Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 38
din 29.02.2008
privind protecţia mărcilor
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege creează cadrul necesar aplicării Regulamentului Consiliului (CE) nr.40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L011 din 14 ianuarie 1994), Regulamentului Comisiei (CE) nr.2868/95 din 13 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr.40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L303 din 15 decembrie 1995), Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L157 din 30 aprilie 2004).
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul reglementării şi cadrul juridic
(1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce apar în procesul înregistrării, protecţiei juridice şi utilizării mărcilor.
(2) Raporturile juridice menţionate la alin.(1) sînt reglementate şi de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, Codul vamal al Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de alte acte normative.
(3) În cazul în care tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
marcă - orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice;
marcă colectivă - marcă utilizată de către o asociaţie de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi ori de către alte organizaţii similare pentru a desemna produsele şi/sau serviciile lor;
marcă de certificare (de conformitate) - marcă utilizată pentru a certifica anumite caracteristici ale unui produs şi/sau serviciu;
marcă notorie - marcă larg cunoscută în Republica Moldova la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;
solicitant - persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia este depusă o cerere de înregistrare a unei mărci;
mandatar autorizat - persoană fizică atestată şi înregistrată în modul stabilit, care reprezintă interesele persoanelor fizice şi juridice naţionale sau străine şi acordă acestora asistenţa necesară în domeniul protecţiei obiectelor de proprietate industrială;
cerere internaţională - cerere de înregistrare internaţională a mărcii, depusă conform Aranjamentului de la Madrid, Protocolului referitor la Aranjament sau conform ambelor acte, după caz;
înregistrare internaţională - înregistrare a unei mărci conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament;
Registru internaţional - colecţie oficială, ţinută de Biroul Internaţional, care conţine date referitoare la înregistrările internaţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de la Madrid, de Protocolul referitor la Aranjament sau de Regulamentul comun, indiferent de suportul pe care aceste date sînt păstrate;
Regulament comun - Regulamentul comun de aplicare a Aranjamentului de la Madrid şi a Protocolului referitor la Aranjament;
ţările Uniunii - ţări cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sînt constituite în Uniunea pentru Protecţia Proprietăţii Industriale.
Articolul 3. Protecţia juridică
Drepturile asupra mărcii sînt dobîndite şi protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin:
a) înregistrare în condiţiile prezentei legi;
b) înregistrare internaţională conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid, sau conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 27 iunie 1989, denumit în continuare Protocolul referitor la Aranjament;
c) recunoaşterea mărcii ca fiind notorie.
Articolul 4. Oficiul naţional
(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, denumită în continuare AGEPI, este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate care acordă pe teritoriul Republicii Moldova protecţie mărcilor în condiţiile prezentei legi.
(2) AGEPI:
a) elaborează proiecte de acte legislative şi de alte acte normative în domeniul mărcilor, instrucţiuni, alte materiale necesare aplicării prezentei legi;
b) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a mărcilor, înregistrează şi eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a mărcilor, publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova, denumit în continuare BOPI;
c) asigură completarea şi păstrarea colecţiei naţionale de mărci;
d) îndeplineşte atribuţiile oficiului de origine pentru cererile de înregistrare internaţională a mărcilor avînd ca ţară de origine Republica Moldova, depuse de către solicitanţii naţionali sau străini, în conformitate cu prevederile Aranjamentului de la Madrid şi ale Protocolului referitor la Aranjament;
e) ţine Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor şi Registrul naţional al mărcilor;
f) examinează şi înregistrează contractele de licenţă, de cesiune, de gaj şi de franchising privind drepturile asupra mărcilor;
g) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.
(3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine cu ele relaţii de cooperare în domeniu.
Capitolul II
DREPTUL MATERIAL PRIVIND MĂRCILE
Secţiunea 1. Mărcile. Motive de refuz la înregistrarea mărcilor
Articolul 5. Semnele care pot constitui mărci
Pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale acestor semne, cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.
Articolul 6. Titularul mărcii
Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie - certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari. În caz contrar, litigiul se soluţionează de instanţa de judecată competentă.
Articolul 7. Motive absolute de refuz
(1) Se refuză înregistrarea:
a) semnelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.5;
b) mărcilor care sînt lipsite de caracter distinctiv;
c) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii ce pot servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora;
d) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante;
e) semnelor constituite exclusiv din forma impusă de însăşi natura produselor sau din forma produsului necesară pentru obţinerea unui rezultat tehnic, sau din forma care conferă valoare esenţială produsului;
f) mărcilor care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri ori prejudiciază imaginea şi interesele statului;
g) mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului şi/sau a serviciului;
h) mărcilor care conţin reproduceri sau imitaţii de steme, drapele şi embleme de stat, denumiri oficiale sau istorice de state ori abrevierea lor, denumiri depline sau abreviate de organizaţii internaţionale şi interguvernamentale, semne, sigilii oficiale de control, de garanţie şi de marcare, decoraţii şi alte semne de distincţie care, în lipsa autorizaţiei autorităţilor competente, trebuie refuzate în conformitate cu art.6 ter din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, denumită în continuare Convenţia de la Paris;
i) mărcilor care conţin reproduceri de insigne, de embleme sau de ecusoane, altele decît cele protejate conform art.6 ter din Convenţia de la Paris, şi care prezintă un interes public deosebit, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea este autorizată de autorităţile competente;
j) mărcilor care conţin semne de înaltă valoare simbolică, în special simboluri religioase;
k) mărcilor care conţin ori sînt constituite:
- dintr-o indicaţie geografică menită să identifice vinuri sau alte produse alcoolice; sau
- dintr-o desemnare identică ori similară cu o indicaţie geografică sau cu o denumire de origine protejată pe teritoriul Republicii Moldova,
în cazurile cînd produsele nu au originea corespunzătoare indicaţiei geografice sau denumirii de origine, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată, ori dacă indicaţia geografică sau denumirea de origine este utilizată în traducere ori este însoţită de expresii cum ar fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” sau de o expresie similară, precum şi în cazul cînd mărcile sînt solicitate pentru produse neacoperite de indicaţia geografică sau de denumirea de origine protejată în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele pentru care indicaţia geografică sau denumirea de origine este protejată ori în măsura în care utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv justificat, ar permite să se obţină un profit nemeritat din reputaţia indicaţiei geografice sau a denumirii de origine protejate.
(2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b)-d) nu se aplică dacă solicitantul prezintă suficiente dovezi că, pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobîndit un caracter distinctiv în raport cu produsele şi/sau serviciile revendicate.
(3) Semnele menţionate la alin.(1) lit.h) şi i) pot fi incluse ca elemente neprotejate în marcă dacă nu ocupă în aceasta o poziţie dominantă şi dacă există decizia corespunzătoare a autorităţii competente. Autorităţi competente ale Republicii Moldova sînt: Parlamentul - privind folosirea reproducerilor sau imitaţiilor Stemei de Stat şi Drapelului Republicii Moldova; Guvernul - privind folosirea denumirii oficiale sau istorice a statului; ministerele - privind folosirea semnelor, sigiliilor oficiale de control, de garanţie şi de marcare, aprobate de ministerul respectiv.
(4) Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi incluse în marcă doar în cazul în care solicitantul deţine dreptul de utilizare a indicaţiei geografice sau a denumirii de origine protejate. Indicaţiile geografice ale altor state vor fi admise pentru utilizare în cadrul mărcii în cazul în care această utilizare nu contravine prevederilor prezentei legi şi există înregistrarea în ţara de origine. Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate incluse în marcă vor constitui elementele neprotejate ale mărcii.
Articolul 8. Motive relative de refuz
(1) În afara motivelor de refuz prevăzute la art.7, se refuză înregistrarea şi în cazul cînd marca:
a) este identică cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse şi/sau servicii identice;
b) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi, din cauza identităţii ori similitudinii produselor şi/sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există riscul de confuzie pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară;
c) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi este solicitată spre înregistrare pentru produse şi/sau servicii care nu sînt similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată, în cazul cînd marca anterioară se bucură de renume în Republica Moldova şi dacă utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv justificat, ar aduce un profit nemeritat din caracterul distinctiv ori din renumele mărcii anterioare sau le-ar aduce atingere acestora.
(2) În sensul alin.(1), mărci anterioare sînt:
a) mărcile a căror dată de depozit sau, după caz, de prioritate, în sensul art.34, este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, ţinînd cont, după caz, de dreptul de prioritate, în sensul art.33 sau, după caz, în sensul art.35, invocat în sprijinul acestei mărci, şi care aparţin următoarelor categorii:
- mărci înregistrate în Republica Moldova;
- înregistrări internaţionale care îşi extind efectele în Republica Moldova;
b) cererile de înregistrare a mărcilor menţionate la lit.a), sub rezerva înregistrării acestora;
c) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate în sprijinul cererii în conformitate cu art.36, sînt recunoscute notorii în Republica Moldova în sensul art.6 bis din Convenţia de la Paris.
(3) O marcă este refuzată la înregistrare, de asemenea, în cazul cînd agentul sau reprezentantul celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii solicită înregistrarea acesteia pe propriul său nume, fără autorizaţia titularului, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.
(4) O marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul cînd:
a) drepturile, decurgînd dintr-un semn folosit în circuitul comercial, au fost dobîndite pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, pînă la data priorităţii invocate în sprijinul cererii, în cazul în care acest semn conferă proprietarului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare;
b) aduce atingere unui drept anterior, altul decît cele menţionate la lit.a) din prezentul alineat şi la alin.(2), în special dreptului la nume, dreptului la imagine, unui drept de autor, dreptului la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model industrial protejat, unui alt drept de proprietate industrială protejat conform legii;
c) aduce atingere unui drept anterior ce ţine de imaginea sau de numele unei personalităţi notorii în Republica Moldova.
(5) Nu poate fi refuzată înregistrarea unui semn în calitate de marcă, din motivele prevăzute la alin.(1) şi (4), în cazul în care titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior ori succesorul lui de drepturi, ori, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea semnului posterior, cu excepţia mărcilor identice solicitate pentru produse şi/sau servicii identice.
(6) Natura produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii în nici un caz nu constituie un obstacol la înregistrarea acesteia.
