоциации с более ранним товарным знаком;

с) он идентичен или сходен с более ранним товарным знаком и заявлен на регистрацию в отношении товаров и/или услуг, не сходных с теми, для которых зарегистрирован более ранний товарный знак, в случае, если более ранний товарный знак пользуется известностью в Республике Молдова и если необоснованное использование испрашиваемого товарного знака принесло бы незаконную выгоду из различительной способности или известности более раннего товарного знака или нанесло бы им ущерб.

(2) В смысле части (1) более ранние товарные знаки представляют собой:

а) товарные знаки, дата подачи заявки или, в соответствующем случае, дата приоритета которых согласно статье 34 предшествует дате подачи заявки на регистрацию товарного знака с учетом, в соответствующем случае, права приоритета согласно статье 33 или, в зависимости от случая, статье 35, испрошенного в отношении товарного знака, и которые относятся к следующим категориям:

-товарные знаки, зарегистрированные в Республике Молдова;

-международные регистрации, действие которых распространяется на Республику Молдова; b) заявки на регистрацию товарных знаков, указанных в пункте а), при условии их регистрации;

с) товарные знаки, которые на дату подачи заявки на регистрацию товарного знака или, в соответствующем случае, на дату приоритета согласно статье 36, испрошенного в заявке, признаны общеизвестными в Республике Молдова в соответствии со статьей 6 bis Парижской конвенции.

(3) В регистрации товарного знака также отказывается, если она испрашивается агентом или представителем владельца соответствующего товарного знака в одной из стран Союза на свое имя без разрешения владельца, за исключением случая, когда агент или представитель докажут правомерность своих действий.

(4) В регистрации товарного знака также отказывается, если:

а) права, вытекающие из обозначения, используемого в коммерческом обороте, были получены до даты подачи заявки на регистрацию товарного знака или, в соответствующем случае, до даты приоритета, испрошенного в заявке, в случае, когда это обозначение предоставляет владельцу право запретить использование более позднего товарного знака;

b) наносится ущерб предшествующему праву, отличному от указанных в пункте а) настоящей части и в части (2), в частности, праву на имя, праву на изображение, авторскому праву, праву на охраняемое географическое указание или наименование места происхождения, на охраняемый промышленный рисунок или модель или другому праву промышленной собственности, охраняемому согласно закону;

с) наносится ущерб предшествующему праву на изображение или имя известной в Республике Молдова личности.

(5)
В регистрации обозначения в качестве товарного знака не может быть отказано по основаниям, предусмотренным частями (1) и (4), если владелец более раннего товарного знака или обладатель предшествующего права, или его правопреемник, или, в соответствующем случае, компетентный орган по охране культурных ценностей государства определенно выразил свое согласие на регистрацию более позднего обозначения, за исключением идентичных товарных знаков, испрашиваемых в отношении идентичных товаров и/или услуг.
(6)
Природа товаров и/или услуг, в отношении которых испрашивается регистрация товарного знака, ни в коем случае не является препятствием для его регистрации.
Часть 2
Действие регистрации товарного знака
Статья 9. Право, предоставляемое регистрацией товарного знака



(1)
Регистрация товарного знака предоставляет владельцу исключительное право на товарный знак. Владелец товарного знака вправе запретить третьим лицам использовать в их коммерческой деятельности без его согласия:

а) обозначение, идентичное товарному знаку на товары и/или услуги, идентичные товарам и/или услугам, для которых был зарегистрирован товарный знак;

b) обозначение, которое из-за идентичности или сходства с зарегистрированным товарным знаком и из-за идентичности или сходства товаров или услуг, для которых используется как обозначение, так и товарный знак, вызывает риск смешения потребителем, включая риск ассоциации обозначения и товарного знака;

с) обозначение, идентичное или сходное с товарным знаком на товары и/или услуги, отличные от тех, для которых зарегистрирован товарный знак, если последний получил известность в Республике Молдова, а третье лицо вследствие необоснованного использования обозначения извлекает выгоду из различительной способности или известности товарного знака либо наносит им ущерб.

(2) Во исполнение части (1) владелец товарного знака может потребовать запретить третьим лицам осуществление следующих действий: а) применение обозначения на товарах или на упаковках, а также использование его в качестве упаковки в случае трехмерных товарных знаков;

b) предложение товаров к продаже либо их продажа или хранение с этой целью либо, в соответствующем случае, предложение или оказание услуг под таким обозначением;

с) импорт или экспорт товаров под таким обозначением;

d) использование обозначения на деловых документах или в целях рекламы;

е) размножение, хранение или продажа обозначения в целях, указанных в пунктах

а)–d).

(3)
Исключительное право на товарный знак действует для третьих лиц с даты публикации решения о регистрации товарного знака в ОБПС или с даты внесения сведений о регистрации товарного знака в Международный реестр. В то же время может быть испрошена разумная компенсация в пределах причиненного ущерба за эти действия, совершенные после публикации заявки на регистрацию товарного знака, которые запрещаются после публикации регистрации товарного знака. Судебная инстанция, в которую подано исковое заявление по соответствующему делу, не вправе вынести решение по существу до публикации сведений о регистрации товарного знака.
(4)
Владелец товарного знака может проставлять рядом с товарным знаком предупредительную маркировку в виде заключенной в окружность буквы R либо словесное обозначение, указывающее на то, что товарный знак охраняется в Республике Молдова.
Статья 10. Ограничение исключительного права
(1)
Исключительное право не распространяется на элементы товарного знака, которые в соответствии с настоящим законом не могут быть зарегистрированы независимо в качестве товарных знаков, в частности описательного характера, при условии добросовестного использования этих элементов и соблюдения законных интересов владельца товарного знака и третьих лиц.
(2)
Исключительное право на товарный знак не позволяет владельцу запрещать третьим лицам использовать в своей производственной или коммерческой деятельности в соответствии с общепринятыми правилами:

а) собственное имя или адрес;

b) указания, относящиеся к виду, качеству, количеству, назначению, ценности, географическому происхождению, времени производства товара или оказания услуги, к другим их характеристикам;

с) товарный знак, если это необходимо для указания назначения товара и/или услуги, в частности, для аксессуаров или комплектующих.

Статья 11. Упоминание товарного знака в словарях

Если воспроизведение товарного знака в словаре, энциклопедии или другом подобном источнике производит впечатление, что он является родовым или общеупотребительным названием товаров или услуг, для которых был зарегистрирован, издатель соответствующей публикации должен по требованию владельца товарного знака обеспечить, чтобы не позднее следующего издания воспроизведение товарного знака сопровождалось указанием о том, что он является зарегистрированным товарным знаком.

Статья 12. Запрет на использование товарного знака, зарегистрированного на имя агента или представителя

Если товарный знак был зарегистрирован на имя агента или представителя владельца соответствующего товарного знака в одной из стран Союза без разрешения владельца, последний вправе возражать против использования товарного знака своим агентом или представителем, если не разрешил такое использование, за исключением случая, когда агент или представитель докажут правомерность своих действий.

Статья 13. Исчерпание права на товарный знак

(1)
Владелец зарегистрированного товарного знака не вправе требовать запретить другим лицам использование товарного знака на продуктах и/или услугах, поставляемых на рынки Республики Молдова непосредственно владельцем или с его согласия.
(2)
Положения части (1) не применяются, когда владелец представляет мотивированные возражения против продажи товаров или оказания услуг, в частности, когда их качество изменено или искажено после поставки на рынок.
Статья 14. Требование использования товарного знака
(1)
Если в течение пяти лет после регистрации товарный знак не стал объектом эффективного использования в Республике Молдова в отношении товаров и/или услуг, для которых он был зарегистрирован, или если использование товарного знака было приостановлено в течение непрерывного пятилетнего периода, владелец товарного знака лишается прав на него в соответствии с настоящим законом, за исключением случаев, когда имеются обоснованные причины для неиспользования.

(2) К эффективному использованию приравнивается:

а) использование товарного знака в виде, в котором он отличается элементами, которые не меняют различительную способность товарного знака в том виде, в котором он был зарегистрирован;

b) применение товарного знака на товарах или на их упаковке в Республике Молдова исключительно с целью экспорта.

(3) Использование товарного знака другими лицами с согласия владельца признается использованием знака владельцем.

Часть 3
Срок охраны товарного знака. Продление, изменение
и разделение регистрации товарного знака



Статья 15. Срок охраны зарегистрированного товарного знака

Регистрация товарного знака действует в течение 10 лет с даты подачи заявки. Регистрация может продлеваться на 10 последовательных лет неограниченное число раз.

Статья 16. Продление регистрации товарного знака

(1)
Регистрация товарного знака продлевается по ходатайству владельца товарного знака или любого уполномоченного им лица при условии оплаты установленной таксы. Неоплата таксы влечет утрату владельцем прав. Порядок составления и подачи ходатайства о продлении регистрации товарного знака определяется в Положении о процедуре подачи, экспертизы и регистрации товарных знаков, утвержденном Правительством (далее Положение).
(2)
Ходатайство о продлении регистрации подается в течение последних шести месяцев срока ее действия. Регистрация может быть продлена в течение шести месяцев по истечении 10-летнего периода при условии оплаты дополнительной таксы.
(3)
Регистрация продлевается только для товаров и/или услуг, в отношении которых подано ходатайство о продлении.
(4)
Продление регистрации действует со дня, следующего за датой истечения предыдущего 10-летнего периода. Сведения о продлении вносятся в Национальный реестр товарных знаков и публикуются в ОБПС.
Статья 17. Внесение изменений
(1)
Владелец товарного знака должен сообщать Агентству о любых изменениях сведений, касающихся регистрации товарного знака.
(2)
В течение срока охраны товарного знака владелец может, при условии оплаты установленной таксы, ходатайствовать о внесении несущественных изменений в сведения, касающиеся зарегистрированного товарного знака, а также об изменении отдельных элементов товарного знака при условии, что эти изменения не затронут различительную способность товарного знака и товарный знак в целом.
(3)
Изменения, внесенные в Национальный реестр товарных знаков, публикуются в ОБПС. Любое лицо, считающее свои права нарушенными внесенными изменениями, может опротестовать их в течение трех месяцев с даты публикации.
(4)
Не допускается изменение товарного знака или его элементов в период регистрации товарного знака или ее продления, за исключением случаев, предусмотренных частью (2).
Статья 18. Разделение регистрации
(1)
Владелец товарного знака вправе разделить регистрацию путем подачи в Агентство ходатайства, в котором указывает, что некоторые из товаров и/или услуг, включенных в первоначальную регистрацию, становятся объектом одной или нескольких выделенных регистраций. Товары и/или услуги выделенной регистрации не должны покрывать ни товары и/или услуги, оставшиеся в первоначальной регистрации товарного знака, ни товары и/или услуги других выделенных регистраций.

