LAW 84/19981 ON TRADEMARKS AND GEOGRAPHICAL INDICATIONS, AS REPUBLISHED IN 2014, IN THE OFFICIAL GAZETTE OF ROMANIA, PART I, NO. 337 OF 8/05/2014
Chapter I
General Provisions
Art.1 (1) Rights in trademarks and geographical indications are recognized and protected on the territory of Romania in accordance with the provisions of this Law.
(2) The present Law shall be applicable to trademarks in respect of goods and services, as individual trademarks, collective marks or certification marks which are the subject of registration or of an application for registration in Romania, as a consequence of Community or international protection, as well as to geographical indications.
(3) Foreign natural persons or legal entities having their residence or place of business outside the territory of Romania shall also enjoy the provisions of this Law, in accordance with the international conventions on trademarks and geographical indications to which Romania is a party.
Art.2 Trademarks may consist of any sign capable of being represented graphically, such as: words, personal names included, designs, letters, numerals, figurative elements, three-dimensional shapes and, particularly, the shape of goods or of packaging thereof, colours, combinations of colours, holograms, acoustic signals, as well as any combination thereof, provided that such signs are capable of distinguishing the goods or services of one enterprise from those of other enterprises.
Art. 3 For the purposes of this Law, the following terms and expressions shall have the meanings set out below:
a) trademark registration - the way of acquiring rights in a trademark under this Law
1Republished by virtue of Art. 248 of the Law 187/2012 for the application of the Law no. 286/2009 regarding the Criminal Code, published in the Official Gazette of Romania, Part I, no. 757/12.11.2012, corrected in the Official Gazette of Romania, Part I, no. 117/1.03.2013 with the subsequent amendments, the texts being given a new numbering.
Law no. 84/1998 was also republished in the Official Gazette of Romania, Part I, no 359 of 27 May 2010 and amended through the Law 76/2012 for the application of Law no 134/2010 regarding the Civil Procedure Code, published in the Official Gazette of Romania, Part I, no.365 of 30 May 2012 with the subsequent amendments
1
or the international conventions and treaties to which Romania is a party;
b) earlier trademark - registered trademark, as well as a trademark filed for registration in the Trademark Register, provided that it is subsequently registered;
c) Community trademark - trademark registered under the Council Regulation (EC) No. 207/2009 on the Community trademark, published in the Official Journal of the European Union, L 78 of 24 March 2009, hereinafter referred to as Community Trademark Regulation;
d) well-known trademark - a trademark that is widely known to the segment of the public concerned by the goods or services to which it applies, without being required either registration or use thereof in Romania for the trademark to be opposable;
e) collective mark - the mark serving to distinguish the goods or services of the members of an association from goods or services belonging to other persons;
f) certification mark - a mark indicating that the goods or services for which it is used are certified by the owner as to the quality, material, method of manufacturing goods or mode of providing services, accuracy or other characteristics;
g) geographical indication - name serving to identify a product that originates in a country, region or locality of a State, where a certain quality, reputation or other specific characteristics may be essentially attributed to that geographical origin;
h) applicant - person in whose name an application for trademark registration is filed;
i) owner - person in whose name a trademark is registered in the Trademark Register, which may be any natural person or legal entity established under public or private law;
j) professional representative, hereinafter referred to as representative - industrial property attorney who may also have the capacity of representative in proceedings before the State Office for Inventions and Trademarks, hereinafter referred to as OSIM;
k) Trademark Register - database, maintained by OSIM, including the trademarks registered in Romania, as well as all data recorded in respect of said registrations, irrespective of the carrier on which said data are stored;
l) Geographical Indications Register - database, maintained by OSIM, including the geographical indications registered in Romania, as well as all data recorded in respect of said registrations, irrespective of the carrier on which said data are stored;
m) Paris Convention - the Convention for the Protection of Industrial Property concluded in Paris on 20 March 1883, as revised and amended, ratified by Romania through the Decree No. 1177/1968, published in the Official Bulletin No. 1 of 6 January 1969;
2
n) Countries of the Paris Union - countries to which the Paris Convention applies and that constitute the Union for the Protection of Industrial Property;
o) Madrid Agreement - the Madrid Agreement for the International Registration of Marks of 14 April 1891, as revised in Stockholm on 14 July 1967, ratified by Romania through the Decree 1176/1968 and published in the Official Bulletin No. 1 of 6 January 1969;
p) Madrid Protocol - the Protocol relating to the Madrid Agreement for the International Registration of Marks of 27 June 1989, ratified by Romania through the Law No. 5/1998, published in the Official Gazette of Romania, Part I, No.11 of 15 January 1998;
q) Community Trademark Regulation - Council Regulation (EC) No.207/2009 of 26 February 2009 on the Community Trademark, as published in the Official Journal of the European Union L 78/1 of 24 March 2009;
r) enterprise - any entity involved in an economic activity, irrespective of its legal nature or financing.
Chapter II
Protection of Trademarks
Art. 4 (1) The right to a trademark shall be acquired and protected by registration with OSIM. (2) Community trademarks shall benefit from protection on the territory of Romania in accordance with the provisions of the Community Trademark Regulation.
Art. 5 (1) Registration shall be refused or, if registered, shall be deemed to be cancelled, for the following absolute grounds: (a) signs that can not constitute a trademark, within the meaning of Art. 2; (b) trademarks which are devoid of any distinctive character;
(c) trademarks which consist exclusively of signs or indications which have become customary in the current language or in the bona fide and established practices of the trade;
(d) trademarks which consist exclusively of signs or indications which may serve, in trade, to designate the kind, quality, quantity, intended purpose, value, geographical origin or the time of production of the goods or of rendering of the service, or other characteristics of the goods or services;
(e) trademarks which consist exclusively of the shape of the product which results
3
from the nature of the goods themselves or which is necessary to obtain a technical result or which gives substantial value to the goods;
(f) trademarks which are liable to mislead the public as to the geographical origin, the quality or nature of the goods or services;
(g) trademarks which contain a geographical indication or which consist thereof, for goods which do not originate on the designated territory, if the use of such indication is liable to mislead the public as to the true place of origin;
(h) trademarks which consist of a geographical indication identifying wines or spirits which do not originate in the place indicated or which comprise such indication;
(i) trademarks contrary to public policy or to accepted principles of morality;
(j) trademarks which contain, without the consent of the owner, the likeness or surname of a person of repute in Romania;
(k) trademarks which contain, without the permission of the competent authorities, reproductions or imitations of armorial bearings, flags, State emblems, signs, official hallmarks of control and warranty, coats of arms belonging to countries of the Union and which are governed by Article 6ter of the Paris Convention;
(l) trademarks which contain, without the permission of the competent authorities, reproductions or imitations of armorial bearings, flags, other emblems, abbreviations, initials or denominations which are governed by Article 6ter of the Paris Convention and which belong to international intergovernmental organizations to which one or more countries of the Union are party. (m) trademarks which contain signs of high symbolic value, in particular religious symbols; (n) trademarks which contain, without the permission of competent authorities, badges, emblems, coats of arms or escutcheons, other than those covered by Article 6ter of the Paris Convention.
(2) The provisions of paragraph (1), letters (b) - (d) shall not apply if, prior to the date of the application for registration of a mark, by reason of its use, the mark has acquired a distinctive character.
Art. 6 (1) Besides the grounds provided in Art. 5 paragraph (1), registration of a trademark shall also be refused or shall be susceptible of being cancelled, as the case may be, for the following relative grounds:
(a) if it is identical with an earlier trademark, and the goods and services for which registration is applied or the trademark has been registered are identical with the goods and services for which the earlier trademark is protected;
(b) if, because of its identity with or similarity to the earlier trademark and because of identity or similarity of the goods or services covered by the two trademarks, there exists a likelihood of confusion in the public perception, the likelihood of association
4
with the earlier trademark included.
(2) Within the meaning of paragraph (1), earlier trademarks mean trademarks with a date of application for registration earlier than the date of application for registration of the trademark concerned or of the priority claimed in respect thereof, as the case may be, and contained in the following categories:
(a) Community trademarks;
(b) trademarks registered in Romania;
(c) trademarks registered under international agreements and having effects in Romania;
(d) Community trademarks for which seniority is duly claimed, in accordance with the provisions of Community Trademark Regulations, in respect of a trademark covered by letters (b) or (c) , even where the latter has lapsed or surrendered;
e) application for registration of the trademarks covered by letters (a) - (d), under the condition of subsequent registration thereof;
(f) trademarks which, on the date of the application for registration of the trademark or on the date of the claimed priority, as the case may be, are well-known in Romania, within the meaning of Art. 6 bis of the Paris Convention.
(3) Registration of a trademark shall also be refused or, if registered, it shall be susceptible of being cancelled if it is identical with or similar to an earlier Community trademark, within the meaning of paragraph (2), and if it was intended for registration or it is already registered for goods and services which are not similar to those for which the earlier Community trademark is registered, where the earlier Community trademark has a reputation in the European Union and where, by the use of the subsequent trademark, unfair advantage would be taken of the distinctive character or the reputation of the earlier Community trademark.