Secţiunea a 2-a. Efectele înregistrării mărcii
Articolul 9. Dreptul conferit de înregistrarea mărcii
(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia. Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său:
a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată;
b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă;
c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.
(2) În aplicarea alin.(1), titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale;
b) oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate;
e) multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate la lit.a)-d).
(3) Dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terţi începînd cu data publicării în BOPI sau cu data înscrierii în Registrul internaţional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii. Totodată, poate fi cerută o despăgubire rezonabilă, în limita prejudiciului cauzat, pentru acele fapte, săvîrşite după publicarea cererii de înregistrare a mărcii, care vor fi interzise după publicarea înregistrării mărcii. Instanţa judecătorească sesizată să se ocupe de cazul respectiv nu poate să decidă în fond atîta timp, cît datele referitoare la înregistrarea mărcii nu au fost publicate.
(4) Titularul mărcii poate plasa alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc, sau un text care indică faptul că marca este protejată în Republica Moldova.
Articolul 10. Limitarea dreptului exclusiv
(1) Dreptul exclusiv nu se extinde asupra elementelor mărcii care, în conformitate cu prezenta lege, nu pot fi înregistrate independent în calitate de mărci, cum ar fi termenii descriptivi, cu condiţia folosirii loiale a acestor elemente şi respectării intereselor legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.
(2) Dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în concordanţă cu practicile oneste:
a) propriul său nume sau adresa sa;
b) indicaţiile referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora;
c) marca, în cazul cînd este necesar de a indica destinaţia unui produs şi/sau serviciu, în special în calitate de accesoriu ori de piesă detaşabilă.
Articolul 11. Menţionarea mărcii în dicţionare
Dacă reproducerea unei mărci într-un dicţionar, într-o enciclopedie sau într-o lucrare de referinţă asemănătoare creează impresia că această marcă constituie denumirea generică sau uzuală a produselor sau a serviciilor pentru care ea este înregistrată, editorul publicaţiei respective, la solicitarea titularului mărcii, va asigura ca, cel tîrziu începînd cu ediţia următoare, reproducerea mărcii să fie însoţită de menţiunea că aceasta este o marcă înregistrată.
Articolul 12. Interzicerea utilizării mărcii înregistrate pe numele agentului sau reprezentantului
În cazul cînd o marcă a fost înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să se opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă el nu a autorizat această utilizare, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.
Articolul 13. Epuizarea dreptului conferit de marcă
(1) Titularul unei mărci înregistrate nu poate cere interzicerea utilizării de către alte persoane a acestei mărci pe produse şi/sau servicii care au fost plasate pe piaţa Republicii Moldova de el însuşi ori cu consimţămîntul său.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul cînd titularul are motive temeinice să se opună comercializării produselor sau prestării serviciilor, în special cînd starea acestora este modificată sau alterată după plasarea lor pe piaţă.
Articolul 14. Cerinţe faţă de utilizarea mărcii
(1) Dacă în decurs de 5 ani după înregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări
efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în condiţiile prezentei legi, cu excepţia cazurilor cînd există motive întemeiate pentru neutilizare.
(2) Este asimilată utilizării efective:
a) utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente ce nu schimbă caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată;
b) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în Republica Moldova exclusiv în scopul exportului.
(3) Utilizarea, cu consimţămîntul titularului, a mărcii de către alte persoane se consideră ca utilizare efectuată de către titular.
Secţiunea a 3-a. Durata protecţiei mărcii.
Reînnoirea, modificarea şi divizarea înregistrării mărcii
Articolul 15. Durata protecţiei mărcii înregistrate
Marca se înregistrează pentru o perioadă de 10 ani, începînd cu data de depozit. Înregistrarea mărcii poate fi reînnoită pentru perioade consecutive de 10 ani ori de cîte ori este necesar.
Articolul 16. Reînnoirea înregistrării mărcii
(1) Înregistrarea mărcii se reînnoieşte la cererea titularului mărcii sau a oricărei persoane împuternicite de acesta, cu condiţia achitării taxei stabilite. Neachitarea taxei atrage decăderea titularului din drepturi. Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de reînnoire a înregistrării se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a mărcilor, aprobat de Guvern, denumit în continuare Regulament.
(2) Cererea de reînnoire a înregistrării se depune în ultimele 6 luni de valabilitate a înregistrării. Înregistrarea poate fi reînnoită şi pe parcursul a 6 luni după expirarea termenului de 10 ani, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.
(3) Înregistrarea se reînnoieşte numai pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost depusă cererea de reînnoire.
(4) Reînnoirea înregistrării va avea efect începînd cu ziua imediat următoare datei la care a expirat termenul premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea înregistrării mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI.
Articolul 17. Introducerea modificărilor
(1) Titularul mărcii notifică AGEPI orice modificare a datelor referitoare la înregistrarea ei.
(2) Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita, cu plata taxei stabilite, operarea unor modificări neesenţiale în datele referitoare la marca înregistrată, precum şi în unele elemente ale mărcii, cu condiţia ca asemenea modificări să nu afecteze caracterul distinctiv şi imaginea de ansamblu a mărcii.
(3) Modificările înscrise în Registrul naţional al mărcilor se publică în BOPI. Orice persoană care consideră că modificările operate îi afectează drepturile poate contesta aceste modificări în termen de 3 luni de la publicare.
(4) Se interzice modificarea mărcii sau a elementelor ei în perioada înregistrării sau reînnoirii acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).
Articolul 18. Divizarea înregistrării
(1) Titularul unei mărci poate diviza înregistrarea prin depunerea la AGEPI a unei cereri prin care să indice că unele din produsele şi/sau serviciile incluse în înregistrarea iniţială vor face obiectul uneia sau mai multor înregistrări divizionare. Produsele şi/sau serviciile din înregistrarea divizionară nu trebuie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în înregistrarea iniţială a mărcii şi nici produsele şi/sau serviciile din celelalte înregistrări divizionare.
(2) Cererea de divizare nu va fi admisă în cazul în care:
a) a fost înaintată o cerere de decădere din drepturi sau o cerere de anulare a înregistrării iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor la care se referă cererea de decădere din drepturi sau cererea de anulare, pînă la emiterea deciziei definitive sau pînă la data la care procedura respectivă s-a încheiat într-un alt mod;
b) o cerere reconvenţională de decădere din drepturi sau de anulare a fost atacată în instanţa judecătorească, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor la care se referă cererea reconvenţională, pînă la introducerea datelor cu privire la hotărîrea definitivă a instanţei judecătoreşti în Registrul naţional al mărcilor.
(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.
(4) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divizare se stabilesc în Regulament.
(5) Divizarea va produce efect din data înregistrării ei în Registrul naţional al mărcilor.
(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente înregistrării iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau achitate pentru înregistrarea sau înregistrările divizionare. Taxele achitate reglementar pentru înregistrarea iniţială pînă la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.
(7) Înregistrarea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a înregistrării iniţiale.
Secţiunea a 4-a. Stingerea drepturilor asupra mărcii
Articolul 19. Renunţarea la marcă
(1) Titularul, sub rezerva achitării taxei stabilite, poate să renunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.
(2) Renunţarea la marcă se declară în scris la AGEPI de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting de la data înscrierii renunţării în Registrul naţional al mărcilor.
(3) Renunţarea este înregistrată numai cu acordul tuturor titularilor de drepturi referitoare la marcă, înscrişi în Registrul naţional al mărcilor. În cazul cînd a fost înregistrat un contract de licenţă, renunţarea la marcă se înscrie în Registrul naţional al mărcilor numai dacă titularul mărcii demonstrează că l-a informat pe licenţiat despre intenţia de a renunţa la marcă.
Articolul 20. Decăderea din drepturile asupra mărcii
(1) Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în urma unei cereri de decădere din drepturi, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:
a) în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat pînă la depunerea cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a făcut obiectul unui contract de cesiune sau de licenţă ori obiectul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală; cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenţionale, termenul respectiv începînd cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare în cazul cînd pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvenţională ar putea fi depusă;
b) prin activitatea sau prin inactivitatea titularului, marca a devenit denumire uzuală în comerţul cu un produs şi/sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată;
c) în urma utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu consimţămîntul lui, marca poate induce în eroare consumatorul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată.
(2) În cazul în care motivul decăderii din drepturi este valabil numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, titularul este declarat decăzut din drepturi numai pentru produsele şi/sau serviciile respective.
(3) Decăderea din drepturi produce efecte juridice de la data rămînerii definitive a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău.
Articolul 21. Motive absolute de nulitate
(1) Marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:
a) marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.7;
b) solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.
Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare.
La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj.
(2) O marcă înregistrată contrar prevederilor art.7 alin.(1) lit.b), c) sau d) nu poate fi declarată nulă dacă, în urma utilizării, ea a dobîndit, după înregistrare, un caracter distinctiv pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată.
(3) În cazul în care motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.
Articolul 22. Motive relative de nulitate
(1) Marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, şi în cazul cînd:
a) există o marcă anterioară menţionată la art.8 alin.(2) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) din articolul respectiv;
b) există o marcă menţionată la art.8 alin.(3) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;
c) există un drept anterior menţionat la art.8 alin.(4) lit.a) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;
d) utilizarea mărcii poate fi interzisă în virtutea unui alt drept anterior, în special a dreptului la nume, dreptului la imagine, unui drept de autor, dreptului la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model industrial protejat, unui alt drept de proprietate industrială protejat conform legii;
e) utilizarea mărcii poate aduce atingere unui drept anterior ce ţine de imaginea sau de numele unei personalităţi notorii în Republica Moldova.
(2) Marca nu poate fi declarată nulă dacă titularul unui drept menţionat la alin.(1) ori succesorul de drepturi al acestuia sau, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregistrarea acestei mărci pînă la depunerea cererii de anulare sau a cererii reconvenţionale.
(3) Titularul unuia din drepturile menţionate la alin.(1), care a cerut anterior anularea mărcii sau a depus o cerere reconvenţională într-o acţiune de apărare a drepturilor, nu poate depune o nouă cerere de anulare sau o nouă cerere reconvenţională bazată pe un alt drept dintre acestea, pe care ar fi putut să-l invoce în sprijinul primei cereri.
(4) Dacă motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.