(2) Ходатайство о разделении не допускается, если:

а) подано ходатайство о лишении прав или об аннулировании первоначальной регистрации, а ходатайство о разделении выделяет товары и/или услуги, к которым относится ходатайство о лишении прав или ходатайство об аннулировании,– до вынесения окончательного решения или до даты, на которую соответствующая процедура завершилась каким-либо иным образом;

b) встречный иск о лишении прав или об аннулировании регистрации обжалован в судебную инстанцию, а ходатайство о разделении выделяет товары и/или услуги, к которым относится встречный иск,– до внесения сведений об окончательном решении судебной инстанции в Национальный реестр товарных знаков.

(3)
Ходатайство о разделении сопровождается документом, подтверждающим оплату таксы.
(4)
Порядок составления и подачи ходатайства о разделении определяется в Положении.
(5)
Разделение действует с даты его регистрации в Национальном реестре товарных знаков.
(6)
Все поданные ходатайства и заявления и все таксы в отношении первоначальной регистрации, оплаченные до даты получения Агентством ходатайства о разделении, считаются поданными или оплаченными в отношении выделенной или выделенных регистраций. Таксы, оплаченные в установленном размере за первоначальную регистрацию до получения ходатайства о разделении, не возмещаются.
(7)
Выделенная регистрация сохраняет дату подачи и любую дату приоритета первоначальной регистрации.

Часть 4
Прекращение прав на товарный знак
Статья 19. Отказ от товарного знака



(1)
Владелец может, при условии оплаты установленной таксы, отказаться от товарного знака на все или на часть товаров и/или услуг, для которых товарный знак был зарегистрирован.
(2)
Отказ от товарного знака осуществляется путем подачи в Агентство владельцем или его уполномоченным лицом письменного заявления, а права на товарный знак прекращаются с даты внесения отказа в Национальный реестр товарных знаков.
(3)
Отказ от товарного знака регистрируется лишь при наличии согласия всех правообладателей товарного знака, внесенных в Национальный реестр товарных знаков. В случае регистрации лицензионного договора отказ от товарного знака вносится в Национальный реестр товарных знаков только если владелец товарного знака представил доказательства уведомления лицензиата о намерении отказаться от товарного знака.
Статья 20. Лишение прав на товарный знак
(1)
Владелец товарного знака может быть лишен прав на товарный знак вследствие подачи в Кишиневскую апелляционную палату соответствующего заявления или встречного иска в деле о защите прав:

а) если в течение непрерывного пятилетнего периода, без существенных на то оснований, товарный знак не стал объектом эффективного использования в Республике Молдова в отношении товаров и/или услуг, для которых он был зарегистрирован; однако никто не вправе требовать лишения владельца прав, если в промежутке между истечением указанного периода и подачей заявления о лишении прав или встречного иска товарный знак стал предметом договора об уступке или лицензионного договора либо объектом начала или возобновления эффективного использования; при этом, если начало или возобновление использования имело место за три месяца до подачи заявления о лишении прав или встречного иска, а соответствующий срок начинается не ранее истечения непрерывного пятилетнего периода неиспользования, использование не учитывается, если подготовка к началу или возобновлению использования производится только после того, как владелец узнал о возможной подаче заявления о лишении прав или встречного иска;

b) если в результате деятельности или бездеятельности владельца товарный знак стал общеупотребительным наименованием товара и/или услуги, для которых был зарегистрирован;

с) если в результате использования непосредственно владельцем или с его согласия товарный знак способен ввести потребителя в заблуждение, в частности, в отношении природы, качества, географического происхождения товаров и/или услуг, для которых был зарегистрирован.

(2)
Если основание для лишения прав действительно только в отношении части товаров и/или услуг, для которых зарегистрирован товарный знак, владелец лишается права на товарный знак только в отношении соответствующих товаров и/или услуг.
(3)
Лишение прав получает юридическую силу с даты обретения решением Кишиневской апелляционной палаты окончательного характера.
Статья 21. Абсолютные основания недействительности
(1)
Товарный знак признается недействительным вследствие подачи в Кишиневскую апелляционную палату соответствующего заявления или встречного иска в деле о защите прав:

а) если товарный знак был зарегистрирован в нарушение положений статьи 7;

b) если заявитель на момент подачи заявки на регистрацию товарного знака действовал недобросовестно.

Товарный знак признается недобросовестно зарегистрированным, если на момент подачи заявки на регистрацию товарного знака заявитель знал или мог знать о существовании, в том числе за пределами республики, такого товарного знака, пользующегося известностью в стране происхождения, который продвигается для применения в Республике Молдова или о продвижении которого ведутся переговоры.

При аннулировании недобросовестно зарегистрированного товарного знака принимается во внимание, в частности, используется ли зарегистрированный товарный знак для товаров, которые вступают в противоречие с другим товарным знаком, или владелец зарегистрированного товарного знака использует его лишь в целях блокирования.

(2)
Товарный знак, зарегистрированный в нарушение положений пунктов b), с) или d) части (1) статьи 7, не может быть признан недействительным, если после его регистрации он приобрел в результате использования различительную способность в отношении товаров и/или услуг, для которых был зарегистрирован.
(3)
Если основание недействительности относится только к части товаров и/или услуг, для которых зарегистрирован товарный знак, недействительность товарного знака может быть признана только в отношении соответствующих товаров и/или услуг.
Статья 22. Относительные основания недействительности
(1)
Товарный знак признается недействительным вследствие подачи в Кишиневскую апелляционную палату соответствующего заявления или встречного иска в деле о защите прав, если:

а) имеется более ранний товарный знак, указанный в части (2) статьи 8, и соблюдаются условия, предусмотренные частью (1) той же статьи;

b) имеется товарный знак, указанный в части (3) статьи 8, и соблюдаются условия, предусмотренные соответствующей частью;

с) существует предшествующее право, указанное в пункте а) части (4) статьи 8, и соблюдаются условия, предусмотренные соответствующей частью;

d) использование товарного знака может быть запрещено на основании другого предшествующего права, в частности, права на имя, права на изображение, авторского права, права на охраняемое географическое указание или наименование места происхождения, на охраняемый промышленный рисунок или модель или другого права промышленной собственности, охраняемого согласно закону;

е) использование товарного знака может нарушить предшествующее право на изображение или имя известной в Республике Молдова личности.

(2)
Товарный знак не может быть признан недействительным, если обладатель одного из прав, указанных в части (1), или его правопреемник, или, в соответствующем случае, компетентный орган по охране культурных ценностей государства определенно выразил свое согласие на регистрацию этого товарного знака до подачи заявления о признании недействительности или встречного иска.
(3)
Обладатель одного из прав, указанных в части (1), ранее подавший заявление о признании недействительности товарного знака или встречный иск в деле о защите прав, не вправе подать новое заявление о признании недействительности или встречный иск на основании какого-либо другого из указанных прав, которое он мог предъявить в поддержку первого обращения.
(4)
Если основание недействительности относится только к части товаров и/или услуг, для которых зарегистрирован товарный знак, недействительность товарного знака может быть признана только в отношении соответствующих товаров и/или услуг.
Статья 23. Ограничение прав вследствие бездеятельности владельца
(1)
Владелец более раннего товарного знака, определенного в части (2) статьи 8, либо любого иного обозначения, определенного в части (4) статьи 8, который сознательно в течение пятилетнего непрерывного периода допускал использование более позднего товарного знака в Республике Молдова, не вправе на основании своего более раннего товарного знака или более раннего обозначения подать заявление о признании недействительности или возражать против использования более позднего товарного знака на товары и/или услуги, для которых был использован более поздний товарный знак, за исключением случаев недобросовестной регистрации товарного знака.
(2)
В случаях, указанных в части (1), владелец более позднего товарного знака не вправе возражать против использования предшествующего права, даже если это право не может быть предъявлено против его товарного знака.
Статья 24. Последствия лишения прав и признания недействительности товарного знака
(1)
Если владелец лишен прав полностью или частично, действие регистрации товарного знака, предусмотренное настоящим законом, прекращается в соответственной мере с даты подачи заявления о лишении прав или встречного иска. По заявлению одной
из сторон судебная инстанция может определить более раннюю дату, на которую возникло одно из оснований лишения прав.
(2)
Если товарный знак был признан недействительным полностью или частично, считается, что регистрация товарного знака не имела в соответственной мере действия, предусмотренного настоящим законом, с даты подачи.
(3)
При условии применения положений как о мерах по возмещению ущерба, причиненного по небрежности или недобросовестности владельца товарного знака, так ио необоснованном обогащении ретроактивное действие лишения прав или признания недействительности товарного знака не затрагивает:

а) окончательных решений о нарушении прав, исполненных до вынесения решения о лишении прав или признании недействительности;

b) договоров, заключенных до вынесения решения о лишении прав или признании недействительности,– в той мере, в какой они были исполнены до вынесения соответствующего решения; в то же время исходя из соображений справедливости может быть истребовано возмещение в оправданной обстоятельствами мере сумм, выплаченных по договору.

Часть 5
Передача прав на товарный знак
Статья 25. Передача прав



(1)
Права на товарный знак могут передаваться полностью или частично путем их уступки, на основании лицензионного договора, а также путем правопреемства.
(2)
Товарный знак может быть предметом залога, других вещных прав, а также мер принудительного исполнения.
(3)
Права, вытекающие из применения частей (1) и (2), действуют в отношении третьих лиц и обусловливают изменение правового статуса товарного знака с момента внесения сведений об этом в Национальный реестр заявок на регистрацию товарных знаков или Национальный реестр товарных знаков при условии оплаты установленных такс. Сведения о передаче прав публикуются в ОБПС.
(4)
Решения о внесении уступки или лицензии в Национальный реестр заявок на регистрацию товарных знаков или Национальный реестр товарных знаков могут быть оспорены в Агентство сторонами в течение 30 дней с даты принятия решения или третьими лицами в течение 30 дней с даты опубликования сведений, указанных в части (3).
Статья 26. Договор об уступке и передача
(1)
По договору об уступке прав на товарный знак владелец товарного знака (цедент) передает свои права на товарный знак другому лицу (цессионарию). Права на товарный знак могут передаваться путем уступки на протяжении всего срока охраны товарного знака.
(2)
Вне зависимости от передачи предприятия товарный знак может быть уступлен в отношении всех или части товаров и/или услуг, для которых он зарегистрирован.
(3)
Полная передача предприятия предполагает уступку товарного знака. Исключение составляют случаи, когда имеется договор, предусматривающий иное, или когда это ясно следует из обстоятельств. Данное положение применяется к договорным обязательствам о передаче предприятия.
(4)
Без ущерба для положений части (3) уступка товарного знака осуществляется в письменном виде и за подписями договаривающихся сторон, за исключением случая, когда уступка вытекает из судебного решения. В противном случае уступка недействительна.
(5)
Агентство отказывает в регистрации договора об уступке, если очевидно, что вследствие уступки товарный знак может стать способным ввести потребителя в заблуждение, в частности, в отношении природы, качества, географического происхождения товаров и/или услуг, для которых он зарегистрирован, за исключением случая, когда цессионарий соглашается ограничить регистрацию товарного знака товарами и/или услугами, в отношении которых не будет риска введения в заблуждение.
(6)
Если товарный знак зарегистрирован на имя агента или представителя владельца соответствующего товарного знака в одной из стран Союза без разрешения владельца, последний вправе потребовать передачи регистрации в его пользу, за исключением случая, когда агент или представитель докажут правомерность своих действий.