(4) Registration of a trademark shall also be refused or, if registered, shall be susceptible of being cancelled if:
(a) the trademark is identical with or similar to an earlier trademark registered in Romania, within the meaning of the paragraph (2) and it is intended for registration or it is already registered for goods and services which are not similar to those for which the earlier trademark is registered, where the earlier trademark has a reputation in Romania and where, by the use of the subsequent trademark, unfair advantage would be taken of the distinctive character or the reputation of the earlier trademark or if such a use would be detrimental to the distinctive character or reputation of the earlier trademark;
(b) rights arising from an unregistered trademark or another sign used in the commercial activity were acquired prior to the date of the application for registration
5
of the subsequent trademark, or prior to the priority date claimed by the application for the registration of the subsequent trademark, and if that unregistered trademark or used sign confer to its owner the right to prohibit the use of the subsequent trademark;
(c) there is an earlier right, other than those covered by paragraph (2) letter (d), in particular, a right to name, to image, a copyright, an industrial property right;
(d) the trademark is identical with or similar to an earlier collective mark conferring a right which expired 3 years, at the most, before the date of application;
(e) the trademark is identical with or similar to an earlier certification mark the validity of which lapsed 10 years, at the most, before the date of application;
(f) the trademark is identical with or similar to an earlier trademark registered for identical or similar goods or services, conferring a right which expired for failure to renew 2 years, at the most, before the date of application, provided that the owner of the earlier trademark had given permission for the registration of the subsequent trademark or had not used the trademark;
(g) there is likelihood of confusion between the trademark and a trademark which was in use abroad and continues to be used there, where the application was made with bad faith by the applicant.
(5) Furthermore, the registration of a trademark shall be refused where the registration is applied for by the representative of the trademark owner in his own name and without the permission of the trademark owner, except when said representative can prove that he has the right to apply for such a registration.
(6) Registration of a trademark shall not be refused or cancelled, as the case may be, where the owner of the earlier trademark or of the earlier right agrees with the registration of the subsequent trademark.
(7) Registration of a trademark can be refused or susceptible to be cancelled, as the case may be, under the conditions set forth by Art. 6 septies of the Paris Convention.
Art. 7 The nature of the goods or services for which registration of a trademark is requested in no way represents an obstacle to the registration of the trademark.
Chapter III
Trademark Registration Application
Art. 8 The right to the trademark shall belong to the applicant which was the first to file the
6
trademark application registration, under the conditions laid down by the law.
Art. 9 (1) The application for trademark registration filed with OSIM, drawn up in Romanian and containing the details provided for in paragraph (2), shall constitute the regular filing of the trademark.
(2) The application for trademark registration shall contain the following:
(a) an express request for the registration of a trademark:
(b) information identifying the applicant and, where appropriate, the representative;
(c) a sufficiently clear graphic representation of the trademark whose registration is applied for;
(d) the list of goods/services in respect of which the trademark registration is applied for;
(e) proof of payment of the trademark registration application filing and publishing fee.
(3) The application shall include express mentions where the trademark:
(a) contains one or several colours claimed as a distinctive element of the trademark;
(b) is a three-dimensional trademark or a trademark of other type than the word or figurative ones;
(c) contains a transliteration or translation of the trademark or of elements thereof.
(4) The application shall relate to one trademark only and shall be presented under the conditions provided for by the implementing regulations2 to this Law.
(5) The applications for registration filed under the Madrid Agreement or the Protocol thereof shall meet the conditions established by said treaties.
(6) The trademark registration application may be filed with OSIM Registry, by mail or electronically, under the conditions set forth by the implementing regulations to this Law.
Art. 10
2See Government Decision no. 1134/2010 for approving the Implementing Regulations to the Law 84/1998 on trademarks and geographical indications, published in the Official Gazette of Romania, Part I, no. 809 of 3 December 2010
7
(1) The date of the regular filing shall be the date on which the application for registration of a trademark containing all elements referred to in the first paragraph of Art. 9 has been filed with OSIM.
(2) Where an application for registration of a trademark has been regularly filed for the first time in another Member State of the Paris Union or Member of the World Trade Organization, the applicant may claim the date of the first filing by means of an application for registration of the same trademark in Romania, on condition that the latter application should be filed with OSIM within six months of the date of the first filing.
Art. 11
(1) Where the applicant displayed certain goods and services under a certain trademark within an international official or officially recognized exhibition, within the meaning of the Convention on International Exhibitions signed in Paris on 22 November 1928 and ratified by Romania through the Law No. 246/1930, as revised on 30 November 1972, which was organized on the territory of Romania or another Member State of the Paris Convention, and if an application for the registration of the trademark under which such goods and services were displayed has been filed with OSIM within 6 months of the date of the first display, the applicant shall benefit from a priority right as from the date of introduction of said good in the exhibition.
(2) The six-month period referred to in paragraph (1) shall not extend the priority period referred to in paragraph (2) of Article 10.
Art. 12
(1) The priority rights referred to in Art. 10 and Art. 11 shall be claimed at the time of filing an application for trademark registration; they shall be supported by priority documents and shall be subject to payment of the prescribed fee.
(2) The priority documents shall be filed and the prescribed fee shall be paid within 3 months, at the most, following the date of the application for registration of the trademark.
(3) Failure to comply with the time limit referred to in the paragraph (2) above, shall entail non-recognition of the claimed priority.
Art. 13
(1) The registration of a trademark may be applied for individually or collectively by any person, either directly or through a representative, under the conditions
8
provided by the Law and by the implementing regulations thereto.
(2) Applicants not having either their domicile, or their place of business or any real and effective industrial or commercial establishment on the territory of the European Union or the European Economic Area shall be compelled to be represented by a representative, except for the procedure of filing the application for trademark registration.
Art. 14
The applicant for trademark registration shall communicate, within 3 months of the date of filing the application with OSIM, the proof of payment of the filing and examination fee, in the amount prescribed by the law.
Art. 15
(1) An applicant for registration of a trademark that relates to more than one good or service may request to OSIM to divide the initial application into two or more applications, and he may distribute the goods and services into the divisional applications, upon payment of the prescribed fee.
(2) Divisional applications shall maintain the filing date of the initial application and, where appropriate, shall enjoy any priority right obtained in accordance with paragraph (2) of Art. 10 or paragraph (1) of Art. 11.
(3) An applicant may request division of an initial application during the procedure of examination of the trademark by OSIM, up to such time as a decision is taken on registration as well as during the procedure before the Board of Appeal of OSIM or during any other procedure of appeal against the decision to register the trademark.
(4) The applicant shall be required to file the documents requested by OSIM in order to divide the initial application and to pay the prescribed fee within 3 months as from the date of the request for division. Failing that, OSIM shall note that the applicant has renounced division of the initial application.
Chapter IV
Trademark Registration Procedure
Art. 16
(1) Within one month as from the date of receipt of the application for registration of a trademark, OSIM shall examine whether the conditions set out in Art. 9 paragraph (1) have been complied with and, if so, shall grant a filing date to the application.
9
(2) If the application does not satisfy the conditions set out in Article 9 paragraph (1), OSIM shall notify the applicant of the irregularities in the application and shall afford him a period of 3 months to correct them. If the applicant corrects, within the prescribed time limit, the irregularities notified by OSIM, the filing date shall be the date on which the application for registration was corrected in accordance with Art. 9 paragraph (1). If such is not the case, the application shall be refused.
(3) If the filing and examination fee has not been paid within the time limit set out in Art. 14, OSIM may afford the applicant, for justified reasons, a new period of two months.
(4) If the fees have not been paid within the prescribed time limit, the applicant shall be deemed to have renounced trademark registration and the application shall be refused.
Art. 17
The application for trademark registration which has been accorded a filing date shall be published electronically within 7 days of the date of filing, under the conditions provided by the implementing regulations to this Law.
Art. 18
Within a time limit of 2 months as from the date of publication of the trademark registration application, according to Art. 17, any interested person can submit observations in respect of the registration of the trademark, concerning the absolute grounds of refusal under Art. 5.
Art. 19
(1) Within a time limit of 2 months as from the date of publication of the trademark registration application, according to Art. 17, any interested person can oppose to registration of the trademark for the relative grounds of refusal under Art. 6.
(2) Oppositions shall be made in writing, reasoned and accompanied by payment of the legal fee.
(3) Upon request by the applicant, proof shall be made to OSIM by the trademark owner which made the opposition, that:
(a) during a period of 5 years preceding the publication date of the trademark to which opposition is made, the earlier trademark has been effectively used on the territory of Romania in connection with the goods and services in respect of which it is registered;
(b) there are justified reasons for the non-use of the opposed trademark .