Articolul 23. Limitarea drepturilor prin inacţiunea titularului
(1) Titularul unei mărci anterioare menţionate la art.8 alin.(2) sau al oricărui alt semn anterior menţionat la art.8 alin.(4), care a tolerat cu bună-ştiinţă timp de 5 ani consecutivi utilizarea unei mărci posterioare în Republica Moldova, nu mai are dreptul, în baza mărcii sale anterioare sau a semnului anterior, să depună o cerere de anulare şi nici să se opună utilizării mărcii posterioare pentru produsele şi/sau serviciile pentru care marca posterioară a fost utilizată, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea mărcii posterioare a fost făcută cu rea- credinţă.
(2) În cazurile menţionate la alin.(1), titularul mărcii posterioare nu poate să se opună utilizării dreptului anterior, chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii sale.
Articolul 24. Efectele decăderii din drepturi şi ale nulităţii mărcii
(1) În cazul în care titularul este decăzut din drepturi în totalitate sau în parte, efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezenta lege, încetează în aceeaşi măsură începînd cu data depunerii cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale. La cererea uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate stabili o dată anterioară la care a intervenit una din cauzele decăderii din drepturi.
(2) În cazul în care o marcă a fost declarată nulă în totalitate sau în parte, se consideră că efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezenta lege, nu s-au produs în aceeaşi măsură de la data de depozit.
(3) Sub rezerva aplicării prevederilor legale privind fie acţiunile de compensare a prejudiciului cauzat din neglijenţa sau din lipsa de bună-credinţă a titularului mărcii, fie îmbogăţirea neîntemeiată, efectul retroactiv al decăderii din drepturi sau al nulităţii mărcii nu afectează:
a) deciziile definitive privind încălcarea drepturilor, executate pînă la adoptarea deciziei de decădere din drepturi sau de nulitate;
b) contractele încheiate anterior adoptării deciziei de decădere din drepturi sau de nulitate în măsura în care acestea au fost executate pînă la adoptarea deciziei respective; totodată, din motive de echitate, poate fi cerută restituirea, într-o măsură justificată de circumstanţe, a sumelor plătite în temeiul contractului.
Secţiunea a 5-a. Transmiterea drepturilor asupra mărcii
Articolul 25. Transmiterea drepturilor
(1) Drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune.
(2) Marca poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite.
(3) Drepturile ce rezultă din aplicarea prevederilor alin.(1) şi (2) produc efecte pentru terţi şi condiţionează modificarea statutului juridic al mărcii din momentul înscrierii datelor respective în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau în Registrul naţional al mărcilor, cu condiţia achitării taxelor stabilite. Datele privind transmiterea drepturilor se publică în BOPI.
4) Deciziile privind înscrierea cesiunii sau licenţei în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau în Registrul naţional al mărcilor pot fi contestate la AGEPI de către părţi în termen de 30 de zile de la data luării deciziei sau de către persoanele terţe - în termen de 30 de zile de la publicarea datelor menţionate la alin.(3).
Articolul 26. Contractul de cesiune şi transferul
(1) Prin contract de cesiune a drepturilor asupra mărcii, titularul unei mărci (cedent) transmite drepturile sale asupra mărcii unei alte persoane (cesionar). Drepturile asupra mărcii pot fi transmise prin cesiune oricînd pe durata protecţiei mărcii.
(2) Marca, independent de transferul întreprinderii, poate fi cesionată pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată.
(3) Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea mărcii. Excepţie fac cazurile cînd există un contract ce prevede altfel sau cînd acest fapt rezultă clar din circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de transfer al întreprinderii.
(4) Fără a aduce atingere alin.(3), contractul de cesiune a mărcii va fi perfectat în scris şi semnat de părţile contractante, cu excepţia cazului cînd cesiunea rezultă dintr-o hotărîre judecătorească. În caz contrar, cesiunea este nulă.
(5) AGEPI va refuza înregistrarea contractului de cesiune în cazul cînd este evident că, în urma cesiunii, marca va genera riscul inducerii în eroare a consumatorului, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea şi originea geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care este înregistrată, cu excepţia cazului cînd cesionarul acceptă să limiteze înregistrarea mărcii la produsele şi/sau serviciile în privinţa cărora nu va exista riscul inducerii în eroare.
(6) În cazul în care o marcă este înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să ceara transferul înregistrării în favoarea sa, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.
(7) Prezentul articol se aplică şi cererilor de înregistrare a mărcilor.
Articolul 27. Contractul de licenţă
(1) Marca poate face obiectul licenţelor exclusive sau neexclusive pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată. Prin contract de licenţă, titularul mărcii înregistrate (licenţiar) transmite dreptul de utilizare a acesteia oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîndu-şi dreptul de proprietate asupra mărcii.
(2) Licenţa poate fi acordată licenţiatului, solicitîndu-i-se sau nu să plătească venituri licenţiarului.
(3) Contractul de licenţă va include clauza ca produsele licenţiatului, după calitatea lor, să nu fie inferioare celor ale licenţiarului şi că licenţiarul va exercita controlul îndeplinirii acestei clauze.
(4) Nu se admite includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor ce pot genera o folosinţă abuzivă a drepturilor asupra mărcii, avînd un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii ori prezentarea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.
(5) Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite prin înregistrarea mărcii împotriva licenţiatului care acţionează contrar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestuia, forma în care marca înregistrată poate fi folosită, teritoriul pentru care poate fi aplicată marca ori privind calitatea produselor furnizate sau a serviciilor prestate de licenţiat.
(6) Fără a aduce atingere clauzelor contractului de licenţă, licenţiatul poate iniţia o procedură de apărare a drepturilor asupra mărcii doar cu consimţămîntul titularului acesteia. Titularul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedură în cazul în care, după somaţie, titularul mărcii nu a intentat el însuşi o asemenea acţiune în termenul prescris.
(7) Pentru a obţine despăgubirea prejudiciului suportat, orice licenţiat este în drept să intervină în cadrul acţiunii de apărare a dreptului la marcă, iniţiate de titularul mărcii.
Capitolul III
ÎNREGISTRAREA MĂRCII
Secţiunea 1. Cererea de înregistrare a mărcii
Articolul 28. Depunerea cererii de înregistrare
(1) Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de către orice persoană fizică sau juridică şi trebuie să se refere la o singură marcă.
(2) Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform legislaţiei civile.
(3) Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba moldovenească. Documentele anexate la cerere se prezintă în limba moldovenească. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în o altă limbă, traducerea lor în limba moldovenească se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii.
(4) Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.
Articolul 29. Reprezentarea
(1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant, împuternicit printr- o procură.
(2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în orice procedură stabilită de prezenta lege, de un mandatar autorizat, împuternicit printr-o procură.
(3) Mandatarii autorizaţi activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.
Articolul 30. Cererea de înregistrare
(1) Cererea de înregistrare a unei mărci, conţinînd elementele prevăzute la alin.(2), constituie depozitul cererii.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii, redactată în limba moldovenească, va conţine:
a) indicaţia explicită sau implicită de solicitare a înregistrării mărcii;
b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului (numele/ denumirea şi adresa solicitantului);
c) indicaţii care să permită AGEPI să ia legătura cu solicitantul sau, după caz, cu reprezentantul autorizat al acestuia;
d) o reproducere, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare se solicită;
e) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii;
f) dovada achitării taxei de depunere a cererii.
(3) Cererea va conţine menţiuni exprese în cazul cînd:
a) solicitantul revendică una sau mai multe culori ca element distinctiv al mărcii;
b) marca este tridimensională sau de alt tip decît cel verbal sau figurativ.
(4) Cererea va conţine, după caz:
a) o transliterare a mărcii sau a unor părţi ale acesteia;
b) o traducere a mărcii sau a unor părţi ale acesteia.
(5) Cererea va conţine, de asemenea, date referitoare la calitatea solicitantului, prevăzute de Regulament.
(6) Cererea de înregistrare a mărcii depusă pentru mai multe clase de produse şi/sau servicii, pe lîngă taxa de examinare a cererii de înregistrare a mărcii pentru o clasă de produse şi/sau servicii, implică plata unei taxe suplimentare de examinare pentru fiecare clasă de produse şi/sau servicii, depăşind una.
(7) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a mărcii se stabilesc în Regulament.
Articolul 31. Data de depozit
Dată de depozit este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare a mărcii cu respectarea prevederilor art.30 alin.(2).
[Art.32 abrogat prin LP20 din 23.02.12, MO76-80/20.04.12 art.247]
Secţiunea 11
Constatarea notorietăţii mărcii
Articolul 321. Protecţia mărcii notorii
(1) Marca poate fi recunoscută ca fiind notorie în urma unei cereri de constatare a notorietăţii, depusă la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă.
(2) Mărcii notorii i se acordă protecţie juridică în conformitate cu prezenta lege.
(3) Durata de protecţie a mărcii notorii este nelimitată.
Articolul 322. Depunerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii
(1) În cazul apariţiei unui conflict referitor la o marcă larg cunoscută în Republica Moldova în cadrul unui segment de public vizat, persoana interesată care utilizează cu bună-credinţă în activitatea sa comercială această marcă poate depune o cerere de constatare a notorietăţii mărcii la Curtea de Apel Chişinău, în conformitate cu prevederile art. 166 din Codul de procedură civilă.
(2) Cererea trebuie să se refere la o singură marcă. O singură marcă se consideră semnul utilizat întocmai într-un ansamblu concret de elemente.
(3) În sensul alin. (1), prin segment de public vizat se înţeleg:
a) consumatorii actuali şi/sau consumatorii potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se foloseşte marca;
b) specialiştii în ramura respectivă;
c) persoanele implicate în reţelele de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru care se foloseşte marca;
d) reţeaua de afaceri al căror obiect îl constituie produsele şi/sau serviciile pentru care se foloseşte marca (importatori, licenţiaţi, vînzători angro etc.).