(7) Настоящая статья применяется также к заявкам на регистрацию товарного знака.

Статья 27. Лицензионный договор

(1)
Товарный знак может стать объектом исключительной или неисключительной лицензий на все или на часть товаров и/или услуг, для которых он зарегистрирован. По лицензионному договору владелец зарегистрированного товарного знака (лицензиар) передает право на его использование любому другому лицу (лицензиату), сохраняя за собой право собственности на товарный знак.
(2)
Лицензия может быть выдана с испрашиванием уплаты лицензиатом доходов лицензиару или безвозмездно.
(3)
Лицензионный договор должен содержать условие о том, что качество товаров лицензиата будет не ниже качества товаров лицензиара и что лицензиар будет осуществлять контроль за выполнением этого условия.
(4)
Не допускается включение в лицензионный договор процедур или условий, которые могут привести к злоупотреблению правами на товарный знак, оказывая неблагоприятное воздействие на конкуренцию на соответствующем рынке, таких как условие обязательной передачи лицензиатом технической информации лицензиару, условия, предотвращающие оспаривание юридической силы, или представление обязательного пакета лицензионных условий.
(5)
Владелец товарного знака вправе предъявить права, предоставляемые регистрацией товарного знака, лицензиату, который действует не в соответствии с положениями лицензионного договора в отношении сроков, формы использования товарного знака, территории его применения или качества поставляемых лицензиатом товаров или оказываемых им услуг.
(6)
Без ущерба для положений лицензионного договора лицензиат может подать иск о защите прав на товарный знак лишь с согласия его владельца. Обладатель исключительной лицензии может подать такой иск в случае, если после предупреждения владелец товарного знака сам не возбудил в надлежащий срок подобное дело.
(7)
Для возмещения причиненного ущерба любой лицензиат вправе вступить в дело о защите права на товарный знак, начатое владельцем товарного знака.

Глава III
РЕГИСТРАЦИЯ ТОВАРНОГО ЗНАКА

Часть 1
Заявка на регистрацию товарного знака
Статья 28. Подача заявки на регистрацию товарного знака



(1)
Заявка на регистрацию товарного знака подается в Агентство любым физическим или юридическим лицом и должна относиться к одному товарному знаку.
(2)
Регистрация товарного знака может испрашиваться физическими или юридическими лицами индивидуально или совместно. При подаче заявки двумя или более лицами зарегистрированный товарный знак становится совместной собственностью согласно гражданскому законодательству.
(3)
Заявка подается на утвержденном Агентством типовом бланке на молдавском языке. Прилагаемые к заявке документы также представляются на молдавском языке. В случае подачи прилагаемых документов на другом языке в течение двух месяцев с даты подачи заявки представляется их перевод на молдавский язык.
(4)
Заявка подается любым установленным Агентством способом в соответствии с Положением.
Статья 29. Представительство
(1)
Физические или юридические лица, имеющие постоянное местожительство, или основное местонахождение, или реально действующее промышленное или коммерческое предприятие в Республике Молдова, ведут дела с Агентством лично или через уполномоченного доверенностью представителя.
(2)
Физические или юридические лица, не имеющие ни постоянного местожительства, ни основного местонахождения, ни реально действующего промышленного или коммерческого предприятия в Республике Молдова, должны быть представлены в Агентстве в любых процедурах, установленных настоящим законом, уполномоченным доверенностью патентным поверенным.
(3)
Патентные поверенные осуществляют свою деятельность в соответствии с положением о них, утвержденным Правительством.
Статья 30. Заявка на регистрацию товарного знака
(1)
Заявка на регистрацию товарного знака, содержащая элементы, предусмотренные частью (2), составляет правильно оформленную подачу заявки.
(2)
Заявка на регистрацию товарного знака, составленная на молдавском языке, должна содержать: а) явное или неявное указание о том, что испрашивается регистрация товарного знака; b) указания, позволяющие установить личность заявителя (имя/наименование и адрес); с) указания, позволяющие Агентству связаться с заявителем или, при

необходимости, с его уполномоченным представителем; d) четкое воспроизведение товарного знака, регистрация которого испрашивается; е) перечень товаров и/или услуг, для которых испрашивается регистрация товарного

знака;

f) документ, подтверждающий оплату таксы за подачу заявки.

(3) Заявка содержит четкие указания, когда: а) заявитель испрашивает в качестве различительного элемента товарного знака один или несколько цветов;

b) товарный знак является трехмерным или имеет иной, нежели словесный или изобразительный, вид.

(4) Заявка содержит при необходимости:
а) транслитерацию товарного знака или отдельных его частей;
b) перевод товарного знака или отдельных его частей.

(5)
Заявка содержит также данные о статусе заявителя, предусмотренные Положением.
(6)
Заявка на регистрацию товарного знака, поданная для нескольких классов товаров и/или услуг, наряду с таксой за экспертизу заявки для одного класса товаров и/или услуг предполагает оплату дополнительной таксы за экспертизу каждого класса товаров и/или услуг сверх одного.
(7)
Порядок составления и подачи заявки на регистрацию товарного знака определяется в Положении.

Статья 31. Дата подачи заявки

Датой подачи заявки является дата представления заявителем в Агентство заявки на регистрацию товарного знака в соответствии с условиями, предусмотренными частью (2) статьи 30.

Статья 32. Заявление о признании товарного знака общеизвестным

(1) В случае возникновения конфликта в отношении товарного знака, широко известного в Республике Молдова, заинтересованное лицо вправе подать в Кишиневскую апелляционную палату заявление о признании товарного знака общеизвестным. Заявление должно относиться только к одному товарному знаку.

(2) Заявление о признании товарного знака общеизвестным должно содержать:
а) воспроизведение и описание товарного знака;
b) указание даты, с которой испрашивается признание общеизвестности товарного

знака.

(3) К заявлению прилагаются:
a) документы, содержащие информацию о владельце или пользователе товарного

знака;

b) перечень товаров и/или услуг, для которых применяется товарный знак;

c) документы, свидетельствующие о степени известности товарного знака в соответствующем круге лиц в отношении товаров и/или услуг, для которых применяется товарный знак;

d) документы, удостоверяющие начало и период использования товарного знака;

e) документы, содержащие информацию о географической зоне использования

товарного знака в Республике Молдова.

(4)
Общеизвестному товарному знаку предоставляется правовая охрана в соответствии с настоящим законом.
(5) Срок охраны общеизвестного товарного знака не ограничен.
(6)
Порядок составления и подачи заявления о признании товарного знака общеизвестным определяется в Положении о признании общеизвестности товарного знака на товары и/или услуги, утвержденном Правительством.
(7)
Товарный знак не может быть признан общеизвестным, если он стал широко известным в соответствующем круге лиц после даты испрашиваемого приоритета на идентичный или сходный товарный знак для идентичных или сходных товаров и/или услуг на имя другого заявителя.

Часть 2
Приоритет
Статья 33. Право приоритета



(1)
Лицо, подавшее в установленном порядке заявку на регистрацию товарного знака в одной или для одной из стран, являющихся стороной Парижской конвенции или Соглашения об учреждении Всемирной торговой организации, или правопреемник этого лица пользуется при подаче в Агентство заявки на регистрацию того же товарного знака на товары и/или услуги, идентичные или включенные в те, для которых была подана заявка, правом приоритета в течение шести месяцев с даты подачи первой заявки на регистрацию товарного знака.
(2)
Основанием для возникновения права приоритета признается всякая подача заявки, имеющая силу правильно оформленной национальной подачи заявки в соответствии с национальным законодательством страны, в которой она была составлена, или с двусторонними или многосторонними соглашениями.
(3)
Первой заявкой, дата подачи которой служит днем отсчета срока приоритета, должна считаться поданная в Агентство последующая заявка на тот же товарный знак на идентичные товары и/или услуги, что и первая предшествующая заявка, в случае, если эта предшествующая заявка на день подачи последующей заявки была отозвана, оставлена без движения или отклонена, не будучи доступной для публичного ознакомления, а также при условии, что в отношении ее не продолжали существовать какие-либо права и она не послужила еще основанием для притязаний на право приоритета. Предшествующая заявка не может тогда служить основанием для притязаний на право приоритета.
(4)
Если первая заявка подается в стране, которая не является стороной Парижской конвенции или Соглашения об учреждении Всемирной торговой организации, то положения частей (1)–(3) применяются лишь в той мере, в какой законодательство соответствующей страны предоставляет на основании первой подачи заявки в Агентство право приоритета в соответствии с условиями и c последствиями, аналогичными предусмотренным настоящим законом.

Статья 34. Действие права приоритета

Вследствие права приоритета дата приоритета считается датой подачи заявки на регистрацию товарного знака для установления предшествующих прав.