10
(4) Where the prescribed opposition fees have not been paid, the opposition shall be deemed not to have been filed.
Art. 20
(1) OSIM shall immediately inform the applicant for the trademark registration on the opposition made, while indicating the name of the opponent as well as the reasons to oppose to the trademark registration.
(2) Within 30 days of notification of opposition, the applicant may submit his arguments.
(3) Opposition settlement may be suspended in the following cases:
(a) if it is based on an application for trademark registration, up to the registration thereof;
(b) if the opposed trademark is subject to a cancellation or revocation action, up to the final settlement of the case.
(4) During suspension, the applicant or the opponent may request, in any moment, the opposition settlement to be resumed, if the suspension reason has ceased to exist.
Art. 21
(1) The published opposition made in respect of the application for the registration of the trademark shall be settled by a Board within the Trademark and Geographical Indications Division of OSIM, under the implementing regulations to this Law.
(2) The Board shall give a notice of admission or rejection of opposition to be taken into consideration upon substantive examination.
Art. 22
(1) Within a time limit of 6 months following publication, subject to payment of the prescribed filing and examination fees, OSIM shall carry out substantive examination of the application for trademark registration and decide to accept trademark registration, wholly or in part, or to refuse registration.
(2) Repealed3
(3) OSIM shall examine:
3Paragraph (2) of Art. 22 has been repealed by virtue of Art. VII of the Emergency Ordinance no 28 of 20 May 2014, published in the Official Gazette no 388 of 26 May 2014
11
(a) the capacity of the applicant, under Art. 3, letters (h) or (j), as the case may be;
(b) the conditions set out under Art. 12 paragraphs (1) and (2), where priority is claimed in the application;
(c) the grounds for refusal set out under Art. 5 paragraph (1) and submitted observations, where appropriate.
(4) Where oppositions have been made in respect of the application for trademark registration on the grounds for refusal set out under Art. 6, the notice of the Board referred to under Art. 21 paragraph (1) is compulsory for the substantive examination.
(5) Failure to observe the time limits set out under paragraphs (1) and (2), OSIM shall refund the collected fees.
Art. 23
(1) Where a non-essential element of the trademark is devoid of distinctive character and if said element could give rise to doubts as to the scope of trademark protection, OSIM shall request that the applicant states, within two mounts of notification date, that he disclaims any exclusive right on said element. The statement shall be published together with the registered trademark.
(2) In the absence of the statement provided for under paragraph (1), the application for trademark registration shall be rejected.
Art. 24
(1) Examination of grounds for refusal in respect of well-known trademarks shall be based on certain criteria, such as:
(a) the degree of initial or acquired distinctiveness of the well-known trademark in Romania;
(b) the duration and scope of use of the well-known trademark in Romania with respect to the goods and services referred to in the application for registration,
(c) the duration and scope of publicity for the well-known trademark in Romania;
(d) the geographical area of use of the well-known trademark in Romania,
(e) the degree of recognition of the well-known trademark on the Romanian market by the sector of the public concerned,
(f) the existence of identical or similar trademarks for identical or similar goods or services belonging to a person other than the person who claims his mark is well known.
(2) In examining the grounds for refusal, in accordance with the criteria set out in the
12
paragraph (1) above, OSIM may request public authorities, public institutions and private law legal entities for documents attesting to the notoriety of the trademark in Romania.
Art. 25
Where a ground for refusal, referred to under Art. 6, is applicable only to certain goods and services in respect of which trademark registration has been applied for, registration shall be refused for said goods and services only.
Art. 26
(1) If the examination of the application carried out in accordance to the provisions of Art. 22 and 24 shows that the conditions prescribed by the law are satisfied, OSIM shall decide to register the trademark. The trademark shall be published in the Official Industrial Property Bulletin, in electronic format, within 2 months as from the date of the registration decision and OSIM shall issue the trademark registration certificate only after payment of publication and issuance fee.
(2) If the application does not satisfy the conditions prescribed for registration of a trademark, OSIM shall notify the applicant thereof and shall afford him a period of 3 months for submitting his observations or withdrawing his application. Such period may be extended for another 3-month period, upon request by the applicant accompanied by payment of the prescribed fee.
(3) On expiry of the period referred to in paragraph (2) above, OSIM shall decide, as appropriate, to register the trademark, to refuse the application or to note that the application has been withdrawn.
Art. 27
(1) The applicant may, at any time, withdraw his application for registration or restrict the list of goods or services. Where the trademark has already been published, withdrawal or restriction shall be published in the Official Industrial Property Bulletin.
(2) The application for registration of a trademark may be modified, at the request of the applicant, only in order to correct the name or address of the applicant or to make other corrections that do not substantially affect the trademark or that do not extend the list of goods or services.
(3) Any modification requested by the applicant prior to registration and which substantially affects the trademark or the list of goods or services shall be the subject of a new application for trademark registration.
13
Art. 28
During the registration procedure, OSIM may request the applicant to provide such explanations and documents as it deems necessary, if there is any doubt as to the exactness or the content of the elements of the application for trademark registration.
Art. 29
(1) OSIM shall enter in the Trademark Register the trademarks in respect of which a decision has been made, without delay.
(2) Trademark registration recordal in the Trademark Register shall be subject to payment of fees prescribed by the law.
(3) After entering the registration in the Trademark Register, OSIM shall issue the trademark registration certificate.
(4) The Trademark Register has public character.
Chapter V
Duration, Renewal and Modification of Trademark Registration
Art. 30
(1) The registration of a trademark shall take effect on the date of the regular filing of the trademark and shall subsist for a period of 10 years.
(2) Upon request by the owner, the registration of a trademark may be renewed at the end of each 10-year period, on payment of the prescribed fee.
(3) The request for renewal of a registration may be made before expiry of the current term of protection, but not earlier than 3 months prior to expiry of that term.
(4) Renewal of a registration shall take effect as from the day immediately following the expiry of the current term of protection.
(5) The fee for the renewal of a registration shall be due on the date of the request for renewal; the fee may be paid within 6 months following the expiry date of the current term of protection, on payment of the prescribed additional fee.
(6) Failure to pay the fee in accordance with paragraph (5) shall lead to the trademark owner’s loss of rights.
Art. 31
14
(1) The request for renewal of a trademark registration shall contain: (a) an explicit request for renewal of the registration;
(b) particulars identifying the owner and, where appropriate, the name and place of residence or business of his representative;
(c) the registration number of the trademark in the Trademark Register;
(d) the date of the regular filing of the application for registration of the trademark.
(2) If the owner requests renewal for a part only of the goods and services entered in the Trademark Register, he shall be required to state the name of the goods or services for which he requests renewal of the trademark registration.
Art. 32
(1) If OSIM ascertains that the conditions laid down by this Law for renewal of the trademark registration have not been satisfied, it shall communicate that fact to the owner who shall have a period of 3 months as from the date of receipt of the notification for making his reply; if he does not reply within the prescribed period, the request for renewal of the trademark shall be refused. (2) The person requesting renewal may appeal against the refusal decision within the period of time and in accordance with the procedure set out in Article 86.
Art. 33
(1) Renewal of a trademark registration shall be entered in the Trademark Register and published in the Official Industrial Property Bulletin within 3 months as from the filing date of the request for renewal with OSIM.
(2) Recordal of renewal in the Trademark Register shall be subject to payment of the prescribed fees.
(3) OSIM shall issue a trademark registration renewal certificate.
Art. 34
(1) Throughout the term of protection of a trademark, the owner may request to OSIM, on payment of the prescribed fee, to make non-essential modifications to certain elements of the trademark, on condition that the modifications do not affect the distinctive character of the trademark; the list of goods and services shall not be
15
extended.
(2) OSIM shall enter in the Trademark Register the modifications made in accordance with paragraph (1) and shall publish the trademark as modified.
Art. 35
Throughout the entire term of protection of the trademark, its owner may request to OSIM, on payment of the prescribed fee, to enter in the Trademark Register changes occurred in the name, address or headquarters of the owner. Changes entered in the Register shall be published in the Official Industrial Property Bulletin.
Chapter VI
Rights Conferred by a Trademark
Art. 36
(1) The registration of a trademark shall confer on its owner an exclusive right in that trademark. (2) The owner of the trademark may request the competent judicial body to prohibit third parties not having his consent from using in the course of trade:
(a) any sign which is identical with the trademark, in respect of goods or services which are identical with those for which the trademark is registered;
(b) any sign where, because of its identity with or similarity to the trademark and because of the identity or similarity of the goods or services on which the sign is affixed, there is a likelihood of confusion on the part of the public, including the likelihood of association between the sign and the trademark;
(c) any sign which is identical with or similar to the trademark, in respect of goods or services which are not similar to those for which the trademark is registered, where the latter has a reputation in Romania and where use of that sign without due cause could be detrimental to the distinctive character or the reputation of the trademark.