Articolul 323. Cuprinsul cererii de constatare a notorietăţii mărcii
Pe lîngă cele prevăzute la art. 166 din Codul de procedură civilă, cererea de constatare a notorietăţii mărcii trebuie să conţină:
a) solicitarea de constatare a notorietăţii mărcii cu indicarea datei de la care această constatare se solicită;
b) numele, prenumele, adresa şi semnătura solicitantului, în cazul unei persoane fizice; denumirea, sediul şi semnătura conducătorului, în cazul unei persoane juridice;
c) numele, prenumele, adresa şi semnătura mandatarului autorizat/ reprezentantului, în cazul depunerii cererii prin intermediul lor;
d) descrierea mărcii, dacă este înregistrată, sau descrierea semnului care se pretinde că poate fi recunoscut ca marcă notorie;
e) produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, grupate conform claselor clasificării internaţionale a produselor şi a serviciilor;
f) culoarea/culorile mărcii, în cazul în care acestea constituie un element distinctiv al mărcii;
g) numărul certificatului de înregistrare, dacă se solicită constatarea notorietăţii unei mărci înregistrate.
Articolul 324. Materialele anexate la cererea de constatare a notorietăţii mărcii
La cererea de constatare a notorietăţii mărcii se anexează:
a) documente ce conţin informaţii despre factorii în a căror bază se poate face concluzia despre notorietatea semnului, inclusiv despre:
- gradul de cunoaştere a semnului pe piaţă de către segmentul de public vizat;
- durata (începutul şi perioada), gradul şi întinderea geografică a oricărei utilizări a semnului;
- durata, gradul şi întinderea geografică a activităţii de promovare a semnului respectiv, inclusiv publicitatea şi prezentarea la iarmaroace sau expoziţii a produselor şi/sau a serviciilor marcate cu acesta;
- durata şi întinderea geografică a oricărei înregistrări a semnului şi/sau a oricărei cereri de înregistrare a lui, în măsura în care reflectă utilizarea sau recunoaşterea acestui semn;
- raportul de evaluare care determină valoarea mărcii;
- rezultatul sondajelor efectuate de solicitant;
- orice alte informaţii suplimentare;
b) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii, prezentată în culoarea sau în combinaţia de culori în care se solicită constatarea notorietăţii mărcii, cu imagine de o calitate ireproşabilă, clară şi distinctă;
c) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii în vedere generală şi din mai multe vederi, diferite, dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii tridimensionale;
d) mostra etichetei (în mărime naturală), dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii în etichetă;
e) procura, în cazul depunerii cererii prin mandatar autorizat/reprezentant;
f) dovada de plată a taxei stabilite;
g) documentul care confirmă începutul şi perioada utilizării mărcii.
Articolul 325. Criteriile de constatare a notorietăţii mărcii
(1) Notorietatea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova se constată în temeiul următoarelor criterii:
a) marca este recunoscută de către consumatorii actuali şi/sau cei potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se utilizează ori de către persoanele implicate în asigurarea reţelelor de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru care se utilizează marca, ori de cercurile de afaceri în care sînt implicate produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, iar impresia despre nivelul calităţii produselor şi/sau a serviciilor se asimilează cu (se referă la) marca din ţară sau de pe piaţa mondială;
b) marca posedă un grad înalt de distinctivitate, inerentă sau dobîndită ca rezultat al utilizării intensive;
c) marca este larg cunoscută pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv din publicitate;
d) marca posedă valoare comercială ca rezultat al folosirii îndelungate şi intensive în ţară sau pe piaţa mondială.
(2) La adoptarea hotărîrii de constatare a notorietăţii mărcii, pe lîngă criteriile nominalizate la alin. (1), pot fi luate în considerare şi alte criterii relevante pentru o marcă notorie, nereflectate în prezentul articol.
Articolul 326. Examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii
(1) La examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii se verifică datele prezentate conform prevederilor art. 323–325.
(2) La stabilirea notorietăţii mărcii nu pot fi cerute în calitate de condiţii obligatorii următoarele:
a) marca respectivă să fie înregistrată sau depusă spre înregistrare pe teritoriul Republicii Moldova;
b) marca solicitată să fie recunoscută ca fiind notorie, înregistrată sau depusă spre înregistrare în orice alt stat decît Republica Moldova;
c) marca să fie bine cunoscută de către publicul larg din Republica Moldova.
(3) Sondajul se efectuează pe un eşantion reprezentativ în raport cu segmentul de public vizat. Aria geografică a sondajului şi mărimea eşantionului se stabilesc în funcţie de caracterul/specificul produselor şi/sau al serviciilor pentru care se foloseşte marca.
(4) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele cu destinaţie tehnică trebuie să fie chestionaţi consumatorii produselor respective (atît din cercul producătorilor, cît şi din reţeaua de comerţ). Astfel, este necesar ca nu mai puţin de 60% din numărul acestor respondenţi să cunoască marca respectivă.
(5) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele de consum curent trebuie să fie chestionat consumatorul „mediu” (luîndu-se în considerare vîrsta, sexul, studiile, starea socială şi materială, legătura cu produsul marcat), precum şi specialişti din ramura respectivă a industriei şi a comerţului. Astfel, este necesar ca majoritatea respondenţilor să cunoască marca respectivă.
(6) În cadrul sondajului, respondenţii trebuie să răspundă:
a) dacă cunosc marca respectivă;
b) care este titularul mărcii sau producătorul produsului marcat cu o astfel de marcă;
c) de la ce dată cunosc marca;
d) cum apreciază marca (le este bine cunoscută, cunoscută, slab cunoscută, necunoscută);
e) cum apreciază produsul (este excelent, foarte bun, bun, mediu, nesatisfăcător etc.);
f) la alte întrebări rezonabile ce ţin de domeniul de cunoaştere a mărcii.
(7) Nu poate fi constatată notorietatea mărcii în cazul în care există cel puţin una din următoarele condiţii:
a) dovezile prezentate de către solicitant, inclusiv valorile parametrilor fixaţi la alin. (3)–(5), nu corespund cerinţelor stabilite în prezenta secţiune;
b) există o marcă identică ori similară care poate fi confundată cu marca solicitantului, înregistrată sau depusă spre înregistrare pe numele unei alte persoane pentru aceleaşi produse ori servicii, cu o prioritate anterioară datei de la care se solicită constatarea notorietăţii mărcii;
c) marca s-a transformat în denumire uzuală;
d) marca contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
Articolul 327. Hotărîre privind constatarea notorietăţii mărcii
(1) În funcţie de rezultatul examinării cererii de constatare a notorietăţii mărcii se adoptă o hotărîre privind constatarea notorietăţii mărcii sau respingerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii.
(2) Hotărîrea privind constatarea notorietăţii mărcii se comunică AGEPI pentru ca marca recunoscută notorie să fie înscrisă în Registrul mărcilor notorii.
(3) Datele înscrise în Registrul mărcilor notorii se publică în BOPI în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii privind constatarea notorietăţii mărcii.
[Capitolul III secţunea 11 introdusă prin LP20 din 23.02.12, MO76-80/20.04.12 art.247]
Secţiunea a 2-a. Prioritatea
Articolul 33. Dreptul de prioritate
(1) Orice persoană care a depus reglementar o cerere de înregistrare a unei mărci într-un stat sau pentru un stat parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, după caz, ori succesorul de drepturi al acestei persoane beneficiază, la depunerea în AGEPI a cererii de înregistrare a aceleiaşi mărci pentru produse şi/sau servicii identice cu sau cuprinse în cele pentru care a fost depusă cererea, de un drept de prioritate pentru un termen de 6 luni, începînd cu data de depozit a primei cereri de înregistrare a mărcii.
(2) Dreptul de prioritate va fi recunoscut pentru orice depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar, conform legislaţiei naţionale a statului în care a fost constituit sau conform acordurilor bilaterale ori multilaterale.
(3) Va fi considerată ca primă cerere, a cărei dată de depozit va fi punctul de plecare al termenului de prioritate, o cerere ulterioară, depusă la AGEPI, pentru aceeaşi marcă pentru produse şi/sau servicii identice cu cele dintr-o primă cerere anterioară cu condiţia ca, la data de depozit a cererii ulterioare, cererea anterioară să fi fost retrasă, abandonată sau respinsă fără să fi fost supusă examenului public şi fără să fi lăsat să subziste careva drepturi valabile, precum şi să nu fi constituit încă temei de revendicare a dreptului de prioritate. Cererea anterioară nu va mai putea constitui, în acest caz, temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.
(4) În cazul cînd primul depozit al cererii a fost efectuat într-un stat care nu este parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, prevederile alin.(1)-(3) se aplică doar în măsura în care legislaţia statului respectiv acordă, în baza unui prim depozit efectuat la AGEPI, dreptul de prioritate în aceleaşi condiţii şi avînd aceleaşi efecte ca cele prevăzute în prezenta lege.
Articolul 34. Efectul dreptului de prioritate
Prin efectul dreptului de prioritate, data de prioritate se consideră ca dată de depozit a cererii de înregistrare a mărcii în scopul stabilirii anteriorităţii drepturilor.
Articolul 35. Prioritatea de expoziţie
(1) În cazul în care solicitantul şi-a prezentat, sub marca depusă, produsele şi/sau serviciile în cadrul unei expoziţii internaţionale, la depunerea cererii de înregistrare a mărcii el poate invoca dreptul de prioritate în sensul art.34, începînd cu data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor la expoziţie, cu condiţia depunerii cererii de înregistrare în termen de 6 luni de la data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor sub marca respectivă.
(2) O expoziţie se consideră internaţională dacă este organizată în mod oficial, dacă la ea participă producători şi prestatori de servicii din mai multe state şi dacă informaţia despre această expoziţie a fost adusă la cunoştinţă publicului în modul corespunzător.
(3) Prioritatea de expunere acordată conform alin.(1) din prezentul articol nu prelungeşte termenul de prioritate prevăzut la art.33 alin.(1).
Articolul 36. Invocarea priorităţii
(1) Solicitantul care doreşte să se prevaleze de dreptul de prioritate conform prevederilor art.33 sau 35 este obligat să dea o declaraţie de prioritate odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau în termen de 2 luni de la data de depozit a cererii şi să prezinte, în termen de cel mult 3 luni de la această dată, documentele care confirmă legitimitatea unei astfel de cerinţe, cu condiţia achitării taxei stabilite.
(2) Actele care confirmă legitimitatea invocării dreptului de prioritate vor fi însoţite de o copie a cererii iniţiale şi de o traducere a acesteia în limba moldovenească sau, în cazul priorităţii de expoziţie, de dovada prezentării în expoziţie a produselor sau serviciilor sub marca a cărei înregistrare este solicitată.