Статья 35. Выставочный приоритет

(1)
Если заявитель экспонировал под товарным знаком товары и/или услуги на международной выставке, то при подаче заявки на регистрацию товарного знака он может испрашивать право приоритета согласно статье 34 с даты первого показа товаров и/или
услуг на выставке при условии подачи заявки на регистрацию в течение шести месяцев с даты первого показа товаров и/или услуг под соответствующим товарным знаком.
(2)
Выставка считается международной, если она официально организована и в ней приняли участие производители и оказатели услуг из нескольких стран, а также если информация об этой выставке доведена до сведения общественности соответствующим образом.
(3)
Выставочный приоритет, предоставленный в соответствии с частью (1) настоящей статьи, не продлевает срок приоритета, установленный в части (1) статьи 33.
Статья 36. Испрашивание приоритета
(1)
Заявитель, желающий воспользоваться правом приоритета согласно положениям статей 33 или 35, обязан, при условии оплаты установленной таксы, одновременно с подачей заявки на регистрацию товарного знака или в течение двух месяцев с даты подачи заявки подать заявление о приоритете и в течение трех месяцев с этой даты представить документы, подтверждающие правомочность такого заявления.
(2)
К документам, подтверждающим правомочность испрашивания приоритета, прилагаются копия первоначальной заявки и ее перевод на молдавский язык или, в случае выставочного приоритета, документ об экспонировании на выставке товаров или услуг под товарным знаком, регистрация которого испрашивается.
(3)
При испрашивании множественного приоритета по одной заявке такса оплачивается за каждый испрашиваемый приоритет.
Часть 3 Процедура регистрации Статья 37. Экспертиза соблюдения условий подачи заявки на регистрацию
(1)
В течение одного месяца с даты подачи заявки на регистрацию Агентство проверяет соблюдение условий, предусмотренных частью (2) статьи 30, для присвоения даты подачи.
(2)
По результатам экспертизы, проведенной в соответствии с частью (1), Агентство: а) присваивает дату подачи в соответствии со статьей 31, если устанавливает, что заявка на регистрацию товарного знака соответствует условиям присвоения даты подачи;
b) уведомляет заявителя о выявленных нарушениях и предоставляет ему двухмесячный срок с даты подачи заявки для их устранения, если устанавливает, что заявка на регистрацию товарного знака не соответствует условиям присвоения даты подачи.
(3)
После уведомления согласно пункту b) части (2) Агентство: а) присваивает дату подачи на дату, на которую были устранены все нарушения, если заявитель устранит выявленные нарушения в установленный срок;
b) считает заявку неподанной, если заявитель не устранит выявленные нарушения в установленный срок, о чем уведомляет заявителя.
(4)
Агентство вносит сведения о заявке, которой присвоена дата подачи, в Национальный реестр заявок на регистрацию товарных знаков, о чем уведомляет заявителя.
(5)
В течение одного месяца с даты внесения сведений о заявке в Национальный реестр заявок на регистрацию товарных знаков Агентство проверяет, соответствует ли
заявка на регистрацию товарного знака другим условиям подачи, предусмотренным законом и Положением.
(6)
По результатам проверки, проведенной в соответствии с частью (5), Агентство: а) принимает заявку к опубликованию, если устанавливает, что она соответствует условиям, предусмотренным частью (5);
b) уведомляет заявителя о выявленных нарушениях и предлагает ему устранить их в предусмотренные Положением сроки, если устанавливает, что заявка не соответствует условиям, предусмотренным частью (5).
(7)
Если после уведомления согласно пункту b) части (6) заявитель не устранит выявленные нарушения в установленные сроки, заявка считается отозванной, о чем уведомляется заявитель.
(8)
Если после уведомления согласно пункту b) части (6) заявитель не устранит в установленные сроки нарушение, состоящее в неоплате таксы за экспертизу, заявка считается отозванной (за исключением случая, когда заявка подпадает под действие части
(6)
статьи 30 и ясно, какие классы товаров и/или услуг предназначены для покрытия уже уплаченной суммой за экспертизу заявки), о чем уведомляется заявитель.
(9)
Несоблюдение положений об испрашивании приоритета влечет утрату права приоритета по заявке.

Статья 38. Публикация заявки на регистрацию

В случае соблюдения условий, предусмотренных пунктом а) части (6) статьи 37, заявка на регистрацию товарного знака публикуется в трехмесячный срок с даты подачи.

Статья 39. Замечания третьих лиц

(1)
В течение трех месяцев с даты публикации заявки на регистрацию товарного знака любое физическое или юридическое лицо, а также любая группа изготовителей, производителей, оказателей услуг, продавцов или потребителей вправе представить в Агентство в письменной форме свои замечания с обоснованием необходимости отказа в регистрации товарного знака, а именно на основании статьи 7. Представившие замечания лица не становятся стороной проводимых в Агентстве процедур.
(2)
О замечаниях, определенных в части (1), уведомляется заявитель, который в двухмесячный срок с даты уведомления может выразить свою точку зрения. Если заявитель не излагает свою точку зрения в указанный срок, замечания рассматриваются на основе имеющихся материалов.
Статья 40. Возражение
(1)
В течение трех месяцев с даты публикации заявки на регистрацию товарного знака владелец более раннего товарного знака или товарного знака, признанного общеизвестным, а также обладатель предшествующих прав в отношении собственного имени или изображения, охраняемого географического указания или наименования места происхождения, охраняемого промышленного рисунка или модели или авторского права, а также любое другое заинтересованное лицо вправе подать возражение против регистрации товарного знака по тому основанию, что в его регистрации должно быть отказано на основе положений статьи 8.
(2)
Возражение против регистрации товарного знака может быть подано также в течение трех месяцев с даты публикации изменений в заявке на регистрацию товарного
знака, если эти изменения относятся к воспроизведению товарного знака или перечню товаров и/или услуг.
(3)
Мотивированное возражение подается в письменной форме в Агентство. Возражение считается поданным только после оплаты установленной таксы. Лицо, подавшее возражение, может в течение одного месяца с даты его подачи представить дополнительные доказательства и доводы в поддержку возражения.
(4)
О возражениях, определенных в настоящей статье, уведомляется заявитель, который в двухмесячный срок с даты уведомления может выразить свою точку зрения. Если заявитель не излагает свою точку зрения в указанный срок, возражения рассматриваются на основе имеющихся материалов.
Статья 41. Экспертиза по существу
(1)
В течение шести месяцев с даты публикации заявки и при условии оплаты установленных такс Агентство проводит ее экспертизу по существу на предмет соблюдения условий охраны товарного знака.

(2) Агентство проверяет:
а) не имеется ли абсолютных оснований для отказа, предусмотренных статьей 7;
b) не имеется ли относительных оснований для отказа, предусмотренных статьей 8;
с) замечания и возражения, поданные в отношении заявки на регистрацию товарного

знака.

(3)
В зависимости от результатов экспертизы по существу Агентство принимает решение о полной или частичной регистрации товарного знака или об отклонении заявки на регистрацию товарного знака и в течение одного месяца с даты принятия решения уведомляет о нем заявителя.
Статья 42. Рассмотрение возражения
(1)
В процессе рассмотрения возражения Агентство проверяет, соблюдены ли условия подачи возражения, предусмотренные частями (1)–(3) статьи 40, высказал ли заявитель свою точку зрения в соответствии с частью (4) статьи 40, и оценивает доводы сторон.
(2)
По ходатайству заявителя владелец более раннего товарного знака, подавший возражение, приводит доказательства того, что в течение пяти лет, предшествовавших дате публикации заявки на регистрацию товарного знака, более ранний товарный знак был объектом эффективного использования в Республике Молдова в отношении товаров и/или услуг, для которых он был зарегистрирован и к которым относится возражение, или что существуют обоснованные причины неиспользования, при условии, что на соответствующую дату товарный знак был зарегистрирован по меньшей мере пять лет. При отсутствии таких доказательств возражение отклоняется. Если более ранний товарный знак использовался только в отношении части товаров и/или услуг, для которых он был зарегистрирован, при рассмотрении возражения более ранний товарный знак может противопоставляться только в отношении соответствующей части товаров и/или услуг.

(3) Рассмотрение возражения может быть приостановлено:

а) когда основанием является более ранняя заявка на регистрацию товарного знака до принятия окончательного решения по ней;

b) когда противопоставленный товарный знак находится в процессе признания его недействительности или лишения прав до окончательного разрешения дела;

с) по мотивированному запросу одной из сторон.

(4)
Если из рассмотрения возражения следует вывод, что товарный знак не подлежит регистрации в отношении всех или только части товаров и/или услуг, для которых она испрашивается, заявка отклоняется в отношении соответствующих товаров и/или услуг. В противном случае отклоняется возражение.
Статья 43. Отклонение заявки на регистрацию товарного знака
(1)
Если товарный знак не подлежит регистрации по абсолютным или относительным основаниям для отказа, определенным статьями 7 или 8, на все или на часть товаров и/или услуг, для которых она испрашивается, заявка на регистрацию товарного знака отклоняется в отношении соответствующих товаров и/или услуг.
(2)
Если товарный знак содержит элементы, которые не обладают различительной способностью и не могут быть зарегистрированы независимо в качестве товарного знака согласно статье 7, а включение этих элементов в товарный знак может вызвать сомнения в отношении объема охраны товарного знака, в качестве условия регистрации товарного знака Агентство может потребовать, чтобы заявитель объявил об отказе от права испрашивать исключительное право на эти элементы. Такое заявление публикуется одновременно с заявкой на регистрацию товарного знака или, в соответствующем случае, одновременно с публикацией сведений о регистрации товарного знака.
(3)
Заявка на регистрацию товарного знака не может быть отклонена без предоставления заявителю возможности отозвать или изменить заявку либо представить доводы в пользу регистрации товарного знака.
Статья 44. Отзыв, ограничение и изменение заявки на регистрацию товарного знака
(1)
Заявитель вправе в любое время отозвать заявку на регистрацию товарного знака или ограничить перечень товаров и/или услуг, который она включает. Если заявка уже была опубликована, сведения об отзыве или ограничении также публикуются в ОБПС.
(2)
По ходатайству заявителя в заявку на регистрацию товарного знака могут вноситься изменения лишь в случае, если это необходимо для исправления имени или адреса заявителя, погрешностей в изложении или написании либо опечаток, так, чтобы такие изменения не меняли существенно товарный знак и не расширяли перечень товаров и/или услуг. Если изменения относятся к воспроизведению товарного знака или к перечню товаров и/или услуг и производятся после публикации заявки, она публикуется повторно с соответствующими изменениями.
(3)
Процедуры, указанные в частях (1) и (2), производятся с оплатой установленных такс, за исключением случая, когда процедуры, предусмотренные частью (2), испрашиваются в течение одного месяца с даты подачи заявки.
Статья 45. Разделение заявки на регистрацию товарного знака
(1)
Заявитель вправе разделить заявку на регистрацию товарного знака путем подачи в Агентство ходатайства, в котором указывает, что некоторые из товаров и/или услуг, включенных в первоначальную заявку, становятся объектом одной или нескольких выделенных заявок. Товары и/или услуги выделенной заявки не должны покрывать ни

товары и/или услуги, оставшиеся в первоначальной заявке, ни товары и/или услуги других выделенных заявок.