(3) In application of paragraph (2), the owner of the trademark may request that third parties should be prohibited from performing, in particular, the following acts:
(a) affixing the sign to the goods or to the packaging thereof;
(b) offering the goods, putting them on the market or stocking them for such purposes under that sign, or offering or supplying services thereunder;
(c) putting the goods under that sign into free circulation, exporting, importing or placing them under suspensive or economic customs procedure or under another
16
customs procedure, as defined in customs regulations;
(d) using the sign on business papers and in advertising.
Art. 37
(1) The applicant for trademark registration may only request the prohibition referred to in Art. 36 paragraph (2) after publication of the trademark. (2) The applicant may claim damages for the acts referred to under paragraph (1), committed subsequently to trademark publication, under the general provisions of law. A decision ordering payment of damages shall be enforceable only as from the date of trademark registration.
(3) If the application for registration is refused, the applicant shall not be entitled to damages.
Art. 38
(1) Right in a trademark shall be exhausted, and the owner shall not be entitled to prohibit other persons the use thereof in respect of goods put on the market in the European Union and the European Economic Area, under said trademark, by the owner himself or with his consent.
(2) The provisions of paragraph (1) shall not apply if there exist legitimate reasons for the owner to oppose further commercialization of the goods, particularly where the condition of the goods is changed or impaired after they have been put on the market.
Art. 39
(1) The owner of a trademark may not request that third parties be prohibited from using in the course of trade:
(a) the name/designation or address/ headquarters of the owner;
(b) indications concerning the kind, quality, intended purpose, value, geographical origin, the time of production of the goods or of rendering of the service under that trademark or other characteristics of the goods or services;
(c) the trademark, where it is necessary to indicate the intended purpose of a product or service, in particular as accessories or spare parts.
(2) Provisions of paragraph (1) shall apply with the proviso that the elements referred to under letters (a) and (c) are used in accordance with honest practice in industrial or commercial matters.
17
Chapter VII
Transfer of Rights in a Trademark
Art. 40
(1) Rights in a trademark may be transferred by assignment or license, or by succession.
(2) Levy of compulsory execution against the owner of the trademark carried out in accordance with the law shall also be deemed to be a transfer of rights.
(3) Recordal of the transfer of rights in respect of a trademark under dispute shall be suspended up to the date of a final court decision in respect thereof.
Art. 41
(1) Rights in a trademark may be assigned independently of the transfer of the business in which the trademark is incorporated. Assignment shall be effected in writing and signed by the parties to the contract, on pain of nullity.
(2) Assignment of rights in a trademark may be effected for all or a part of the goods or services in respect of which the trademark is registered; an assignment, even in part, shall not limit the use of the trademark for the goods or services to which it applies to a given territory.
(3) Transfer of the whole of the patrimony of the trademark owner shall include transfer of the rights in the trademark. The transfer of certain elements of the owner's patrimony shall not affect his capacity as owner of the right in the trademark.
(4) Identical or similar trademarks belonging to the same owner that are used for identical or similar goods or services may be assigned only as a whole and only to one person, on pain of nullity of the instrument of assignment.
Art. 42
(1) The request for recordal of the assignment shall be accompanied by the document attesting to the change of ownership of the trademark.
(2) OSIM shall not enter the assignment in the Register if it is obvious that public is misled as to the nature, quality or geographic origin of the goods or services in respect of which the trademark is registered, unless the assignee accepts to restrict the trademark transfer to the goods and services in respect of which it is not likely to
18
mislead.
(3) Upon request by person concerned and on payment of the prescribed fee, OSIM shall enter the assignment in the Trademark Register and publish it in the Official Industrial Property Bulletin. Assignment may be invoked against third parties as from the date of its publication.
Art. 43
(1) The owner of a trademark may, under a licensing contract, authorize third parties to make use of the trademark on the whole or a part of the territory of Romania for all or a part of the goods or services for which the trademark was registered. Licenses may be exclusive or non-exclusive.
(2) The owner of a trademark may invoke the rights conferred by that trademark against a licensee who contravenes the provisions of his licensing contract with regard to its duration, the form of the trademark and the nature of the goods or services for which the license is granted, the territory in which the trademark may be used, or the quality of the goods manufactured or of the services provided by the licensee under the trademark for which the license has been granted.
(3) Throughout the term of the trademark licensing contract, the licensee shall be required:
(a) to use, for the goods on which the trademark is affixed, only the trademark that is the subject of the licensing contract, whilst remaining free to affix on such products signs which show that he is the manufacturer;
(b) to add the term "under license …" to the mark affixed on the products that are the subject matter of the license, in accordance with the contract.
(4) Licenses shall be entered in the Trademark Register on payment of the prescribed fee and shall be published in the Official Industrial Property Bulletin. A license may be invoked against third parties as from the date of its publication.
Art. 44
(1) Unless otherwise provided in the licensing contract, the licensee may not institute infringement proceedings without the consent of the trademark owner.
(2) The holder of an exclusive license may institute infringement proceedings if, after having notified the trademark owner of the infringing acts of which he has obtained knowledge, the latter has not acted within the time limits prescribed by the licensee.
(3) Where infringement proceedings are instituted by the owner, any of the licensees may intervene in the proceedings in order to obtain compensation for damage occasioned by the infringement of the trademark.
19
(4) Failure to register a license with OSIM shall not affect:
(a) the validity of the trademark registration which is the subject-matter of the license or with regard to the trademark license protection;
(b) the intervention in an infringement case instituted by the owner or the grant of damages within said proceedings, as a consequence of the infringement of a trademark which is the subject-matter of the license.
(5) License registration shall not be a condition for the trademark use by the licensee to be deemed to be equivalent to the trademark use by the owner, within the proceedings relating to obtaining the trademark, maintaining the same in force or defending the rights therein.
Chapter VIII
Loss of Rights in a Trademark
Art. 45
(1) The owner may surrender his trademark in respect of some or all of the goods or services for which it is registered.
(2) The surrender of a trademark shall be declared to OSIM in writing by the trademark owner or by the person authorized by him and the rights in the trademark shall lapse, with respect to the goods and services to which the mark applies, as from the date on which surrender is entered in the Trademark Register.
(3) If a license has been registered, surrender of a trademark shall be entered only if the owner of the trademark proves that he has notified the licensee of his intention to surrender the trademark.
Art. 46
(1) Any concerned person may apply to the Law Court of Bucharest, at any time during the term of protection of the trademark, for revocation of the owner of the rights conferred by the trademark:
(a) if, within a continuous period of 5 years, as from the date of its entry in the Trademark Register, the trademark has not been put to genuine use on the territory of Romania in connection with the goods or services in respect of which it is registered or if such use has been suspended for a continuous period of 5 years, and there are
20
no proper reasons for non-use;
(b) if, after the date of registration, the trademark has become, in consequence of acts or inactivity of the owner, the common name in the trade for a product or service in respect of which it is registered;
(c) if, after the date of registration and in consequence of the use made of it by the owner or with his consent, the trademark is liable to mislead the public, particularly as to the nature, quality or geographical origin of the goods or services in respect of which it is registered;
(d) if the trademark has been registered by a person not having the capacity required by Article 3 letters (h) and (i).
(2) The following shall be considered effective use of a trademark:
(a) use of the trademark in a form that differs in certain respects from that of the registered trademark, but which does not impair its distinctive character; (b) impossibility of using the trademark due to circumstances beyond the control of the trademark owner, for example restrictions on import or other provisions by public authorities in respect of the goods or services to which the trademark applies. (c) affixing of the trademark on goods or their packaging, exclusively for the purposes of export; (d) use of the trademark by a third party with the consent of the owner or by any person entitled to use a collective mark or a certification mark, where it is considered by the trademark owner himself to be a use of the trademark.
(3) The rights of the owner may not be revoked if, in the time between expiry of the period referred to in paragraph (1) letter (a) and the submission of the request for revocation, the trademark has been subject to effective use. However, if the beginning or resumption of use of the trademark takes place within the 3 months preceding submission to the courts of the request for revocation, use of the trademark shall not be taken into consideration if preparation for the beginning or resumption of use has been made only after the owner obtained knowledge of the intention to submit a request for revocation.
(4) The burden of proof of use of the trademark shall rest with the trademark owner and proof may be furnished by any means.
(5) Revocation shall take effect as from the date of submission of the application for revocation to the competent court. (6) The trademark shall be canceled from the Trademark Register and notice thereof shall be published in the Official Industrial Property Bulletin.
Art. 47
(1) Any concerned person may apply to the Law Court of Bucharest for cancellation of
21
the registration of a trademark, on any of the following grounds:
(a) the trademark was registered contrary to the provisions of Art. 5 paragraph (1);
(b) the trademark was registered contrary to the provisions of Art. 6;
(c) the registration was applied for in bad faith;
(d) the registration infringes a right of personal portrayal or a persons’s name;
(e) the registration infringes earlier rights acquired in a protected geographical indication or a protected design, other industrial property rights or copyright.