(3) În cazul în care se invocă cîteva priorităţi în aceeaşi cerere, taxa se achită pentru fiecare prioritate invocată.
Secţiunea a 3-a. Procedura de înregistrare
Articolul 37. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii de înregistrare
(1) În termen de o lună de la data depunerii cererii de înregistrare, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.30 alin.(2) pentru atribuirea unei date de depozit.
(2) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI:
a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.31, în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea lor un termen de 2 luni de la data depunerii cererii în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.
(3) În urma notificării conform alin.(2) lit.b), AGEPI:
a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile în cazul în care solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;
b) consideră cererea de înregistrare nedepusă, fapt care este notificat solicitantului, în cazul în care acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.
(4) AGEPI înscrie în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit, fapt care este notificat solicitantului.
(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor, AGEPI examinează dacă cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte celelalte condiţii de depunere, prevăzute de lege şi de Regulament.
(6) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(5), AGEPI:
a) acceptă cererea în vederea publicării în cazul cînd constată că cererea întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termenele prevăzute de Regulament în cazul cînd constată că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5).
(7) Dacă, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise, cererea se consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.
(8) Dacă solicitantul, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), nu remediază în termenele prescrise iregularitatea ce constă în neplata taxei de examinare, se consideră că cererea a fost retrasă (cu excepţia cazului cînd cererea cade sub incidenţa art.30 alin.(6) şi este clar ce clase de produse şi/sau servicii sînt prevăzute a fi acoperite de suma plătită pentru examinarea cererii), fapt care este notificat solicitantului.
(9) Nerespectarea dispoziţiilor ce ţin de revendicarea priorităţii atrage pierderea dreptului de prioritate privind cererea.
Articolul 38. Publicarea cererii de înregistrare
În cazul în care condiţiile stabilite la art.37 alin.(6) lit.a) sînt îndeplinite, cererea de înregistrare a mărcii se publică în cel mult 3 luni de la data de depozit.
Articolul 39. Observaţiile terţilor
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică, precum şi orice grup de fabricanţi, producători, prestatori de servicii, comercianţi sau consumatori poate prezenta în scris la AGEPI observaţii motivate privind necesitatea de a refuza înregistrarea mărcii, şi anume în baza art.7. Persoanele care prezintă observaţii nu dobîndesc calitatea de parte în cadrul procedurilor desfăşurate la AGEPI.
(2) Observaţiile specificate la alin.(1) sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu- şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, observaţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.
Articolul 40. Opoziţia
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci recunoscute notorii, titularul unui drept anterior cu privire la propriul nume sau imagine, la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau model industrial protejat sau titularul unui drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată, poate formula o opoziţie la înregistrarea mărcii pe motiv că înregistrarea acesteia ar trebui refuzată în baza prevederilor art.8.
(2) Opoziţii la înregistrarea mărcii pot fi formulate, de asemenea, în termen de 3 luni de la data publicării modificărilor în cererea de înregistrare a mărcii, în cazul cînd aceste modificări se referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii.
(3) Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI. Opoziţia se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.
(4) Opoziţiile menţionate în prezentul articol sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, opoziţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.
Articolul 41. Examinarea de fond
(1) În termen de 6 luni de la publicarea cererii, AGEPI efectuează examinarea de fond a acesteia în vederea respectării condiţiilor de protecţie a mărcii, sub rezerva achitării taxelor stabilite.
(2) AGEPI examinează:
a) dacă nu sînt motive absolute de refuz prevăzute la art.7;
b) dacă nu sînt motive relative de refuz prevăzute la art.8;
c) observaţiile şi opoziţiile formulate în privinţa cererii de înregistrare a mărcii.
(3) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a mărcii, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de înregistrare a mărcii şi o notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.
Articolul 42. Examinarea opoziţiei
(1) În procesul examinării opoziţiei, AGEPI verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de depunere prevăzute la art.40 alin.(1)-(3), dacă solicitantul şi-a exprimat punctul de vedere în conformitate cu art.40 alin.(4), apreciază argumentele părţilor.
(2) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani pînă la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge. Dacă marca anterioară a fost utilizată numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată, la examinarea opoziţiei marca anterioară poate fi opusă numai pentru partea respectivă de produse şi/sau servicii.
(3) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată:
a) cînd se bazează pe o cerere anterioară de înregistrare a unei mărci - pînă la emiterea unei decizii definitive referitoare la această cerere;
b) cînd marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau în decădere - pînă la soluţionarea definitivă a cauzei;
c) la solicitarea motivată a unei părţi.
(4) În cazul în care, din examinarea opoziţiei, rezultă că marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este solicitată, cererea se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective. În caz contrar, se respinge opoziţia.
Articolul 43. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii
(1) În cazul în care, în temeiul motivelor absolute sau relative de refuz specificate la art.7 şi 8, marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care aceasta este solicitată, cererea de înregistrare a mărcii se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective.
(2) În cazul în care marca conţine elemente lipsite de caracter distinctiv şi care, conform art.7, nu pot fi înregistrate independent în calitate de marcă, iar includerea acestor elemente în marcă poate crea îndoieli asupra limitei de protecţie a mărcii, AGEPI poate cere, drept condiţie pentru înregistrarea mărcii, ca solicitantul să declare că renunţă la invocarea oricărui drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu cererea de înregistrare a mărcii sau, după caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea mărcii.
(3) Cererea de înregistrare a mărcii nu va fi respinsă înainte ca solicitantului să i se permită retragerea sau modificarea cererii ori prezentarea argumentelor în favoarea înregistrării mărcii.
Articolul 44. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii de înregistrare a mărcii
(1) Solicitantul poate oricînd să-şi retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să limiteze lista produselor şi/sau serviciilor pe care aceasta le conţine. Dacă cererea de înregistrare a mărcii a fost deja publicată, datele privind retragerea cererii sau limitarea listei de asemenea se publică în BOPI.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, doar în cazul cînd este necesar de a corecta numele sau adresa solicitantului, greşelile de exprimare sau de transcriere ori erorile apărute, astfel încît o asemenea modificare să nu afecteze în mod substanţial marca şi să nu extindă lista de produse şi/sau servicii. Dacă modificările se referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii şi se operează după publicarea cererii, aceasta va fi republicată cu modificările respective.
(3) Procedurile menţionate la alin.(1) şi (2) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd procedurile prevăzute la alin.(2) au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.
Articolul 45. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii
(1) Solicitantul poate diviza cererea de înregistrare a mărcii prin depunerea la AGEPI a unei cereri, în care să indice că unele din produsele şi/sau serviciile incluse în cererea iniţială vor face obiectul uneia sau mai multor cereri divizionare. Produsele şi/sau serviciile din cererea divizionară nu trebuie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în cererea iniţială şi nici produsele şi/sau serviciile din celelalte cereri divizionare.
(2) Cererea de divizare nu va fi admisă:
a) în cazul cînd a fost formulată o opoziţie împotriva cererii iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor care fac obiectul opoziţiei, pînă la emiterea deciziei definitive privind opoziţia;
b) în alte cazuri prevăzute de Regulament.
(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.
(4) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divizare se stabilesc în Regulament.
(5) Divizarea va produce efect începînd cu data înregistrării ei în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.
(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente cererii iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau achitate pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele pentru cererea iniţială achitate pînă la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.
(7) Cererea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a cererii iniţiale.
Articolul 46. Înregistrarea mărcii
În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.37 şi 41, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea mărcii, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici o contestaţie împotriva înregistrării conform art.47 alin.(1) sau contestaţiile depuse au fost respinse printr-o decizie definitivă, AGEPI decide înregistrarea mărcii, cu condiţia achitării taxei stabilite. Datele privind înregistrarea mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor, iar titularului i se eliberează certificatul de înregistrare a mărcii. Datele referitoare la înregistrare se publică în BOPI.
Articolul 47. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a mărcilor
(1) Orice decizie privind cererile de înregistrare a mărcilor poate fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data primirii ei sau de către persoanele terţe care deţin informaţia referitor la înregistrarea mărcii - în termenul cuprins între data emiterii deciziei şi data înregistrării mărcii. Contestaţia are un efect suspensiv.
(2) Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.
(3) Contestaţia, prezentată în scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.
Articolul 48. Examinarea contestaţiei
(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitoare la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.
(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii va emite una din următoarele hotărîri:
a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate;
b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate;
c ) orice altă hotărîre conform competenţei.
(3) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării.
(4) Hotărîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor şi poate fi atacată la Curtea de Apel Chişinău în termenele prevăzute de lege.
Articolul 49. Repunerea în drepturi
(1) Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI, care, în pofida luării tuturor măsurilor de bună-credinţă impuse de împrejurări, nu a reuşit să respecte un termen faţă de AGEPI, la cerere, este repus în drepturi în cazul în care omiterea termenului are drept consecinţă directă, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs.
(2) Cererea de repunere în drepturi trebuie depusă în scris în termen de 2 luni de la încetarea circumstanţelor care au provocat nerespectarea termenului. În acelaşi termen va fi îndeplinit şi actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decît într-un termen de un an de la data expirării termenului omis. În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrării sau în caz de neplată a taxei de reînnoire, termenul suplimentar de 6 luni prevăzut la art.16 alin.(2) se scade din perioada de un an.
(3) Cererea de repunere în drepturi va fi motivată invocîndu-se faptele şi actele justificative în sprijinul solicitantului. Cererea se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, la art.40 alin.(1) şi (3) şi la art.50.
(5) Repunerea în drepturi nu poate fi acceptată în cazul cînd, în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau a mărcii şi pînă la data depunerii cererii de repunere în drepturi, a fost depusă o altă cerere de înregistrare a mărcii care poate fi opusă conform prevederilor prezentei legi.
(6) Cînd este repus în drepturi, solicitantul sau titularul unei mărci nu poate invoca drepturile sale împotriva unei persoane terţe care, cu bună-credinţă, a plasat pe piaţă produse sau a prestat servicii sub un semn identic ori similar cu marca respectivă în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau asupra mărcii şi pînă la data publicării în BOPI a informaţiei despre repunerea în drepturi.
(7) Persoana terţă care cade sub incidenţa alin.(6) poate formula, în termen de 2 luni de la data publicării informaţiei despre repunerea în drepturi, o contestaţie împotriva deciziei de repunere în drepturi a solicitantului sau titularului unei mărci, cu condiţia achitării taxei stabilite.