(2) Ходатайство о разделении не допускается:

а) если подано возражение против первоначальной заявки, а ходатайство о разделении выделяет товары и/или услуги, к которым относится возражение,– до вынесения окончательного решения в отношении возражения;

b) в других случаях, предусмотренных Положением.

(3)
Ходатайство о разделении сопровождается документом, подтверждающим оплату таксы.
(4)
Порядок составления и подачи ходатайства о разделении определяется в Положении.
(5)
Разделение действует с даты его регистрации в Национальном реестре заявок на регистрацию товарных знаков.
(6)
Все поданные ходатайства и заявления и все таксы в отношении первоначальной заявки, оплаченные до даты получения Агентством ходатайства о разделении, считаются поданными или оплаченными в отношении выделенной или выделенных заявок. Таксы, оплаченные за первоначальную заявку до получения ходатайства о разделении, не возмещаются.
(7)
Выделенная заявка сохраняет дату подачи и любую дату приоритета первоначальной заявки.

Статья 46. Регистрация товарного знака

Если по результатам экспертизы заявки согласно статьям 37 и 41 установлено, что условия регистрации товарного знака соблюдены, а также если не поданы протесты против регистрации согласно части (1) статьи 47 или если поданные протесты отклонены окончательным решением, Агентство, при условии оплаты установленной таксы, принимает решение о регистрации товарного знака. Сведения о регистрации товарного знака вносятся в Национальный реестр товарных знаков, а его владельцу выдается свидетельство о регистрации товарного знака. Сведения о регистрации товарного знака публикуются в ОБПС.

Статья 47. Оспаривание решений по заявкам на регистрацию товарных знаков

(1)
Решения по заявкам на регистрацию товарного знака могут быть оспорены сторонами в течение двух месяцев с даты получения решения или третьими лицами, которым стало известно о регистрации товарного знака,– в период от даты вынесения решения и до даты регистрации товарного знака. Протест имеет приостанавливающее действие.
(2)
Протест подается в Агентство и рассматривается Комиссией по рассмотрению возражений в соответствии с Положением о ней, утвержденным Правительством.
(3)
Протест представляется в письменной форме и должен быть мотивированным; он считается поданным при условии оплаты установленной таксы.
(4)
Комиссия по рассмотрению возражений выносит решения и определения согласно компетенции.
Статья 48. Рассмотрение протеста
(1)
В процессе рассмотрения протеста Комиссия по рассмотрению возражений дает возможность сторонам представить свои комментарии на сообщения другой стороны. В случае разногласий нормативного характера применяются нормы Гражданского процессуального кодекса.

(2) По результатам рассмотрения протеста Комиссия по рассмотрению возражений

выносит одно из следующих решений: а) об оставлении в силе оспариваемого решения; b) о полном или частичном аннулировании оспариваемого решения; с) любое иное решение согласно компетенции.

(3)
Решение Комиссии по рассмотрению возражений вступает в силу с даты принятия.
(4)
Решение Комиссии по рассмотрению возражений сообщается сторонам и может быть обжаловано в Кишиневскую апелляционную палату в предусмотренные законом сроки.
Статья 49. Восстановление прав
(1)
Права заявителя, или владельца товарного знака, или любой другой стороны процедуры в Агентстве, которые несмотря на все требуемые обстоятельствами добросовестно принятые меры не смогли соблюсти сроки проведения процедуры в Агентстве, могут быть восстановлены по их ходатайству, если пропуск срока влечет на основании положений настоящего закона прямую утрату какого-либо права или возможности обжалования.
(2)
Ходатайство о восстановлении прав подается в письменной форме в течение двух месяцев с даты прекращения обстоятельств, повлекших несоблюдение срока. В тот же срок осуществляется и невыполненное действие. Подача ходатайства допустима не иначе как в течение одного года с даты истечения пропущенного срока. В случае непредставления ходатайства о продлении регистрации или неоплаты таксы за продление дополнительный шестимесячный срок, предусмотренный частью (2) статьи 16, вычитается из годичного срока.
(3)
Ходатайство о восстановлении прав должно быть мотивированным и содержать факты и оправдательные документы в пользу подателя ходатайства. Ходатайство считается поданным только после оплаты установленной таксы.
(4)
Положения настоящей статьи не применяются к срокам, предусмотренным частью (2) настоящей статьи, а также частями (1) и (3) статьи 40 и статьей 50.
(5)
Восстановление прав недопустимо в случае, если в период от даты утраты прав в отношении заявки или товарного знака и до даты подачи ходатайства о восстановлении прав была подана другая заявка на регистрацию товарного знака, которая может быть противопоставлена согласно положениям настоящего закона.
(6)
Восстановленные в правах заявитель или владелец товарного знака не могут предъявлять претензии третьим лицам, которые в период от утраты прав на заявку или товарный знак и до публикации в ОБПС информации о восстановлении этих прав добросовестно выпустили на рынок товары или оказывали услуги под обозначением, идентичным или сходным с соответствующим товарным знаком.
(7)
Третье лицо, подпадающее под действие части (6), может, при условии оплаты установленной таксы, оспорить решение о восстановлении прав заявителя или владельца

товарного знака в течение двух месяцев с даты публикации информации о восстановлении прав.

Статья 50. Продление сроков и восстановление пропущенного срока

(1) Заявитель, или владелец товарного знака, или любая другая сторона процедуры в Агентстве в отношении заявки или товарного знака:

а) может ходатайствовать о продлении срока, предусмотренного для выполнения какого-либо процедурного действия, путем подачи в Агентство ходатайства до истечения установленного срока;

b) в случае несоблюдения срока, предусмотренного для выполнения какого-либо процедурного действия, может ходатайствовать о восстановлении пропущенного срока и продолжении процедуры путем подачи в Агентство ходатайства в течение двух месяцев с даты истечения установленного срока; в тот же срок осуществляется и невыполненное действие.

(2)
Период продления срока согласно пункту а) части (1) или восстановления пропущенного срока согласно пункту b) части (1) не должен превышать шести месяцев с даты истечения установленного срока.
(3)
Ходатайство об осуществлении действий в соответствии с частью (1) считается поданным только после оплаты установленной таксы.
(4)
Положения настоящей статьи не применяются к срокам, предусмотренным частью (1) настоящей статьи, а также частью (2) статьи 16, статьей 31, частью (1) статьи 33, частью (1) статьи 35, статьей 36, пунктом b) части (2) и пунктом b) части (6) статьи 37, статьей 40, частью (1) статьи 47, частью (4) статьи 48, статьей 49, пунктом а) части (2) статьи 82.

Глава IV
КОЛЛЕКТИВНЫЕ ТОВАРНЫЕ ЗНАКИ И
СЕРТИФИКАЦИОННЫЕ ТОВАРНЫЕ ЗНАКИ



Статья 51. Коллективные товарные знаки

(1)
Коллективные товарные знаки используются для отличения товаров и/или услуг членов одного объединения (одной группы лиц) от товаров и/или услуг других лиц. Вправе зарегистрировать коллективный товарный знак объединения изготовителей, производителей, оказателей услуг, продавцов, которые на основании закона правоспособны от своего имени быть обладателями различного рода прав или обязанностей, заключать договоры или составлять другие юридические документы, предъявлять иски в судебные инстанции, а также юридические лица публичного права.
(2)
В отступление от положений пункта с) части (1) статьи 7 коллективными товарными знаками в смысле части (1) настоящей статьи могут быть обозначения или указания, которые могут служить в торговле для указания географического происхождения товаров и/или услуг. Коллективный товарный знак не дает его владельцу права запрещать третьим лицам использование в торговле таких обозначений или указаний при условии использования их третьими лицами в соответствии с добросовестными обычаями производственной или торговой деятельности. В частности, такой товарный знак не может противопоставляться третьему лицу, имеющему право использовать географическое название.
(3)
К коллективным товарным знакам применяются в равной мере положения настоящего закона с учетом положений статей 52–57.
Статья 52. Положение об использовании коллективного товарного знака
(1)
Заявитель коллективного товарного знака должен одновременно с подачей заявки на регистрацию товарного знака или в иной установленный в Положении срок представить положение об использовании коллективного товарного знака.
(2)
Положение об использовании коллективного товарного знака определяет лиц, имеющих право использовать товарный знак, условия присоединения к объединению, а также условия использования товарного знака, включая санкции, если таковые имеются. Положение об использовании коллективного товарного знака, указанного в части (2) статьи 51, должно давать право любому лицу, товары и/или услуги которого происходят из соответствующей географической зоны, стать членом объединения, являющегося владельцем товарного знака.
(3)
Положение об использовании коллективного товарного знака публикуется одновременно с заявкой на регистрацию.
Статья 53. Отклонение заявки на регистрацию коллективного товарного знака
(1)
Кроме отклонения заявки на регистрацию товарного знака по основаниям, предусмотренным настоящим законом, заявка на регистрацию коллективного товарного знака может быть отклонена, если не соблюдаются требования статей 51 или 52 или если положение об использовании коллективного товарного знака противоречит общественному порядку или нормам морали.
(2)
Заявка на регистрацию коллективного товарного знака отклоняется также в случае, если существует риск введения потребителя в заблуждение в отношении характера или значения товарного знака и в особенности если он не воспринимается как коллективный товарный знак.
(3)
Заявка не отклоняется, если заявитель путем внесения изменений в положение об использовании коллективного товарного знака устраняет несоответствие требованиям частей (1) и (2).
Статья 54. Изменение положения об использовании коллективного товарного знака
(1)
Владелец коллективного товарного знака должен сообщать Агентству о любых изменениях в положении об использовании коллективного товарного знака.
(2)
Изменения не вносятся в Национальный реестр товарных знаков, если измененное положение об использовании коллективного товарного знака не соответствует требованиям статьи 52 или содержит основание для отклонения, указанное в статье 53.
(3)
Изменения в положении об использовании коллективного товарного знака вступают в силу с даты внесения соответствующего указания в Национальный реестр товарных знаков.
Статья 55. Возбуждение иска в защиту прав на коллективный товарный знак
(1)
Положения частей (6) и (7) статьи 27 о правах лицензиатов применяются ко всем лицам, имеющим право использовать коллективный товарный знак.
(2)
Владелец коллективного товарного знака может от имени лиц, имеющих право использовать товарный знак, потребовать возмещения ущерба, причиненного им неправомерным использованием товарного знака.