(2) Cancellation proceedings on the grounds referred to in paragraph (1) letter (c) may be instituted at any time during the term of protection of the trademark.
(3) The time limit for requesting cancellation of a registration on one of the grounds under paragraph (1) letters (a), (b), (d) and (e) shall be 5 years as from the registration date of the trademark.
(4) Cancellation of a registration may not be applied for on the grounds that the trademark conflicts with an earlier trademark if such earlier trademark does not satisfy the conditions laid down in Art. 46 paragraphs (1) - (3).
(5) Where the earlier trademark has only been used in respect of some of the goods or services for which the trademark is registered, trademark registration may be cancelled only for those goods or services in respect of which the trademark has not been used.
Art. 48
(1) The owner of an earlier trademark who has acquiesced for a continuous period of 5 years in the use of a subsequently registered trademark may not apply for cancellation nor oppose the use of the later trademark for the goods and services in respect of which such later trademark has been used, except if the registration of the later trademark was sought in bad faith.
(2) In the case referred to under paragraph (1), the owner of the subsequently registered trademark may not oppose the use of the earlier trademark, even if the earlier trademark may no longer be invoked against the later trademark.
Art. 49
If one ground for revocation or cancellation only applies to some of the goods or services for which the trademark is registered, the revocation or cancellation shall have effect with respect to such goods or services only.
22
Chapter IX
Collective Marks
Art. 50
(1) Associations of manufacturers, producers, suppliers of services or traders may apply to OSIM for the registration of collective marks.
(2) The applicant for registration of a collective mark shall be required to file, together with the application or, at the latest, within 3 months as from the date of the notification transmitted by OSIM, regulations governing use of the collective mark. The application shall comply with the provisions of Article 9. (3) In the regulations governing use of the collective mark, the applicant shall specify the persons authorized to use the collective mark, the conditions of membership of the association, the conditions of use of the mark, the grounds on which a member of the association may be prohibited from using the mark and the sanctions that may be applied by the association.
(4) The regulations governing the use of the collective mark may require that the collective mark may be transmitted by its owner only with the consent of all members of the association.
Art. 51
(1) In addition to the grounds for refusal of an application for registration of an individual trademark, an application for registration of a collective mark shall be refused:
(a) if the applicant does not have the capacity required by Art. 50 paragraph (1);
(b) if the requirements of Art. 3 letter (e) are not satisfied;
(c) if the regulations governing the use of the mark are contrary to public order or to accepted principles of morality.
(2) After publication of the collective mark and of the regulations governing the use thereof, the owner of an earlier trademark, of a well-known trademark or of an earlier right to personal portrayal or name, a protected geographical indication, a protected design or a copyright or any other concerned person may submit with OSIM a notice of opposition to the registration of the collective mark, within the time limit laid down under Article 19 paragraph (1).
23
Art. 52
(1) The owner of a collective mark shall be required to communicate to OSIM any amendment to the regulations governing the use of the mark.
(2) Amendments to the regulations governing the use of the mark shall take effect only as from the date of its entry in the Trademark Register. The amendment shall not be entered in the Register if the amended regulations do not satisfy the conditions set out in Art. 50 paragraph (3).
Art. 53
(1) Any person concerned may apply to the Law Court of Bucharest, at any time during the term of protection of the mark, for revocation of the rights conferred by the collective mark: (a) if, within a continuous period of 5 years as from the date of its entry into the Trademark Register, the mark has not been put to genuine use in connection with the goods or services in respect of which it is registered, and there are no proper reasons for non-use;
(b) if the owner has used the mark in other conditions than those provided for by the regulations or has not taken steps to prevent such use;
(c) if the use of the mark has caused it to become liable to mislead the public.
Art. 54
(1) Any concerned person may apply to the Law Court of Bucharest for cancellation of the registration of a collective mark within a period of 5 years as from the date of registration, on any one of the grounds set out in Art. 47 paragraph (1) letters (a), (b), (d) and (e).
(2) If the registration of the mark has been applied for in bad faith or if the mark has been registered contrary to the provisions of Art. 50 paragraphs (1) - (3), any concerned person may apply for cancellation of the registration to the Law Court of Bucharest at any time during the term of protection of the mark.
Art. 55
Unless otherwise provided by this Law, collective marks shall be subject to the provisions on individual trademarks.
24
Chapter X
Certification Marks
Art. 56
(1) A certification mark may be registered with OSIM by any legal entity with statutory powers to control the goods or services as to the elements provided for in Art. 3 letter (f).
(2) Legal entities who manufacture, import or sell goods or provide services, other than those responsible for quality control, may not apply for registration of a certification mark.
Art. 57
(1) The applicant for registration of a certification mark shall be required to file, at the same time as his application for registration, submitted in accordance with Art. 9, or at the latest within 3 months as from the date of notification transmitted by OSIM:
(a) the regulations governing the use of the certification mark;
(b) authorization for, or a document attesting the legal exercise of certification activities or, where appropriate, proof of registration of the certification mark in his country of origin.
(2) The regulations shall specify the persons authorized to use the mark, the elements and characteristics that are to be guaranteed by the mark, the manner in which the competent certification authority shall verify those characteristics and supervise the use of the mark, the fees payable for the use of the mark and the procedures for settling disputes.
(3) Any natural person or legal entity who supplies goods or provides services may be authorized to use a certification mark, subject to compliance with the provisions of the regulations governing its use.
(4) The owner of a certification mark shall authorize the persons entitled to use the mark for goods or services exhibiting common characteristics guaranteed by the regulations governing its use.
Art. 58
In addition to the grounds for refusal of an application for registration of an individual trademark, an application for registration of a certification mark shall also be refused
25
in the event of non-compliance with the provisions of Art. 3 letter (f) and of Art. 56 and 57.
Art. 59
(1) After publication of the mark and the regulations governing its use, the owner of an earlier trademark, a well-known trademark or an earlier right to personal portrayal or name, of a protected geographical indication, a protected design or a copyright, or any other concerned person, may, within the time limits laid down in Art. 19 paragraph (1), submit a notice of opposition against registration of the certification mark, with OSIM .
(2) If the users of a certification mark fail to comply with the regulations, the owner may withdraw their authorization to use the mark or may apply other sanctions laid down in the regulations.
Art. 60
(1) Any concerned person may apply to the Law Court of Bucharest for cancellation of the registration of a certification mark within 5 years as from the date of registration:
(a) if any of the grounds under Art. 47 paragraph (1) letters (a), (b), (d) or (e) is applicable;
(b) if the mark has been registered contrary to the provisions of Art. 3 letter (f).
(2) If the registration of the mark was applied for in bad faith or if the mark was registered contrary to the provisions of Art. 56 and Art. 57 paragraphs (1) - (3), any concerned person may apply to the Law Court of Bucharest for cancellation of the registration, at any time during the term of protection of the mark.
Art. 61
(1) Rights in a certification mark may not be transferred by the legal entity owning the mark.
(2) Transfer of rights in a certification mark shall be decided by Government decision.
Art. 62
If a certification mark ceases to be protected, it may not be the subject matter of an application for registration nor used prior to expiry of 10 years as from the date of the termination of protection.
26
Art. 63
(1) Unless otherwise provided by this Law, certification marks shall be subject to the provisions on individual trademarks. (2) The prescribed fees applicable to collective marks shall be applicable to certification marks.
Chapter XI
International Registration of Trademarks
Art. 64
The provisions of this Law shall apply to international registrations made under the Madrid Agreement or the Protocol to the Agreement which have effects extended to Romania, unless otherwise provided in those instruments.
Art. 65
An application for international registration of a trademark entered in the Trademark Register, in accordance with the Madrid Agreement, or an application for international registration of a trademark filed or entered in the Trademark Register, in accordance with the Protocol to that Agreement, shall be examined by OSIM against payment of the prescribed fee.
Chapter XII
Community Trademark
Art. 66
Where a Community trademark application is filed with OSIM in accordance with Art. 25 paragraph (1) letter (b) of the Community Trademark Regulation, OSIM shall enter the date on which the application has been received and, without performing any examination, shall forward the application to the Office for Harmonization in the Internal Market within 2 weeks, subject to payment of the fee prescribed by the Law for the filing of a national trademark application.
Art. 67
A Community trademark application or a Community trademark may be converted into a national trademark application in accordance with the provisions of Art. 112 - 114 of the Community Trademark Regulation (codified version), subject to payment of
27
the fee prescribed by the Law for the examination of a national application.
Art. 68
(1) The owner of an earlier trademark registered in Romania or of an earlier trademark, subject to international registration with effects in Romania, who files an identical trademark meant to be registered as a Community trademark, in respect of goods and services identical with those in respect of which the earlier trademark has been registered or included in the list thereof, may claim for the Community trademark registration the seniority of the earlier trademark in respect of the trademark registration in Romania.