Articolul 50. Prelungirea termenelor şi repunerea în termenul omis
(1) Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI referitoare la o cerere sau la o marcă:
a) poate solicita prelungirea unui termen, prevăzut pentru executarea unui act de procedură, printr-o cerere depusă la AGEPI pînă la expirarea termenului prescris;
b) în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru executarea unui act de procedură, poate solicita repunerea în termenul omis şi continuarea procedurii printr-o cerere depusă la AGEPI în termen de 2 luni de la data expirării termenului prescris; actul nerealizat va fi îndeplinit în acelaşi termen.
(2) Perioada de prelungire a termenului conform alin.(1) lit.a) sau de repunere în termenul omis conform alin.(1) lit.b) nu poate depăşi 6 luni de la data expirării termenului prescris.
(3) Cererea pentru acţiunile specificate la alin.(1) se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, precum şi celor prevăzute la art.16 alin.(2), art.31, art.33 alin.(1), art.35 alin.(1), art.36, art.37 alin.(2) lit.b) şi alin.(6) lit.b), art.40, art.47 alin.(1), art.48 alin.(4), art.49, art.82 alin.(2) lit.a).
Capitolul IV
MĂRCILE COLECTIVE ŞI MĂRCILE DE CERTIFICARE
Articolul 51. Mărcile colective
(1) Mărcile colective se utilizează pentru a deosebi produsele şi/sau serviciile membrilor unei asociaţii (unui grup de persoane) de produsele şi/sau serviciile altor persoane. Pot solicita înregistrarea unei mărci colective asociaţiile de fabricanţi, de producători, de prestatori de servicii, de comercianţi, care, în temeiul legii, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari ai unor drepturi sau obligaţii de orice natură, să încheie contracte sau să întocmească alte acte juridice, să intenteze acţiuni în instanţele judecătoreşti, precum şi persoanele juridice de drept public.
(2) Prin derogare de la art.7 alin.(1) lit.c), pot constitui mărci colective, în sensul alin.(1) din prezentul articol, semnele sau indicaţiile ce pot servi în comerţ la desemnarea originii geografice a produselor şi/sau serviciilor. O marcă colectivă nu autorizează titularul să interzică unei persoane terţe utilizarea în comerţ a unor asemenea semne sau indicaţii, cu condiţia ca ea să le folosească în activitatea industrială sau comercială în conformitate cu uzanţele loiale. În special, o asemenea marcă nu poate fi opusă unei persoane terţe autorizate să utilizeze o denumire geografică.
(3) Sub rezerva prevederilor art.52-57, dispoziţiile prezentei legi se aplică în egală măsură mărcilor colective.
Articolul 52. Regulamentul de utilizare a mărcii colective
(1) Solicitantul unei mărci colective va prezenta regulamentul de utilizare a mărcii colective odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau în termenul stabilit în Regulament.
(2) Regulamentul de utilizare a mărcii colective specifică persoanele autorizate să utilizeze marca, condiţiile de afiliere la asociaţie, precum şi condiţiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancţiunile, în cazul în care acestea există. Regulamentul de utilizare a unei mărci colective menţionate la art.51 alin.(2) va autoriza orice persoană, ale cărei produse şi/sau servicii provin din zona geografică respectivă, să devină membră a asociaţiei care este titulara mărcii.
(3) Regulamentul de utilizare a mărcii colective se publică odată cu cererea de înregistrare.
Articolul 53. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii colective
(1) În afara motivelor de respingere a unei cereri de înregistrare a mărcii prevăzute în prezenta lege, cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge dacă nu se respectă prevederile art.51 ori 52 sau dacă regulamentul de utilizare a mărcii colective contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge şi în cazul cînd există riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracterul sau semnificaţia mărcii şi mai ales cînd aceasta nu este percepută ca fiind marcă colectivă.
(3) Cererea nu se respinge în cazul cînd solicitantul, prin modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective, îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2).
Articolul 54. Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective
(1) Titularul mărcii colective va comunica AGEPI orice modificare operată în regulamentul de utilizare a mărcii colective.
(2) Modificarea nu este înscrisă în Registrul naţional al mărcilor în cazul cînd regulamentul de utilizare a mărcii colective modificat nu corespunde prevederilor art.52 sau cînd implică un motiv de respingere menţionat la art.53.
(3) Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective va avea efect începînd cu data înscrierii menţiunii respective în Registrul naţional al mărcilor.
Articolul 55. Intentarea acţiunii de apărare a drepturilor asupra mărcii colective
(1) Prevederile art.27 alin.(6) şi (7) privind drepturile licenţiaţilor se aplică oricărei persoane autorizate să utilizeze o marcă colectivă.
(2) Titularul unei mărci colective poate cere, în numele persoanelor autorizate să utilizeze marca, compensarea prejudiciului suportat de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.
Articolul 56. Motivele decăderii din drepturile asupra mărcii colective
În afara motivelor decăderii din drepturi, specificate în prezenta lege, titularul mărcii colective este declarat decăzut din drepturi în urma unei cereri depuse la Curtea de Apel Chişinău sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, în cazul cînd:
a) titularul nu ia măsuri adecvate în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii, incompatibile cu condiţiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare a mărcii colective;
b) modul în care titularul a utilizat marca a generat riscul inducerii în eroare a consumatorului în sensul art.53 alin.(2);
c) modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective a fost înscrisă în Registrul naţional al mărcilor contrar prevederilor art.54 alin.(2), cu excepţia cazului cînd titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.
Articolul 57. Motivele nulităţii mărcii colective
În afara motivelor de nulitate prevăzute în prezenta lege, marca colectivă este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, în cazul cînd marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.53, cu excepţia cazului cînd titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.
Articolul 58. Mărcile de certificare (de conformitate)
(1) Mărcile de certificare (de conformitate) pot fi înregistrate la AGEPI de către organismele de certificare, acreditate pentru efectuarea certificării conformităţii produselor sau serviciilor în condiţiile Legii nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor. Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice, altele decît cele menţionate, care fabrică, importă sau vînd produse ori prestează servicii.
(2) Sub rezerva prevederilor prezentului articol, dispoziţiile prezentei legi se aplică în egală măsură mărcilor de certificare.
(3) Solicitantul, odată cu depunerea cererii de înregistrare a unei mărci de certificare în conformitate cu art.30 sau în termenul stabilit în Regulament, va prezenta:
a) regulamentul de utilizare a mărcii de certificare;
b) autorizaţia sau documentul din care să rezulte desfăşurarea legală a activităţii de certificare ori, după caz, dovada înregistrării mărcii de certificare în ţara de origine.
(4) Regulamentul de utilizare a mărcii de certificare specifică persoanele autorizate să utilizeze marca, elementele şi caracteristicile care vor fi certificate prin marcă, modul în care organismul de certificare va verifica aceste caracteristici şi va supraveghea utilizarea mărcii, sancţiunile pentru încălcarea regulamentului, taxele care vor fi plătite pentru utilizarea mărcii, procedurile de reglementare a litigiilor.
(5) Utilizarea unei mărci de certificare va fi deschisă oricărei persoane care oferă produse sau prestează servicii conforme caracteristicilor stipulate în regulamentul de utilizare a mărcii de certificare şi care respectă prevederile acestuia.
(6) Titularul mărcii de certificare va autoriza persoanele îndreptăţite să utilizeze marca pentru produsele sau serviciile care posedă caracteristicile stipulate în regulamentul de utilizare a acestei mărci.
(7) Dacă persoana îndreptăţită să utilizeze o marcă de certificare nu respectă regulamentul de utilizare a acestei mărci, titularul poate să retragă autorizaţia de utilizare a mărcii sau să aplice alte sancţiuni prevăzute de regulament.
(8) În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, cererea de înregistrare a unei mărci de certificare va fi respinsă şi în cazul cînd aceasta nu corespunde prevederilor alin.(1) şi (3), precum şi normelor legislaţiei privind certificarea.
(9) O marcă de certificare nu poate fi obiectul unui contract de cesiune sau de gaj şi nici obiectul unei executări silite. În cazul dizolvării persoanei juridice titulară a mărcii de certificare, această marcă poate fi transmisă altei persoane juridice în condiţiile stabilite de lege.
(10) Marca de certificare poate fi anulată printr-o decizie emisă de instanţa judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, în cazul în care marca nu întruneşte condiţiile stabilite la alin.(1)-(9).
(11) În cazul în care o marcă de certificare a încetat să mai fie protejată, ea nu poate fi depusă spre înregistrare şi nu poate fi utilizată în alte scopuri în decurs de 10 ani de la data încetării protecţiei.
(12) Taxele prevăzute de prezenta lege pentru mărcile colective se aplică şi mărcilor de certificare.
Capitolul V
INFORMAREA PUBLICULUI
Articolul 59. Registrul naţional al mărcilor
(1) AGEPI ţine Registrul naţional al mărcilor, în care sînt înscrise datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege şi este stipulată în Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în Registrul naţional al mărcilor se publică în BOPI.
(2) Registrul naţional al mărcilor este deschis consultării publice.
(3) AGEPI poate elibera, la cerere, extrase din Registrul naţional al mărcilor, cu condiţia achitării taxei stabilite.
Articolul 60. Publicaţiile periodice
AGEPI publică periodic Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova, care conţine:
a) informaţii despre obiectele de proprietate industrială, inclusiv despre mărcile înregistrate în Registrul naţional al mărcilor, precum şi alte informaţii cu privire la mărci a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative în domeniu;
b) comunicări şi informaţii de ordin general provenind de la directorul general al AGEPI;
c) alte informaţii referitoare la prevederile prezentei legi şi la aplicarea acesteia.
Capitolul VI
ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR
Articolul 61. Apărarea drepturilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate care au pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate ori solicitate spre înregistrare sînt în drept să iniţieze acţiune în instanţa judecătorească pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.
(2) Sînt în drept să iniţieze acţiune privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din dreptul exclusiv următoarele persoane:
a) titularul mărcii;
b) orice persoană autorizată să utilizeze marca înregistrată, în special licenţiaţii în condiţiile art.27 alin.(6);
c) alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul de drepturi.