Статья 56. Основания для лишения прав на коллективный товарный знак

Кроме лишения прав по основаниям, предусмотренным настоящим законом, владелец коллективного товарного знака может быть лишен прав вследствие подачи в Кишиневскую апелляционную палату соответствующего заявления или встречного иска в деле о защите прав, если:

а) владелец не принимает адекватных мер для предотвращения использования товарного знака, несовместимого с условиями использования, предусмотренными положением об использовании коллективного товарного знака;

b) способ использования товарного знака владельцем повлек риск введения потребителя в заблуждение в смысле части (2) статьи 53;

с) изменения в положении об использовании коллективного товарного знака внесены в Национальный реестр товарных знаков с нарушением требований части (2) статьи 54, за исключением случая, когда владелец товарного знака новым изменением в положении об использовании коллективного товарного знака устраняет несоответствие этим требованиям.

Статья 57. Основания недействительности коллективного товарного знака

Кроме недействительности по основаниям, предусмотренным настоящим законом, коллективный товарный знак может быть признан недействительным вследствие подачи в Кишиневскую апелляционную палату соответствующего заявления или встречного иска в деле о защите прав, если он был зарегистрирован с нарушением требований статьи 53, за исключением случая, когда владелец товарного знака новым изменением в положении об использовании коллективного товарного знака устраняет несоответствие этим требованиям.

Статья 58. Сертификационные товарные знаки (знаки соответствия)

(1)
Сертификационные товарные знаки (знаки соответствия) могут быть зарегистрированы в Агентстве органами по сертификации, аккредитованными для проведения сертификации соответствия товаров или услуг согласно Закону об оценке соответствия продукции 186-XV от 24 апреля 2003 года. Не вправе регистрировать сертификационные товарные знаки юридические лица помимо указанных, производящие, импортирующие или реализующие товары или оказывающие услуги.
(2)
К сертификационным товарным знакам применяются в равной мере положения настоящего закона с учетом положений настоящей статьи.
(3)
Одновременно с подачей заявки на регистрацию сертификационного товарного знака в соответствии со статьей 30 или в установленный в Положении срок заявитель представляет:

а) положение об использовании сертификационного товарного знака;

b) разрешение или документ, из которого вытекает правомочное осуществление деятельности по сертификации, или, в соответствующем случае, доказательство регистрации сертификационного товарного знака в стране происхождения.

(4)
Положение об использовании сертификационного товарного знака определяет лиц, имеющих право использовать товарный знак, элементы и характеристики, которые должны быть сертифицированы товарным знаком, порядок проведения органом сертификации проверки этих характеристик и осуществления им надзора за использованием товарного знака, санкции за нарушения положения, таксы, оплачиваемые за использование товарного знака, процедуры урегулирования разногласий.
(5)
Использование сертификационного товарного знака разрешается любому лицу, предлагающему товары или оказывающему услуги, соответствующие характеристикам, определенным в положении об использовании сертификационного товарного знака, и соблюдающему его требования.
(6)
Владелец сертификационного товарного знака разрешает правомочным лицам использовать товарный знак для товаров или услуг, обладающих характеристиками, определенными в положении об использовании этого товарного знака.
(7)
Если лицо, правомочное использовать сертификационный товарный знак, не соблюдает положение об использовании этого товарного знака, его владелец вправе отозвать разрешение на использование товарного знака или применить другие санкции, предусмотренные положением.
(8)
Кроме отклонения по основаниям, предусмотренным для заявки на регистрацию индивидуального товарного знака, заявка на регистрацию сертификационного товарного знака может быть отклонена, если знак не соответствует положениям частей (1) и (3), а также нормам законодательства о сертификации.
(9)
Сертификационный товарный знак не может быть предметом договора об уступке прав, о залоге, а также мер принудительного исполнения. При роспуске юридического лица владельца сертификационного товарного знака этот знак может быть передан другому юридическому лицу в соответствии с установленными законом условиями.
(10)
Сертификационный товарный знак может быть аннулирован решением, вынесенным судебной инстанцией по заявлению любого заинтересованного лица, если он не соответствует условиям, установленным в частях (1)–(9).
(11)
Если сертификационный товарный знак утрачивает охраноспособность, он не подлежит регистрации или использованию в иных целях в течение 10 лет с даты утраты охраноспособности.
(12)
Таксы, предусмотренные настоящим законом для коллективных товарных знаков, применяются и к сертификационным товарным знакам.

Глава V
ИНФОРМИРОВАНИЕ ОБЩЕСТВЕННОСТИ
Статья 59. Национальный реестр товарных знаков



(1)
Агентство ведет Национальный реестр товарных знаков, в который вносятся сведения, регистрация которых предусмотрена настоящим законом и установлена Положением. Любые записи или изменения, произведенные в Национальном реестре товарных знаков, публикуются в ОБПС.
(2) Национальный реестр товарных знаков доступен для публичного ознакомления.
(3)
По ходатайству и при условии оплаты установленной таксы Агентство может выдавать выписки из Национального реестра товарных знаков.

Статья 60. Периодические издания

Агентство осуществляет периодическое издание Официального бюллетеня промышленной собственности Республики Молдова, содержащего:

а) информацию об объектах промышленной собственности, в том числе о товарных знаках, зарегистрированных в Национальном реестре товарных знаков, а также другую информацию о товарных знаках, публикация которой предусмотрена настоящим законом или другими нормативными актами в данной области;

b) сообщения и информацию общего характера, поступающие от генерального директора Агентства;

с) другую информацию, связанную с положениями настоящего закона и его применением.

Глава VI
ОБЕСПЕЧЕНИЕ СОБЛЮДЕНИЯ ПРАВ
Статья 61. Защита прав



(1) Любое физическое или юридическое лицо, а также другие заинтересованные лица, имеющие претензии в отношении использования товарного знака, зарегистрированного или испрашиваемого для регистрации, вправе обратиться в судебную инстанцию за защитой своих прав и законных интересов.

(2) Иск о нарушении исключительных прав или вытекающих из них законных интересов вправе подать следующие лица:

а) владелец товарного знака;

b) любое лицо, имеющее право использовать зарегистрированный товарный знак, в

частности лицензиаты в соответствии с положениями части (6) статьи 27; с) другие физические или юридические лица, представляющие правообладателя.

(3)
Лицо, чьи права нарушены, может обратиться в судебную инстанцию за защитой своих прав в течение срока исковой давности, установленного согласно закону и составляющего не менее трех лет.
Статья 62. Иск об объявлении о ненарушении прав
(1)
Любое лицо, использующее товарный знак, охраняемый на территории Республики Молдова, или сделавшее серьезные и реальные приготовления к его использованию, вправе обратиться к правообладателю для определения его позиции на предмет нарушения его охранного документа таким использованием, на что правообладатель обязан ответить соответствующему лицу.
(2)
Если позиция правообладателя, предусмотренная частью (1), не удовлетворяет его или если правообладатель не определит свою позицию в течение трех месяцев, заинтересованное лицо вправе подать в компетентную судебную инстанцию иск об установлении факта ненарушения прав.
(3)
Иск об объявлении о ненарушении прав не может быть подан одним и тем же лицом в отношении одного и того же объекта, если судебная инстанция ранее уже вынесла решение о наличии или отсутствии нарушения прав.
Статья 63. Меры по обеспечению доказательств до подачи иска
(1)
Любое правомочное лицо, представившее достаточные доказательства в подтверждение нарушения его прав, может просить судебную инстанцию или другой

компетентный орган до подачи иска против незаконных действий принять временные меры по обеспечению соответствующих доказательств с условием сохранения конфиденциальности информации и при условии внесения достаточного залога или предоставления равноценной гарантии, необходимых для возмещения ущерба, причиненного ответчику в случае неподтверждения каких-либо нарушений.

(2) Для принятия мер по обеспечению доказательств судебная инстанция вправе:
а) запросить подробное описание действий, которые предполагаются нарушенными;
b) наложить арест на спорную продукцию;
c) наложить арест на материалы и оборудование, используемые в процессе

производства и/или распространения спорной продукции; d) потребовать представления соответствующих документов.

(3)
Процедура применения мер по обеспечению доказательств осуществляется судебной инстанцией или другим компетентным органом согласно соответствующим положениям Гражданского процессуального кодекса. Меры по обеспечению доказательств реализуются при участии судебного исполнителя, сопровождаемого при необходимости представителем Агентства и офицером полиции.
Статья 64. Обеспечение доказательств в срочных случаях
(1)
Меры по обеспечению доказательств могут быть установлены без заслушивания ответчика, если задержка может привести к причинению непоправимого вреда правообладателю или существует риск уничтожения доказательств. Судебное определение незамедлительно доводится до сведения стороны, интересы которой затрагиваются.
(2)
Определение об обеспечении доказательств может быть обжаловано в судебную инстанцию.

Статья 65. Недействительность мер по обеспечению доказательств

(1) Меры по обеспечению доказательств ничтожны или недействительны:
а) если в течение 20 рабочих дней истец не предъявил в судебную инстанцию иск о

нарушении прав; b) вследствие каких-либо виновных действий или бездействия истца; c) при установлении отсутствия нарушения или попытки нарушения прав; d) в других предусмотренных законом случаях по судебному решению.

(2)
Если мерами по обеспечению доказательств, которые признаны ничтожными или недействительными, причинен ущерб, истец обязан выплатить ответчику соответствующее возмещение.
Статья 66. Представление и обеспечение доказательств в рамках иска о нарушении прав
(1)
Если сторона представляет доводы в обоснование своих претензий, а также информацию о том, что определенные доказательства имеются в распоряжении противной стороны, судебная инстанция предписывает представить эти доказательства в достаточном и разумном количестве с условием сохранения конфиденциальности информации. В случае совершения нарушения прав в коммерческой сфере судебная инстанция может дополнительно распорядиться о представлении сторонами банковской, финансовой или торговой документации.
(2)
В случаях, когда одна из сторон процесса необоснованно отказывает в доступе к необходимой информации или недобросовестно задерживает предоставление такой информации, что препятствует разрешению конфликта, судебная инстанция выносит решение о принятии или отказе в принятии искового заявления на основе представленной информации, включая жалобу или претензию стороны, ущемленной отказом в доступе к информации, при условии предоставления сторонам возможности быть заслушанными по поводу их претензий или доказательств.
Статья 67. Право на информацию
(1)
При установлении в процессе рассмотрения спора факта нарушения прав на товарный знак судебная инстанция может истребовать информацию о происхождении и каналах распространения товаров, нарушающих право на товарный знак, у нарушителя и/или любого другого лица:

а) во владении которого были обнаружены контрафактные товары, предназначенные для продажи;

b) которое было обнаружено использующим в коммерческих целях услуги с контрафактной продукцией;

c) которое было обнаружено предоставляющим в коммерческих целях услуги, используемые в деятельности по нарушению прав; или

d) на которое было указано лицом, упомянутым в пунктах а), b) или c), в качестве занимающегося изготовлением, производством или распространением товаров или оказанием услуг.