(2) The owner of a Community trademark who also owns an earlier identical trademark registered in Romania or subject to an international registration with effects in Romania, in respect of goods and services identical with those in respect of which the earlier trademark has been registered or included in the list thereof, may claim the seniority of the earlier trademark in Romania.
Art. 69
Provisions of Art. 91, 92 and Art. 93 - 95 are also applicable to infringements of rights of the owner of a Community trademark.
Art. 70
(1) Infringement actions based on an earlier Community trademark against a subsequently registered national trademark the use of which has been acquiesced in for a continuous period of 5 years shall not be admissible if the filing of the national trademark was made in good faith.
(2) Non-admissibility shall be limited to those goods and services the use of which has been acquiesced in.
Art. 71
Litigations on Community trademarks, in cases which are in the jurisdiction of the Community trademark courts, as provided in Art. 95 paragraph (1) of the Community Trademark Regulation, shall be brought to the Law Court of Bucharest ,as a first instance court.
Chapter XIII
Geographical Indications
Art. 72
(1) Geographical indications of products shall be protected in Romania by their
28
registration with OSIM, in accordance with this Law or with the international conventions to which Romania is party and may be used only by those persons who manufacture or market the products for which they have been registered.
(2) Geographical indications protected now or in the future under bilateral or multilateral agreements concluded by Romania shall not be subject to the registration procedure established by this Law.
(3) The list of geographical indications recognized in Romania under the agreements referred to in paragraph (2) shall be entered by OSIM in the Register of Geographical Indications and shall be published in the Official Industrial Property Bulletin.
Art. 73
(1) The associations of producers pursuing production activities in the geographical area shall be entitled to apply to OSIM for registration of a geographical indication, in respect of the products stated in the application
(2) Registration of a geographical indication may be applied for with OSIM, either directly or through a professional representative, and shall be subject to payment of the prescribed fee.
(3) The application for registration of a geographical indication shall contain the elements provided for by the implementing regulations to this Law.
(4) Within 3 months as from the date of filing the application, OSIM shall examine the application and the compliance with the conditions set out in Art. 75 and 76.
Art. 74
(1) The application for registration of a geographical indication shall be published under the conditions laid down by the implementing regulations to this Law.
(2) Within 2 months of publication of the application, any concerned person may oppose to registration of the geographical indication.
(3) The opposition to the registration of a geographical indication shall be settled in accordance with the provisions set out for trademarks.
Art. 75
29
OSIM shall register geographical indications and give the applicant the right to use them, after the central specialized public authority or the competent authority of the applicant's country of origin, as the case may be, has certified:
(a) the geographical indication for which registration is sought;
(b) the products that may be marketed under that indication;
(c) the geographical area of production;
(d) the characteristics that the products must exhibit and the manufacturing conditions they must comply with in order to be marketed under that indication.
Art. 76
Geographical indications shall not be registered if:
(a) they do not comply with the provisions of Art. 3 letter (g);
(b) they are the generic name of goods;
(c) they are liable to mislead the public as to the nature, origin, manufacturing methods and quality of the goods;
(d) they are contrary to public order or to accepted principles of morality.
Art. 77
(1) If the application satisfies the requirements of the law, OSIM shall decide to register the geographical indication in the Register of Geographical Indications and to give the applicant the right of using thereof.
(2) The right to use a geographical indication, obtained by registration, shall belong to the members of the association entered on the list communicated to OSIM.
Art. 78
(1) The geographical indication shall be entered in the Register of Geographical Indications within 2 months as from the date of the decision to register the geographical indication.
(2) The entry of a geographical indication in the Register of Geographical Indications and the issuance of the geographical indication registration certificate granting the applicant the right to use it shall be subject to payment of the prescribed fees.
30
Art. 79
Registration of a geographical indication on behalf of an association of producers shall not prevent registration of the same indication by any other association having the capacity required under Article 73.
Art. 80
(1) The term of protection of geographical indications shall begin on the date on which the application was filed with OSIM and shall be without limit in time.
(2) The right to use a geographical indication shall be granted to the applicant for a period of 10 years, renewable an unlimited number of times, if the conditions under which the right has been obtained remain applicable.
(3) The application for renewal shall be subject to payment of the prescribed fee.
Art. 81
Persons authorized to use a geographical indication for certain goods shall be entitled to use it in the course of trade, only for those goods, in business papers, advertising or brochures and they may affix on such products the term registered geographical indication.
Art. 82
(1) It shall be prohibited for non-authorized persons to use a geographical indication or an imitation thereof, even if the true origin of the products is shown or if terms such as kind, type, imitation, and the like are added.
(2) Persons authorized by OSIM to use a geographical indication for wines or spirits may prohibit the use of such indication by any other person, for wines and spirits that do not come from the region suggested by the geographical indication concerned, even where the true origin of the product is expressly mentioned or the geographical indication is used in a translated form or accompanied by terms such as kind, type and the like.
Art. 83
The central specialized public authority may, ex officio or at the request of any concerned person, carry out verifications of the products marketed under a registered geographical indication.
31
Art. 84
The right to use a geographical indication may not be transferred.
Art. 85
(1) Throughout the term of protection of a geographical indication, any concerned person may apply to the Law Court of Bucharest for cancellation of the registration if the geographical indication has been registered contrary to the provisions of Art. 75 and 76.
(2) In the event of failure to comply with the quality criteria and the specific characteristics of the products of the region to which the geographical indication refers, the central specialized public authority or any other concerned person may apply to the Law Court of Bucharest for revocation of the rights of the persons authorized by OSIM to use the registered geographical indication.
(3) The final decision of the Law Court of Bucharest shall be communicated to OSIM by the person concerned. OSIM shall cancel the geographical indication in the Register of Geographical Indications and shall publish the cancellation in the Official Industrial Property Bulletin within 2 months of its notification.
Chapter XIV
Defense of Rights in Trademarks and Geographical Indications
Art. 86
(1) OSIM decisions in respect of trademark registration applications as well as in respect of geographical indication registration applications may be appealed against with the Office by any concerned person, within 30 days of communication or of publication of trademark registration or geographical indication registration, as the case may be, on payment of the prescribed fee.
(2) OSIM decisions concerning the entry of assignment or license in the Trademark Register may be appealed against with the Office by any concerned person within 30 days of communication or, where appropriate, of publication.
(3) Appeals lodged in accordance with the provisions of paragraphs (1) and (2) shall be settled by a Board of Appeal of OSIM.
Art. 87
32
Where a trademark registration, renewal or entry of changes in the Trademark Register represents an obvious clerical error, within 2 months as from the date of registration or entry, as the case may be, OSIM may revoke registration, renewal or entry in a reasoned manner; revocation shall be published in the Official Industrial Property Bulletin.
Art. 88
(1) The reasoned decision of the Board of Appeal shall be communicated to the parties within 30 days of pronouncement and may be appealed against to the Law Court of Bucharest within 30 days of communication. The decisions of the Law Court of Bucharest may only be appealed against before the Court of Appeal of Bucharest.
(2) Decisions given in cases referred to in Art. 36, 46, 47, 53, 54, 60 and 85 may be further appealed.
Art. 89
(1) At the request of the judicial body, OSIM shall be required to communicate to that body all acts, documents and information required for settling the dispute submitted to it.
(2) Owners must be summoned in every dispute concerning trademarks.
Art. 90
(1) The unlawful performance of the following acts shall constitute an offence liable to imprisonment of between 3 months and 2 years or a fine:
(a) infringement of a trademark;
(b) marketing of goods under a trademark that is identical with or similar to a trademark registered for identical or similar goods;
(c) marketing of products under a geographical indication indicating or suggesting that the product concerned originates from a geographical region, other than its true region of origin.
(2) Trademark infringement shall mean the carrying out or use of a sign by third parties, in their commercial activity, without the owner’s consent, if said sign:
(a) is identical with the trademark, in respect of goods or services identical with those for which the trademark is registered;
33
(b) given the identity with or similarity to the trademark or given the identity or similarity of the goods or services to which the sign is affixed with the goods or services for which the trademark is registered, would produce a likelihood of confusion on the part of the public, including the likelihood of association between the trademark and the sign;
(c) is identical with or similar to the trademark, in respect of goods or services differing from those for which the trademark is registered, where said trademark has a reputation in Romania and where use of that sign without due cause could take unfair advantage of the distinctive character or the reputation of the trademark and cause prejudice to the trademark owner. . (3) Marketing shall mean offering the goods, putting them on the market or stocking them for such purposes under that sign, or providing services thereunder, as well as importing, exporting or conveying them in transit thereunder.
(4) The acts referred to in paragraph (1) shall not constitute infringement if carried out prior to the date of publication of the trademark.
(5) In the case of offences referred to under paragraph (1) a), reconciliation of parties shall remove criminal liability.