(3) Persoana ale cărei drepturi sînt încălcate poate să ceară instanţei judecătoreşti apărarea drepturilor în termenul de prescripţie extinctivă, stabilit conform legii, şi care nu va fi mai mic de 3 ani.
Articolul 62. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor
(1) Orice persoană care utilizează o marcă protejată pe teritoriul Republicii Moldova sau care a făcut pregătiri serioase şi efective pentru utilizare este în drept să solicite titularului de drept să-şi determine poziţia faţă de invocarea titlului său de protecţie împotriva acestei utilizări, poziţie pe care titularul o va comunica persoanei respective.
(2) Dacă poziţia titularului, prevăzută la alin.(1), nu satisface persoana interesată sau dacă titularul nu şi-a determinat poziţia în termen de 3 luni, persoana în cauză este în drept să intenteze o acţiune în instanţa judecătorească competentă privind stabilirea faptului de neîncălcare a drepturilor.
(3) Nu poate fi iniţiată o acţiune de declarare a neîncălcării drepturilor de către aceeaşi persoană referitor la acelaşi obiect al acţiunii dacă instanţa de judecată s-a pronunţat anterior asupra existenţei sau inexistenţei încălcării de drepturi.
Articolul 63. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii
(1) Orice persoană îndreptăţită care a prezentat elemente de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile de încălcare a drepturilor sale poate cere instanţei de judecată sau unei alte autorităţi competente, pînă la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva garantării protecţiei informaţiilor confidenţiale, cu condiţia depunerii unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, necesare pentru repararea prejudiciilor care ar putea fi cauzate pîrîtului în cazul în care nu va fi constatată existenţa unei încălcări.
(2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, instanţa de judecată este în drept:
a) să ceară descrierea detaliată a acţiunilor pretinse a fi încălcate;
b) să pună sechestru pe produsele în litigiu;
c) să pună sechestru pe materialele şi instrumentele utilizate la producerea şi/sau distribuirea produselor în litigiu;
d) să ceară prezentarea documentelor relevante.
(3) Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor o foloseşte instanţa de judecată sau o altă autoritate competentă în conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă. Măsurile de asigurare a probelor se vor lua cu participarea executorului judiciar, care poate fi asistat de un reprezentant al AGEPI şi de un ofiţer de poliţie.
Articolul 64. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă
(1) Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite fără ca pîrîtul să fie audiat dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.
(2) Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacată în instanţa judecătorească.
Articolul 65. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor
(1) Măsurile de asigurare a probelor vor fi nevalabile sau nule:
a) în cazul în care reclamantul nu intentează în termen de 20 de zile lucrătoare o acţiune în instanţă judecătorească privind încălcarea drepturilor;
b) ca urmare a oricărei acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile a reclamantului;
c) în cazul în care se constată că nu există încălcare sau tentativă de încălcare a unui drept asupra mărcii;
d) potrivit unei hotărîri judecătoreşti, în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) În cazul în care măsurile de asigurare a probelor au cauzat prejudicii şi au fost declarate nevalabile sau nule, reclamantul urmează să achite pîrîtului o despăgubire corespunzătoare.
Articolul 66. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor
(1) Dacă o parte prezintă dovezi că pretenţiile sale sînt fondate, precum şi informaţii că anumite probe se află în gestiunea părţii opuse, instanţa de judecată va ordona ca probele să fie prezentate într-un număr suficient şi rezonabil, sub rezerva garantării protecţiei informaţiei confidenţiale. În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa poate ordona suplimentar părţilor prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale.
(2) În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea lor, fapt ce împiedică soluţionarea conflictului, instanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plîngerii sau a pretenţiei prezentate de partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia oferirii posibilităţii de audiere a părţilor referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.
Articolul 67. Dreptul la informare
(1) Dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că sînt încălcate drepturile asupra unei mărci, instanţa de judecată poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor care încalcă un drept asupra mărcii să fie furnizate de contravenient şi/sau de orice altă persoană care:
a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării;
b) a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute;
c) a fost găsită prestînd, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere; sau
d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c), ca fiind implicată în acţiunile de fabricare, producere sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor.
(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz:
a) numele şi adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul predestinaţi;
b) date despre cantităţile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul acestora.
(3) Alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale şi regulatorii care:
a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai detaliate;
b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
c) stabilesc răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;
d) dau posibilitatea de a fi refuzată prezentarea de informaţii care ar constrînge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept asupra mărcii; sau
e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau procesarea datelor cu caracter personal.
Articolul 68. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor
(1) Dacă s-a constatat faptul sau iminenţa încălcării drepturilor asupra unei mărci, instanţa de judecată poate, la cererea titularului de drepturi, să instituie măsuri de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor împotriva contravenientului şi/sau intermediarilor, şi anume:
a) să pronunţe cu titlu provizoriu o încheiere de interzicere a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor asupra mărcii ori să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea titularului de drepturi;
b) să pună sechestru pe bunurile suspectate de a încălca drepturile asupra unei mărci pentru a preveni introducerea lor în circuitul comercial;
c) să pună sechestru pe orice proprietate a contravenientului, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacă încălcarea a fost comisă la scară comercială şi există riscul de nerecuperare a prejudiciilor.
(2) Măsurile de asigurare a drepturilor pot fi stabilite conform art.64, fără audierea pîrîtului, dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există riscul de distrugere a probelor. Decizia instanţei va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.
Articolul 69. Măsuri corective
(1) În cazul cînd s-a constatat încălcarea drepturilor, instanţa de judecată poate ordona, la cererea reclamantului, luarea de măsuri cu privire la produsele cu care s-a încălcat dreptul asupra unei mărci şi, în cazurile corespunzătoare, cu privire la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fabricarea acestor produse. Printre măsuri vor figura în special:
a) retragerea provizorie a produselor din circuitul comercial;
b) retragerea definitivă a produselor din circuitul comercial; sau
c) distrugerea produselor, în cazul în care marca nu poate fi înlăturată de pe acestea fără a le deteriora, precum şi în cazul în care înlăturarea mărcii nu va fi suficientă pentru a exclude încălcarea de drepturi.
(2) Măsurile specificate la alin.(1) se realizează din contul pîrîtului, cu excepţia cazului cînd există motive temeinice care se opun acestui lucru.
(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa de judecată se va conduce de principiul echităţii, de proporţia între gravitatea încălcării şi remedierile ordonate, precum şi de interesele persoanelor terţe.
Articolul 70. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti
În cazul în care a emis o hotărîre de constatare a încălcării unui drept asupra mărcii, instanţa de judecată, la cererea titularului, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărîrii împotriva contravenientului, prin care acesta va fi somat să înceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor titularului. În acest scop, instanţa poate cere depunerea de către contravenient a unei cauţiuni sau garanţii echivalente corespunzătoare. Titularul de drepturi poate cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor ale căror servicii sînt utilizate de un terţ pentru a încălca drepturile sale asupra mărcii.
Articolul 71. Măsurile de alternativă
În cazul în care a cauzat neintenţionat sau din imprudenţă un prejudiciu material prin încălcarea drepturilor asupra mărcii, contravenientul va fi obligat de instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate, la plata unor despăgubiri pecuniare în locul măsurilor de asigurare a drepturilor prevăzute de prezentul capitol. La stabilirea cuantumului despăgubirilor pecuniare se va lua în considerare cel puţin valoarea royalty datorată către titularul de drepturi în cazul utilizării autorizate a drepturilor asupra mărcii titularului.
Articolul 72. Despăgubirile
(1) La cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor:
a) se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pîrît şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată titularului de drept prin încălcarea drepturilor sale; sau
b) poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pîrîtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza marca respectivă.
(2) În cazul cînd a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, contravenientul se obligă să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi, stabilite conform legii.
Articolul 73. Măsuri de publicitate
(1) În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor protejate asupra mărcii, instanţa judecătorească competentă poate să ordone, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare, în scopul difuzării informaţiei privind hotărîrea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărîrii.
(2) Instanţa judecătorească competentă poate ordona şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.
Capitolul VII
ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A MĂRCILOR
Articolul 74. Prevederi generale
Prevederile prezentei legi se aplică mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd aceste acte prevăd altfel.
Articolul 75. Cererea internaţională
(1) Cererea internaţională conform art.3 al Aranjamentului de la Madrid pentru o marcă înregistrată în Registrul naţional al mărcilor sau cererea internaţională conform art.3 al Protocolului referitor la Aranjament, după caz, pentru o marcă avînd ca ţară de origine Republica Moldova, depusă spre înregistrare sau înregistrată în Registrul naţional al mărcilor, se depune la Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală, denumit în continuare Biroul Internaţional, prin intermediul AGEPI.
(2) Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de orice persoană fizică sau juridică care are în Republica Moldova o întreprindere industrială sau comercială efectivă şi funcţională ori, în lipsa acesteia, îşi are aici domiciliul, ori, în lipsa acestora, este cetăţean sau resortisant al Republicii Moldova.
(3) Cererea internaţională care trebuie să se bazeze pe o marcă înregistrată, depusă la AGEPI pînă la data înregistrării mărcii, va fi considerată depusă la AGEPI la data înregistrării mărcii în Registrul naţional al mărcilor.
(4) Cererea internaţională va fi perfectată în conformitate cu prevederile Regulamentului comun şi va conţine menţiuni speciale referitoare la ţările asupra cărora se solicită extinderea teritorială a protecţiei ce rezultă din înregistrarea internaţională.
Articolul 76. Taxele pentru cererea internaţională
(1) La depunerea cererii internaţionale se vor achita următoarele taxe:
a) la AGEPI - pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;
b) la Biroul Internaţional - pentru înregistrarea mărcii, conform prevederilor art.8(2) al Aranjamentului de la Madrid şi/sau conform art.8(2) sau, după caz, art.8(7) al Protocolului referitor la Aranjament.
(2) Taxele specificate la alin.(1) din prezentul articol pentru cererea internaţională menţionată la art.75 alin.(3) se vor achita la data înregistrării mărcii în Registrul naţional al mărcilor.
(3) Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI. În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă.
Articolul 77. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI
(1) În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examinează şi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.75 alin.(4) şi a corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al mărcilor sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.
(2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului comun, AGEPI semnează cererea, indicînd data depunerii cererii la AGEPI, şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar - solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.