(2) Информация, указанная в части (1), включает при необходимости:

а) наименования и адреса производителей, распространителей, поставщиков и предыдущих владельцев товаров, а также предполагаемых оптовых и розничных продавцов;

b) сведения о количестве произведенных, поставленных, полученных или заказанных товаров, а также о цене на них.

(3) Части (1) и (2) применяются без ущерба для законодательных и регламентирующих норм, которые:

а) позволяют правообладателю получать более детальную информацию;

b) регулируют использование сведений, предоставленных в соответствии с настоящей статьей, в гражданских или уголовных делах;

c) определяют ответственность за злоупотребление правом на информирование;

d) дают возможность отказаться от представления информации, которая могла бы

заставить лицо, упомянутое в части (1), признать свое участие или участие его близких родственников в нарушении прав на товарный знак; или е) регулируют сохранение конфиденциальности источников информации или обработку персональных данных.

Статья 68. Меры по обеспечению иска о нарушении прав

(1) Установив факт действительного или неизбежного нарушения прав на товарный знак, судебная инстанция по заявлению правообладателя может принять меры по обеспечению иска о нарушении прав в отношении нарушителя и/или посредников, такие как:

а) вынесение определения о временном запрете определенных действий, являющихся нарушением прав на товарный знак, или о разрешении таких действий при условии внесения залога, достаточного для обеспечения возмещения причиненного правообладателю ущерба;

b) наложение ареста на имущество, подозреваемое в нарушении прав на товарный знак, для того, чтобы предотвратить его включение в торговый оборот;

c) наложение ареста на любую собственность нарушителя, включая блокирование банковских счетов, представление банковской, финансовой или торговой документации, если нарушение происходит в коммерческой сфере и существует риск невозмещения ущерба.

(2)
Меры по обеспечению прав могут быть установлены согласно статье 64 без заслушивания ответчика, если задержка может привести к причинению непоправимого вреда правообладателю или существует риск уничтожения доказательств. Решение судебной инстанции незамедлительно доводится до сведения стороны, интересы которой затрагиваются.
Статья 69. Исправительные меры
(1)
Установив, что имело место нарушение прав, судебная инстанция по заявлению истца может распорядиться о принятии мер в отношении товаров, нарушающих права на товарный знак, и в соответствующих случаях в отношении материалов и оборудования, которые использовались при создании и изготовлении этих товаров. Такими мерами являются, в частности:

а) временное изъятие товаров из торгового оборота; b) окончательное изъятие товаров из торгового оборота; или с) уничтожение товаров в случае, когда товарный знак не может быть удален с/из

изделия без его уничтожения, а также в случае, когда удаления товарного знака недостаточно для исключения нарушения прав.

(2)
Реализация мер, указанных в части (1), производится за счет ответчика, за исключением случаев, когда имеются веские основания, препятствующие этому.
(3)
При рассмотрении заявления о применении исправительных мер судебная инстанция руководствуется принципом справедливости, соразмерностью серьезности допущенного нарушения и предписываемых средств защиты, а также учитывает интересы третьих лиц.

Статья 70. Обеспечение исполнения судебного решения

Вынеся решение о нарушении права на товарный знак, судебная инстанция по заявлению правообладателя может принять к нарушителю меры по обеспечению исполнения решения, в соответствии с которыми последний предупреждается о запрете на любые действия, являющиеся нарушением прав правообладателя. С этой целью судебная инстанция может обязать нарушителя внести достаточный залог или предоставить равноценную гарантию. Правообладатель может просить о применении таких мер и к посредникам, услугами которых пользуются третьи лица для нарушения его прав на товарный знак.

Статья 71. Альтернативные меры

Если нарушением прав на товарный знак причинен, неумышленно или по неосторожности, материальный ущерб, судебная инстанция по заявлению заинтересованного лица может обязать нарушителя выплатить денежную компенсацию вместо мер по обеспечению прав, предусмотренных в настоящей главе. Для определения размера денежной компенсации принимается во внимание как минимум размер роялти, который мог быть получен правообладателем в случае разрешенного использования товарного знака.

Статья 72. Возмещение ущерба

(1) По заявлению пострадавшей стороны лицо, которое сознательно или имея разумные основания сознавать это нарушило права на товарный знак, возмещает правообладателю действительный ущерб, причиненный ему нарушением его прав. При определении суммы ущерба:

а) в расчет должны приниматься все существенные обстоятельства, такие как негативные экономические последствия, включая упущенную выгоду пострадавшей стороны, неправомерно полученный ответчиком доход, а в соответствующих случаях и другие аспекты, такие как моральный ущерб, причиненный правообладателю нарушением; или

b) в качестве альтернативы может быть определена единая сумма, рассчитываемая как минимальная сумма роялти или вознаграждения, которое причиталось бы правообладателю, если бы ответчик испросил разрешение на использование соответствующего товарного знака.

(2)
В том случае, когда нарушитель совершил нарушение неосознанно или не имея разумных оснований сознавать это, он обязан возместить правообладателю упущенную выгоду или причиненный ущерб, установленные в соответствии с законом.
Статья 73. Меры по огласке
(1)
В рамках исков о нарушении охраняемых прав на товарный знак компетентная судебная инстанция по заявлению истца и за счет нарушителя может предписывать соответствующие меры по распространению информации о судебном решении, включая представление его для публичного ознакомления, а также публикацию решения полностью или частично.
(2)
Компетентная судебная инстанция может предписывать соответствующие определенным обстоятельствам дополнительные меры по огласке, в том числе широкомасштабной.

Глава VII

МЕЖДУНАРОДНАЯ РЕГИСТРАЦИЯ ТОВАРНЫХ ЗНАКОВ

Статья 74. Основные положения

Положения настоящего закона применяются mutatis mutandis к международным регистрациям согласно Мадридскому соглашению или Протоколу к Соглашению, страной происхождения которых является Республика Молдова или действие которых распространяется на Республику Молдова, за исключением случаев, когда этими документами предусмотрено иное.

Статья 75. Международная заявка

(1)
Международная заявка согласно статье 3 Мадридского соглашения на товарный знак, зарегистрированный в Национальном реестре товарных знаков, или, в соответствующем случае, международная заявка согласно статье 3 Протокола к Соглашению на товарный знак, поданный на регистрацию или зарегистрированный в Национальном реестре товарных знаков, страной происхождения которой является Республика Молдова, подается в Международное бюро Всемирной организации интеллектуальной собственности (далее Международное бюро) через Агентство.
(2)
Международная заявка, указанная в части (1), может быть подана любым физическим или юридическим лицом, имеющим реально действующее промышленное или коммерческое предприятие в республике Молдова или, при отсутствии такового,– местожительство в Республике Молдова либо, при отсутствии такового, являющимся гражданином Республики Молдова или выходцем из нее.
(3)
Датой подачи международной заявки, основывающейся на зарегистрированном товарном знаке, поданной в Агентство до даты регистрации товарного знака, считается дата регистрации товарного знака в Национальном реестре товарных знаков.
(4)
Международная заявка должна быть составлена в соответствии с Общей инструкцией и должна содержать специальные указания в отношении стран, для которых испрашивается территориальное расширение охраны, вытекающее из международной регистрации.
Статья 76. Таксы за международную регистрацию
(1)
За подачу международной заявки оплачиваются следующие таксы: a) в Агентство за принятие, проверку, экспертизу заявки и передачу ее Международному бюро;
b) в Международное бюро за регистрацию товарного знака согласно статье 8(2) Мадридского соглашения и/или, в соответствующем случае, статье 8(2) или (7) Протокола к Соглашению.
(2)
Предусмотренные частью (1) настоящей статьи таксы за подачу международной заявки, указанной в части (3) статьи 75, оплачиваются на дату регистрации товарного знака в Национальном реестре товарных знаков.
(3)
Таксы, предусмотренные пунктом b) части (1), могут оплачиваться в Международное бюро непосредственно или через Агентство. В случае неоплаты такс международная заявка считается неподанной.
Статья 77. Процедура проверки международной заявки в Агентстве
(1)
В течение одного месяца с даты получения Агентство рассматривает и проверяет документы международной заявки на предмет соблюдения положений части (4) статьи 75 и соответствия данных заявки сведениям, внесенным в Национальный реестр товарных знаков или, в соответствующем случае, в Национальный реестр заявок на регистрацию товарных знаков.
(2)
Если заявка соответствует требованиям настоящего закона и условиям Общей инструкции, Агентство визирует ее, указывая дату подачи заявки в Агентство, и направляет один ее экземпляр Международному бюро, а другой заявителю в качестве подтверждения подачи заявки.
(3)
Датой международной регистрации в смысле статьи 3(4) Мадридского соглашения или, в соответствующем случае, статьи 3(4) Протокола к Соглашению, страной происхождения которой является Республика Молдова, считается дата подачи международной заявки в Агентство при условии получения заявки Международным бюро в двухмесячный срок; в противном случае датой международной регистрации будет считаться дата получения международной заявки Международным бюро.
(4)
Если в соответствии с положениями части (1) выявляются ошибки или неточности, исправление которых требует согласия заявителя, в частности, уточнения перечня товаров и/или услуг, Агентство уведомляет об этом заявителя и предлагает ему в разумные сроки, с учетом положений части (3), исправить ошибки или неточности.
Статья 78. Заявление о последующем указании
(1)
Владелец международной регистрации, страной происхождения которой является Республика Молдова, может впоследствии испрашивать территориальное расширение охраны данной регистрации на одну или более стран, которые не были указаны в первоначальной международной заявке, в отношении всех или части товаров и/или услуг, перечисленных в международной регистрации, путем подачи в Международное бюро через Агентство соответствующего заявления.
(2)
Заявление, указанное в части (1), сопровождается оплатой установленных такс. Положения частей (1) и (3) статьи 76 применяются mutatis mutandis.
(3)
Положения статьи 77 применяются mutatis mutandis к заявлению о последующем указании.
(4)
Последующее территориальное расширение охраны действительно с даты его внесения в Международный реестр и прекращает свое действие одновременно с истечением действия международной регистрации, к которой относится.
Статья 79. Процедура экспертизы международной регистрации, сообщенной Международным бюро
(1)
К любой международной регистрации, в которой указана Республика Молдова или, в соответствующих случаях, которая имеет предметом последующего территориального расширения Республику Молдова, сообщенной Международным бюро, применяются процедуры возражения согласно статье 40 и экспертизы по существу согласно статье 41 на тех же условиях, что и к заявке, поданной непосредственно в Агентство.
(2)
В отступление от положений части (1) статьи 40 возражение против международной регистрации может быть подано в шестимесячный срок с даты официальной публикации Международным бюро информации относительно расширения действия данной международной регистрации на Республику Молдова.
(3)
Если в процессе экспертизы по существу согласно части (1) выясняется, что международная регистрация не соответствует требованиям закона, или если против данной международной регистрации подано возражение, Агентство выносит предварительный отказ в регистрации в отношении всех или, в соответствующем случае, части товаров и/или услуг, о чем уведомляет Международное бюро.
(4)
Любая предусмотренная законом процедура, следующая после предварительного отказа, указанного в части (3), осуществляется непосредственно между Агентством и заявителем, представленным патентным поверенным.