Art. 91
(1) Where the owner of industrial property rights in respect of a trademark or geographical indication or any other person exercising, with the owner’s consent, the industrial property right is able to credibly prove that his industrial property right in respect of a trademark or geographical indication is the subject of a current or imminent unlawful act which is likely to cause him irreparable prejudice, he may ask the judicial body to order precautionary measures.
(2) The judicial body may order, in particular: a) the infringement to be prohibited or provisionally ceased; b) the appropriate measures to be taken for preserving the evidence.
Provisions of the Government Emergency Ordinance no 100/2005 on the enforcement of industrial property rights, approved with amendments through the Law 280/2005, with the subsequent amendments and completions shall be applicable.
(3) Applicable procedural provisions are comprised in the provisions of the Civil Procedure Code relating to precautionary measures in the field of intellectual property rights.
(4) Precautionary measures may also be ordered against an intermediary whose services are used by a third party with the purpose of infringing a right protected under this Law.
34
Art. 92
Persons found guilty may be required to pay damages, in accordance with the general rules of law, for the prejudice caused by the performance of the acts referred to in Art. 90.
Art. 93
(1) The judicial body may require the plaintiff to furnish any evidence at his disposal to prove that he is the holder of the right that has been infringed or of which infringement was unavoidable.
(2) Where the evidence in support of the plaintiff's claims are under the control of the defendant, the judicial body may order the defendant to furnish the evidence, subject to a guarantee of confidentiality of information, in accordance with the law.
(3) The judicial body may order the plaintiff to pay to the defendant any damages caused as a result of an abusive institution of proceedings in relation to a protected trademark or protected geographical indication.
Art. 94
The owner of a trademark, or where appropriate, the concerned central specialized public authority, may request the judicial body to require the infringer to provide recent information on the origin and distribution channels of merchandise to which trademarks are unlawfully affixed and information on the identity of the manufacturer or merchant and on the quantity of merchandise manufactured, delivered, received or ordered.
Art. 95
Customs competence concerning the enforcement of rights in respect of trademarks and geographical indications shall belong to the National Agency for Fiscal Administration, in accordance with the law.
Chapter XV
Duties of the State Office for Inventions and Trademarks
Art. 96
35
OSIM is the specialized body of the central public administration, the sole authority on the territory of Romania for the provision of protection of trademarks and geographical indications in accordance with this Law.
Art. 97
In the field of trademarks and geographical indications, OSIM has the following duties:
(a) to record, examine and publish applications for trademark registration;
(b) to examine trademarks registered or submitted for registration with the World Intellectual Property Organization, in accordance with the Madrid Agreement or the Protocol to that Agreement, in order to recognize or refuse protection thereof on the territory of Romania;
(c) to record and publish applications for registration of geographical indications and grant them protection on the territory of Romania;
(d) to issue trademark registration certificates;
(e) to issue registration certificates for geographical indications and grant the right of use for such indications;
(f) to establish and keep the Trademark Register and the Register of Geographical Indications;
(g) to issue priority certificates for trademarks;
(h) to carry out anticipation searches prior to trademark registration;
(i) to maintain, preserve and develop the national collection of trademarks and geographical indications and set up a computerized database in this field;
(j) to maintain relations with similar public bodies and with regional industrial property organizations; to represent Romania in the specialized international organizations;
(k) to issue the official publication concerning trademarks and geographical indications of products and exchange publications with similar foreign national offices and with the international bodies and organizations working in this field; (l) to inform the European Commission on the national regulations adopted to transpose the First Directive 89/104/EEC of the Council of 21 December 1988 to Approximate the Laws of the Member States relating to Trade Marks, published in the Official Journal of European Communities (OJEC) L 40 of 11 February 1989;
(m) to carry out other functions, as provided by law.
Chapter XVI
36
Transitional and Final Provisions
Art. 98
(1) Applications for the registration of trademarks in respect of which no decision has been taken prior to the date of entry into force of this Law shall be subject to the provisions of this Law. (2) Prior to the entry into force of this Law, the Government shall approve the relevant Implementing Regulations4.
Art. 99
(1) This Law shall enter into force within 3 months as from its publication in the Official Gazette of Romania, Part I5.
(2) The following shall be repealed as of that date:
-- Law No. 28/1967 on Trademarks and Service Marks published in Official Bulletin No. 114 of December 29, 1967;
-- Decree No. 77/1968 of the Council of Ministers on the application of Law No. 28/1967, published in Official Bulletin No. 8 of January 27, 1968;
-- Decree No. 1057/1968 of the Council of Ministers approving the Regulations on the structure, organization and operation of the commission for the settlement of disputes concerning trademarks and service marks, published in Official Bulletin No. 66 of May 17, 1968;
-- Decree No. 2508/1969 of the Council of Ministers defining the nature of and sanctions for infringements of the statutory provisions concerning inventions, innovations and improvements, as also trademarks and service marks, published in Official Bulletin No. 159 of December 31, 1969;
-- all other provisions contrary to this Law.
This Law transposes the Directive 2008/95/EC of the European Parliament and the Council of 22 October 2008 to approximate the laws of the Member States relating to trademarks (codified version), published in the Official Journal of European Communities (OJEC) L 299 of 8 November 2008.
4See footnote in Art. 9, paragraph (4).
5Law No 84/1998 was published in the Official Gazette of Romania, Part I, No 161 of 23 April 1998.
37
LEGE nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile și indicațiile geografice
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 337 din 8 mai 2014
**) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 84/1998 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010 și a mai fost modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările ulterioare.
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1 (1) Drepturile asupra mărcilor și indicațiilor geografice sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi. (2) Prezenta lege se aplică mărcilor de produse și servicii, individuale, colective și de certificare, ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România, ca urmare a unei protecții comunitare ori pe cale internațională, precum și indicațiilor geografice. (3) Persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispozițiile prezentei legi, în condițiile convențiilor internaționale privind mărcile și indicațiile geografice la care România este parte.
Articolul 2 Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinații de culori, holograme, semnale sonore, precum și orice combinație a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.
Articolul 3 În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: a) înregistrarea mărcii - modul de dobândire a drepturilor asupra unei mărci, în temeiul prezentei legi sau al convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte; b) marca anterioară - marca înregistrată, precum și marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu condiția ca ulterior să fie înregistrată; c) marca comunitară - marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009, denumit în continuare Regulament privind marca comunitară; d) marca notorie - marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă; e) marca colectivă - marca destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociații de produsele sau serviciile aparținând altor persoane; f) marca de certificare - marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce privește calitatea, materialul, modul de fabricație a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici; g) indicația geografică - denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o țară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputație sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esențial atribuite acestei origini geografice;
h) solicitant - persoana în numele căreia este depusă o cerere de înregistrare a mărcii; i) titular - persoana pe numele căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor și poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat; j) mandatar autorizat, denumit în continuare mandatar - consilierul în proprietate industrială, care poate avea și calitatea de reprezentant în procedurile în fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, denumit în continuare OSIM; k) Registrul mărcilor - baza de date, administrată de OSIM, care cuprinde mărcile înregistrate în România, precum și toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date; l) Registrul indicațiilor geografice - colecția de date, administrată de OSIM, care cuprinde indicațiile geografice înregistrate în România, precum și toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date; m) Convenția de la Paris - Convenția pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, Paris, așa cum a fost revizuită și modificată, ratificată de România prin Decretul nr. 1.177/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969; n) țările Uniunii de la Paris - țările cărora li se aplică Convenția de la Paris și care sunt constituite în Uniunea pentru protecția proprietății industriale; o) Aranjamentul de la Madrid - Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr. 1.176/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969; p) Protocolul referitor la Aranjament - Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998; q) Regulamentul privind marca comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009; r) întreprindere - orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanțare.
Capitolul II Protecția mărcilor
Articolul 4 (1) Dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM. (2) Mărcile comunitare beneficiază de protecție pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară.
Articolul 5 (1) Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute: a) semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2; b) mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante; d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații, putând servi în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora; e) mărcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau este necesară obținerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanțială produsului; f) mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului; g) mărcile care conțin o indicație geografică sau sunt constituite dintr-o astfel de indicație, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacă utilizarea acestei indicații este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la locul adevărat de origine;
h) mărcile care sunt constituite sau conțin o indicație geografică, identificând vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat; i) mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; j) mărcile care conțin, fără consimțământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România; k) mărcile care cuprind, fără autorizația organelor competente, reproduceri sau imitații de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control și garanție, blazoane, aparținând țărilor Uniunii și care intră sub incidența art. 6 ter din Convenția de la Paris; l) mărcile care cuprind, fără autorizația organelor competente, reproduceri sau imitații de steme, drapele, alte embleme, sigle, inițiale sau denumiri care intră sub incidența art. 6 ter din Convenția de la Paris și care aparțin organizațiilor internaționale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe țări ale Uniunii; m) mărcile care conțin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios; n) mărcile care conțin, fără autorizația organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 din Convenția de la Paris. (2) Dispozițiile alin. (1) lit. b)-d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii.