(3) Dată a înregistrării internaţionale în sensul art.3(4) al Aranjamentului de la Madrid sau, după caz, în sensul art.3(4) al Protocolului referitor la Aranjament, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, va fi considerată data la care cererea internaţională a fost depusă la AGEPI, cu condiţia ca aceasta să fie primită de Biroul Internaţional în termen de 2 luni de la data respectivă. În caz contrar, dată a înregistrării internaţionale va fi data la care cererea internaţională a fost primită de Biroul Internaţional.
(4) Dacă, în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depistate greşeli sau inexactităţi a căror corectare necesită consimţămîntul solicitantului, în particular concretizarea listei de produse, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să remedieze greşelile sau inexactităţile într-un termen rezonabil, ţinînd cont de prevederile alin.(3).
Articolul 78. Cererea de desemnare posterioară
(1) Titularul unei înregistrări internaţionale, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, poate solicita extinderea teritorială posterioară a protecţiei acestei înregistrări asupra uneia sau mai multor ţări care nu au fost indicate în cererea internaţională iniţială, pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea internaţională prin depunerea unei cereri de desemnare posterioară la Biroul Internaţional, prin intermediul AGEPI.
(2) Cererea specificată la alin.(1) este însoţită de achitarea taxelor stabilite. Prevederile art.76 alin.(1) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
(3) Prevederile art.77 se aplică mutatis mutandis cererilor de desemnare posterioară.
(4) Extinderea teritorială posterioară a protecţiei va produce efecte începînd cu data la care va fi înscrisă în Registrul internaţional şi valabilitatea ei va înceta odată cu expirarea valabilităţii înregistrării internaţionale la care se referă.
Articolul 79. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional
(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată Republica Moldova sau, după caz, care este obiectul extinderii teritoriale posterioare asupra Republicii Moldova, notificată de Biroul Internaţional, este supusă procedurii de opoziţie, conform art.40, şi examinării de fond, conform art.41, în aceleaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.
(2) Prin derogare de la art.40 alin.(1), opoziţia împotriva unei înregistrări internaţionale poate fi formulată în termen de 6 luni de la data publicării oficiale de către Biroul Internaţional a informaţiei referitoare la extinderea efectelor acestei înregistrări internaţionale asupra Republicii Moldova.
(3) În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă examinării de fond conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de lege sau cînd a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări internaţionale, AGEPI emite un refuz provizoriu pentru toate ori, după caz, pentru o parte din produsele şi/sau serviciile solicitate, pe care îl notifică Biroului Internaţional.
(4) Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară refuzului provizoriu menţionat la alin.(3), va fi efectuată direct între AGEPI şi solicitantul reprezentat de un mandatar autorizat.
(5) După emiterea deciziei definitive referitoare la înregistrarea internaţională în cauză, AGEPI va notifica Biroului Internaţional:
a) refuzul protecţiei mărcii; sau
b) protejarea mărcii pentru toate produsele şi/sau serviciile revendicate; sau
c) produsele şi/sau serviciile pentru care marca este protejată.
(6) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Biroul Internaţional despre toate hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la respingerea, revocarea, parţială sau integrală, radierea, invalidarea înregistrării internaţionale sau modificarea deciziilor de refuz referitoare la înregistrările internaţionale.
Articolul 80. Efectele înregistrării internaţionale în care este desemnată Republica Moldova
(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată Republica Moldova, începînd cu data înregistrării internaţionale sau, după caz, cu data desemnării posterioare a Republicii Moldova, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care marca ar fi fost depusă spre înregistrare direct la AGEPI.
(2) În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nici un refuz în conformitate cu art.79 alin.(3) sau cînd refuzul notificat a fost ulterior retras, în tot sau în parte, protecţia mărcii în Republica Moldova, începînd cu data indicată la alin.(1) din prezentul articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care marca ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.
(3) În cazul în care protecţia mărcii a fost refuzată conform art.79 alin.(5) lit.a), se consideră că, în Republica Moldova, înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) din prezentul articol.
Articolul 81. Substituirea unei mărci naţionale cu o înregistrare internaţională
La solicitarea titularului unei mărci înregistrate anterior în Registrul naţional al mărcilor, AGEPI, în conformitate cu art.4 bis al Aranjamentului de la Madrid sau cu art.4 bis al Protocolului referitor la Aranjament, va lua act de substituirea acestei mărci cu o înregistrare internaţională ulterioară a aceleiaşi mărci pe numele aceluiaşi titular, pentru aceleaşi produse şi/sau servicii, care îşi extinde efectele în Republica Moldova. Substituirea va fi înscrisă în Registrul naţional al mărcilor şi nu va prejudicia drepturile dobîndite anterior de titular.
Articolul 82. Transformarea înregistrării internaţionale în cerere naţională
(1) Titularul unei înregistrări internaţionale, în care este desemnată Republica Moldova conform Protocolului referitor la Aranjament, poate solicita, conform art.9 quinquies din acest Protocol, transformarea înregistrării internaţionale în cerere de înregistrare a aceleiaşi mărci la AGEPI în cazul cînd înregistrarea internaţională, la solicitarea oficiului ţării de origine a acesteia, este radiată, în tot sau în parte, în ce priveşte produsele şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea respectivă.
(2) Cererea prevăzută la alin.(1) va fi tratată ca şi în cazul în care ea ar fi fost depusă direct la AGEPI la data înregistrării internaţionale sau, după caz, la data extinderii teritoriale posterioare asupra Republicii Moldova, iar dacă înregistrarea internaţională avea prioritate, cererea în cauză va beneficia de aceeaşi prioritate, sub rezerva ca:
a) cererea să fie depusă în termen de 3 luni de la data la care înregistrarea internaţională a fost radiată din Registrul internaţional;
b) produsele şi/sau serviciile enumerate în cerere să fie acoperite de lista produselor şi/sau serviciilor cuprinse în înregistrarea internaţională referitoare la Republica Moldova;
c) cererea să corespundă tuturor prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului;
d) cererea să fie însoţită de dovada achitării taxelor stabilite.
(3) Cererea de transformare va fi însoţită de un document eliberat de Biroul Internaţional, în care se vor specifica marca şi produsele şi/sau serviciile pentru care a fost desemnată Republica Moldova înainte de radierea înregistrării internaţionale din Registrul internaţional.
(4) Dacă la data radierii înregistrării internaţionale din Registrul internaţional termenul prevăzut pentru notificarea unui refuz provizoriu conform art.5(2) al Protocolului referitor la Aranjament a expirat şi dacă la această dată AGEPI nu a emis nici un refuz şi nu există nici o acţiune în instanţă privind retragerea protecţiei referitor la marca în cauză, procedura de opoziţie prevăzută la art.40 nu se va aplica, iar AGEPI va înregistra marca conform art.46.
Capitolul VIII
PREVEDERI COMUNE
Articolul 83. Competenţa în soluţionarea litigiilor
(1) Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţionează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de Curtea de Apel Chişinău sau de un arbitraj specializat.
(2) Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile privind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.
(3) Curtea de Apel Chişinău soluţionează litigiile privind:
a) dreptul de proprietate asupra unei mărci;
b) licenţierea mărcilor;
c) acţiunile de apărare a drepturilor asupra mărcii;
d) anularea mărcilor;
e) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a drepturilor;
f) măsurile de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii;
g) măsurile, prevăzute la art.68, de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor;
h) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată;
i) examinarea contestaţiilor depuse împotriva hotărîrilor Comisiei de contestaţii a AGEPI;
j) decăderea din drepturile asupra mărcii;
k) constatarea notorietăţii mărcii.
(4) Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atît în relaţiile contractuale, cît şi în cele necontractuale, ce ţin de proprietatea industrială, şi anume privind:
a) prioritatea;
b) eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii;
c) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin certificatul de înregistrare a mărcii;
d) încălcarea dreptului exclusiv al titularului mărcii;
e) raporturile dintre licenţiar şi licenţiat în ceea ce priveşte:
- modul de remunerare;
- dreptul de depunere a cererii;
- preţul licenţei;
- divulgările care au cauzat pagube materiale;
- cuantumul onorariului;
f) stabilirea titularului mărcii;
g) alte litigii care nu ţin de activitatea autorităţilor publice.
Articolul 84. Taxele
(1) Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a mărcii, depunerea opoziţiei şi a contestaţiei, înregistrarea mărcii şi eliberarea certificatului de înregistrare, reînnoirea înregistrării unei mărci, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de protecţia juridică a mărcii sînt supuse taxelor.
(2) Acţiunile pentru care se percepe taxă şi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.
(3) Taxele se achită de solicitant, de titular sau de oricare persoană fizică sau juridică împuternicită.
(4) Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, în cazul cînd procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.
(5) Taxa plătită într-un cuantum mai mic decît cel stabilit se ia în considerare la achitarea diferenţei, iar procedura începe la data cînd taxa este achitată integral.
(6) Taxa de înregistrare şi eliberare a certificatului de înregistrare a mărcii care nu a fost plătită în termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului omis, cu o majorare de 50%.
(7) În cazul cînd se solicită efectuarea procedurii în regim de urgenţă, taxa se majorează cu 100%, iar termenul de efectuare a acţiunilor respective se reduce de 2 ori.
(8) Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acţionează în interes public.
Articolul 85. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine
Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturile acordate prin prezenta lege la fel ca şi persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 86. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea prezentei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării, cu excepţia articolelor 63, 64, 65 şi 66, care vor fi puse în aplicare odată cu intrarea în vigoare a modificărilor corespunzătoare operate în Codul de procedură civilă.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.588-XIII din 22 septembrie 1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor, în partea ce se referă la mărci.
(3) Se stabileşte că:
a) cererile de înregistrare a mărcilor ale căror proceduri de examinare nu s-au încheiat pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se examinează în modul stabilit de prezenta lege;
b) certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate de AGEPI pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce priveşte regimul juridic, cu certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate în conformitate cu prezenta lege;
c) litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în proces de examinare se vor soluţiona în conformitate cu normele legii în vigoare la data apariţiei litigiului.
Articolul 87. Organizarea executării prezentei legi Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege, inclusiv va propune modificări în Codul de procedură civilă;
b) va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
Marian LUPU
Nr.38-XVI. Chişinău, 29 februarie 2008.