(5) После вынесения окончательного решения в отношении международной регистрации Агентство уведомляет Международное бюро:

a) об отказе в охране товарному знаку; или

b) о предоставлении охраны товарному знаку в отношении всех заявленных товаров

и/или услуг; или c) о товарах и/или услугах, в отношении которых товарный знак охраняется.

(6)
Агентство уведомляет по предусмотренной процедуре Международное бюро обо всех окончательных решениях судебных инстанций об отклонении, отзыве, частичном или полном, исключении, аннулировании международной регистрации или об изменении решений об отказе в международной регистрации.
Статья 80. Действие международной регистрации с указанием Республики Молдова
(1)
Любая международная регистрация, в которой указана Республика Молдова, начиная с даты международной регистрации или, в соответствующем случае, с даты последующего указания Республики Молдова имеет то же действие, что и в случае, когда товарный знак подан на регистрацию непосредственно в Агентство.
(2)
Если Агентство не уведомило Международное бюро об отказе в регистрации в соответствии с частью (3) статьи 79 или если сообщенный отказ впоследствии частично или полностью отозван, охрана товарного знака в Республике Молдова начиная с указанной в части (1) настоящей статьи даты будет такой же, что и в случае, когда товарный знак зарегистрирован непосредственно в Агентстве.
(3)
Если товарному знаку отказано в охране согласно пункту а) части (5) статьи 79, считается, что в Республике Молдова данная международная регистрация не имела действия, указанного в частях (1) и (2) настоящей статьи.

Статья 81. Замена национального товарного знака международной регистрацией

По требованию владельца товарного знака, зарегистрированного ранее в Национальном реестре товарных знаков, Агентство в соответствии со статьей 4 bis Мадридского соглашения и статьей 4 bis Протокола к Соглашению принимает к сведению замену этого товарного знака последующей международной регистрацией того же товарного знака на имя того же владельца в отношении тех же товаров и/или услуг, распространяющейся на Республику Молдова. Замена вносится в Национальный реестр товарных знаков и не ущемляет ранее приобретенных правообладателем прав.

Статья 82. Преобразование международной регистрации в национальную заявку

(1)
Владелец международной регистрации, в которой указана Республика Молдова согласно Протоколу к Соглашению, может в соответствии со статьей 9 quinquies данного Протокола к Соглашению обратиться в Агентство за преобразованием международной регистрации в заявку на регистрацию того же товарного знака, если по требованию ведомства страны происхождения международная регистрация исключается в отношении всех или части товаров и/или услуг, перечисленных в соответствующей регистрации.
(2)
Заявка, предусмотренная частью (1), рассматривается как если бы она была подана непосредственно в Агентство на дату международной регистрации или на дату последующего территориального расширения на Республику Молдова и, если международная регистрация имела приоритет, то эта заявка будет пользоваться тем же приоритетом, при условии, что:

a) заявка подана в течение трех месяцев, считая с даты, на которую международная регистрация была исключена из Международного реестра;

b) товары и/или услуги, перечисленные в заявке, покрываются перечнем товаров и/или услуг, содержащимся в международной регистрации, в отношении Республики Молдова;

c) заявка соответствует всем требованиям настоящего закона и Положения;

d) к заявке прилагается документ, подтверждающий оплату установленных такс.

(3)
Заявка на преобразование сопровождается выданным Международным бюро документом, в котором должны содержаться товарный знак и товары и/или услуги, в отношении которых была указана Республика Молдова до исключения международной регистрации из Международного реестра.
(4)
Если на дату исключения международной регистрации из Международного реестра истек срок для уведомления о предварительном отказе согласно статье 5(2) Протокола к Соглашению и если на данную дату Агентство не вынесло решение об отказе и не имеется какого-либо судебного дела по отзыву охраны в отношении соответствующего товарного знака, процедура возражения согласно статье 40 не применяется, а Агентство осуществляет регистрацию товарного знака согласно статье 46.
Глава VIII
ОБЩИЕ ПОЛОЖЕНИЯ
Статья 83. Компетенция по разрешению споров



(1)
Споры, возникшие в процессе применения настоящего закона, рассматриваются Комиссией Агентства по рассмотрению возражений, Кишиневской апелляционной палатой или специализированным арбитражем.
(2)
Комиссия Агентства по рассмотрению возражений разрешает споры, связанные с оспариванием решений, вынесенных подразделениями Агентства.

(3) Кишиневская апелляционная палата разрешает споры:
а) о праве собственности на товарный знак;
b) о лицензировании товарных знаков;
с) об исках в защиту прав на товарный знак;
d) об аннулировании товарных знаков;
е) об исках об объявлении о ненарушении прав;
f) о мерах по обеспечению доказательств до подачи иска;
g) о предусмотренных статьей 68 мерах по обеспечению иска о нарушении прав;
h) о мерах, вытекающих из рассмотрения дела по существу в суде;
i) о рассмотрении протестов на решения Комиссии Агентства по рассмотрению

возражений; j) об утрате прав на товарный знак; k) о признании товарного знака общеизвестным.

(4) Специализированный арбитраж рассматривает споры, возникающие в отношениях, как договорных, так и внедоговорных, связанных с промышленной собственностью, в частности:

a) о приоритете;
b) о выдаче свидетельства о регистрации товарного знака;
c) о предоставлении прав, предусмотренных свидетельством о регистрации

товарного знака, и пользовании ими; d) о нарушении исключительного права владельца товарного знака;

e) об отношениях между лицензиаром и лицензиатом, касающихся:

-порядка оплаты;

-права на подачу заявки;

-стоимости лицензии;

-разглашения, повлекшего причинение материального ущерба;

-размера вознаграждения;
f) об установлении владельца товарного знака;
g) другие споры, не связанные с деятельностью государственных органов.

Статья 84. Таксы

(1)
За подачу заявки на регистрацию товарного знака и ее экспертизу, подачу возражения и протеста, регистрацию товарного знака и выдачу свидетельства о регистрации, продление регистрации товарного знака, а также за совершение других юридически значимых действий, связанных с процедурами экспертизы заявки и с правовой охраной товарного знака, взимаются таксы.
(2)
Действия, за совершение которых взимаются таксы, и размеры последних устанавливаются Правительством.
(3)
Таксы оплачиваются заявителем, правообладателем, а также иными уполномоченными физическими и юридическими лицами.
(4)
Оплаченные таксы, за исключением таксы за подачу заявки на регистрацию товарного знака, возвращаются оплатившему их лицу по его ходатайству в случае, когда к процедуре, за которую была оплачена такса, еще не приступали.
(5)
Такса, оплаченная в размере менее установленного, засчитывается при уплате недостающей суммы, а процедура выполняется с момента оплаты всей таксы.
(6)
Такса за регистрацию и выдачу свидетельства о регистрации товарного знака, не оплаченная в установленный срок, может быть оплачена в течение шести месяцев с даты пропущенного срока с увеличением ее на 50 процентов.
(7)
При подаче ходатайства о проведении процедур в срочном режиме размер таксы увеличивается на 100 процентов, а срок проведения соответствующих работ сокращается вдвое.
(8)
Возражения и протесты центральных отраслевых органов публичного управления и органов местного публичного управления рассматриваются бесплатно в случае, когда они действуют в интересах общества.

Статья 85. Права иностранных физических и юридических лиц

Иностранные физические и юридические лица пользуются правами, предоставляемыми настоящим законом, наравне с физическими и юридическими лицами Республики Молдова.

Глава IX
ЗАКЛЮЧИТЕЛЬНЫЕ И ПЕРЕХОДНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ
Статья 86. Вступление в силу и применимость настоящего закона

(1)
Настоящий закон вступает в силу по истечении трех месяцев со дня опубликования, за исключением статей 63, 64, 65 и 66, которые вводятся в действие
одновременно с вступлением в силу соответствующих изменений в Гражданском процессуальном кодексе.
(2)
Со дня вступления в силу настоящего закона признается утратившим силу Закон о товарных знаках и наименованиях мест происхождения товаров 588-XIII от 22 сентября 1995 года в части, относящейся к товарным знакам.

(3) Установить, что:

a) заявки на регистрацию товарных знаков, процедуры рассмотрения по которым не завершены до дня вступления в силу настоящего закона, рассматриваются в порядке, установленном настоящим законом;

b) свидетельства о регистрации товарных знаков, выданные Агентством до вступления в силу настоящего закона, приравниваются в правовом отношении к свидетельствам о регистрации товарных знаков, выданным в соответствии с настоящим законом;

c) споры, находящиеся на дату вступления в силу настоящего закона в процессе рассмотрения, решаются в соответствии с нормами закона, действовавшего на дату возникновения спора.

Статья 87. Организация исполнения настоящего закона

Правительству в трехмесячный срок со дня вступления в силу настоящего закона:

а) представить Парламенту предложения по приведению действующего законодательства в соответствие с настоящим законом, включая предложения о внесении изменений в Гражданский процессуальный кодекс;

b) привести свои нормативные акты в соответствие с настоящим законом.

ПРЕДСЕДАТЕЛЬ ПАРЛАМЕНТА Мариан ЛУПУ

Кишинэу, 29 февраля 2008 г.
38-XVI.





























































Legislation Is superseded by (2 text(s)) Is superseded by (2 text(s))
Treaties Relates to (4 records) Relates to (4 records) WTO Document Reference
IP/N/1/MDA/T/1
No data available.

WIPO Lex No. MD069