Articolul 6 (1) În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. (1), o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative: a) dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele și serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată; b) dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară și din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepția publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară. (2) În accepțiunea alin. (1) sunt mărci anterioare mărcile a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, a dreptului de prioritate invocat în susținerea acesteia și care fac parte din următoarele categorii: a) mărcile comunitare; b) mărcile înregistrate în România; c) mărcile înregistrate în baza unor acorduri internaționale și având efect în România; d) mărcile comunitare în privința cărora este invocată, în mod valabil, vechimea anterioară, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară, față de o marcă la care se referă lit. b) sau c), chiar dacă această din urmă marcă a încetat să mai existe sau a făcut obiectul unei renunțări; e) cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la lit. a)-d), sub condiția înregistrării ulterioare a mărcilor; f) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorității invocate, sunt notorii în România, în sensul art. 6 bis al Convenției de la Paris. (3) O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă este identică sau similară în raport cu o marcă comunitară anterioară, în sensul prevederilor alin. (2), și dacă a fost destinată să fie înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca comunitară anterioară este înregistrată, atunci când marca comunitară anterioară se bucură de un renume în Uniunea Europeană și dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obține un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare anterioare. (4) O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă: a) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România, în sensul prevederilor alin. (2), și dacă aceasta este destinată a fi înregistrată ori este deja înregistrată
pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată, când marca anterioară se bucură de un renume în România și dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obține un profit necuvenit din caracterul distinctiv și renumele mărcii anterioare ori dacă folosirea ar fi în detrimentul caracterului distinctiv sau al renumelui mărcii anterioare; b) drepturile decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare ori, după caz, înainte de data priorității invocate prin cererea de înregistrare a mărcii ulterioare și dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare; c) există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin. (2) lit. d), în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială; d) marca este identică sau similară cu o marcă colectivă anterioară, conferind un drept care a expirat cu cel mult 3 ani înainte de data de depozit; e) marca este identică sau similară cu o marcă de certificare anterioară, a cărei valabilitate a încetat cu cel mult 10 ani înainte de data de depozit; f) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse ori servicii identice sau similare, conferind un drept care a expirat din motiv de nereînnoire cu cel mult 2 ani înainte de data de depozit, cu condiția ca titularul mărcii anterioare să își fi dat acordul la înregistrarea mărcii ulterioare ori să nu fi utilizat marca; g) marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate la data depozitului cererii și care continuă să fie utilizată acolo, dacă cererea a fost făcută cu rea-credință de către solicitant. (5) O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare când înregistrarea este solicitată de către mandatarul sau reprezentantul titularului mărcii, în nume propriu și fără consimțământul titularului mărcii, dacă mandatarul sau reprezentantul titularului nu face dovada că are dreptul de a solicita această înregistrare. (6) O marcă nu este refuzată la înregistrare sau, după caz, înregistrarea nu este anulată atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la înregistrarea mărcii ulterioare. (7) O marcă poate fi refuzată la înregistrare sau, după caz, susceptibilă a fi anulată în condițiile prevăzute la art. 6 septies din Convenția de la Paris.
Articolul 7 Natura produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii nu constituie niciun obstacol la înregistrarea acesteia.
Capitolul III Cererea de înregistrare a mărcii
Articolul 8 Dreptul la marcă aparține solicitantului care a depus primul, în condițiile legii, cererea de înregistrare a mărcii.
Articolul 9 (1) Cererea de înregistrare a mărcii, depusă la OSIM, redactată în limba română și conținând elementele prevăzute la alin. (2), constituie depozitul reglementar al mărcii. (2) Cererea de înregistrare a mărcii conține următoarele elemente: a) solicitarea explicită a înregistrării mărcii; b) datele de identificare a solicitantului și, după caz, a mandatarului; c) o reprezentare grafică, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare este cerută; d) lista produselor și/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii; e) dovada achitării taxei de depunere și de publicare a cererii de înregistrare a mărcii. (3) Cererea prezintă mențiuni exprese atunci când marca: a) conține una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al mărcii; b) este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale sau figurative;
__________
c) conține o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii. (4) Cererea se referă la o singură marcă și este prezentată în condițiile prevăzute de regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.134/2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 3 decembrie 2010. (5) Cererile de înregistrare depuse în baza Aranjamentului de la Madrid sau a Protocolului referitor la Aranjament trebuie să îndeplinească condițiile acestor tratate. (6) Depunerea cererii de înregistrare a mărcii se poate face la registratura OSIM, prin poștă sau pe cale electronică, în condițiile prevăzute de regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.
Articolul 10 (1) Data depozitului reglementar este data la care a fost depusă la OSIM cererea de înregistrare a mărcii în condițiile în care aceasta conține toate elementele prevăzute la art. 9 alin. (1). (2) Când o cerere de înregistrare a mărcii a fost reglementar depusă pentru prima dată într-o altă țară membră a Uniunii de la Paris sau membră a Organizației Mondiale a Comerțului, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de înregistrare în România a aceleiași mărci, cu condiția ca această din urmă cerere să fie depusă la OSIM în termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit.
Articolul 11 (1) Dacă solicitantul a prezentat anumite produse și servicii sub o marcă în cadrul unei expoziții internaționale oficiale sau oficial recunoscute, în sensul Convenției privind expozițiile internaționale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificată de România prin Legea nr. 246/1930, revizuită la 30 noiembrie 1972, organizată pe teritoriul României sau într-un stat membru al Convenției de la Paris, și dacă o cerere de înregistrare a mărcii sub care au fost prezentate aceste produse și servicii a fost depusă la OSIM într-un termen de 6 luni de la data primei prezentări în expoziție, solicitantul beneficiază de un drept de prioritate de la data introducerii produsului în expoziție. (2) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (1) nu va prelungi termenul de prioritate prevăzut la art. 10 alin. (2).
Articolul 12 (1) Drepturile de prioritate prevăzute la art. 10 și 11 trebuie invocate odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii, justificate prin acte de prioritate și sunt supuse taxei legal stabilite. (2) Actele de prioritate se depun și taxa legală se plătește în maximum 3 luni de la data cererii de înregistrare a mărcii. (3) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (2) atrage nerecunoașterea priorității invocate.
Articolul 13 (1) Înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de orice persoană, direct sau printr-un mandatar, în condițiile prevăzute de lege, precum și de regulamentul*) de aplicare a prezentei legi. (2) Reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie când solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul și nicio unitate industrială sau comercială efectivă și funcțională pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spațiul Economic European, cu excepția procedurii de depunere a cererii de înregistrare a mărcii.
Articolul 14 Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii va comunica, în termen de 3 luni de la depunerea acesteia la OSIM, dovada plății taxei de înregistrare și examinare a cererii, în cuantumul prevăzut de lege.
Articolul 15 (1) Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii care se referă la mai multe produse sau servicii poate solicita la OSIM divizarea cererii inițiale în două sau mai multe cereri, repartizând produsele sau serviciile în cadrul cererilor divizionare, cu plata taxei prevăzute de lege. (2) Cererile divizionare păstrează data de depozit a cererii inițiale și, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate, dobândit potrivit art. 10 alin. (2) sau art. 11 alin. (1). (3) Solicitantul poate cere divizarea cererii inițiale în cursul procedurii de examinare a mărcii la OSIM, până la luarea unei decizii privind înregistrarea acesteia, precum și în cursul procedurii din cadrul comisiei de contestații a OSIM sau în cursul oricărei proceduri de apel sau de recurs formulat împotriva deciziei de înregistrare a mărcii. (4) Solicitantul va depune documentele cerute de OSIM pentru divizarea cererii inițiale și va plăti taxa legală în termen de 3 luni de la data solicitării divizării. În caz contrar, OSIM va lua act că solicitantul a renunțat la divizarea cererii inițiale.
Capitolul IV Procedura de înregistrare a mărcii
Articolul 16 (1) În termen de o lună de la data primirii cererii de înregistrare a mărcii, OSIM examinează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 9 alin. (1) și, în caz afirmativ, atribuie dată de depozit cererii. (2) Dacă cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 9 alin. (1), OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 3 luni pentru depunerea completărilor. În cazul în care solicitantul completează în termen lipsurile notificate de OSIM, data depozitului este aceea la care cererea de înregistrare a mărcii a fost completată conform art. 9 alin. (1). În caz contrar, cererea se respinge. (3) Dacă taxa de înregistrare și examinare a cererii nu este plătită în termenul prevăzut la art. 14, OSIM poate acorda solicitantului, pentru motive întemeiate, încă un termen de două luni. (4) În cazul neplății taxelor în termen se consideră că solicitantul a renunțat la înregistrarea mărcii și cererea se respinge.
Articolul 17 Cererea de înregistrare a mărcii având dată de depozit se publică, în format electronic, în maximum 7 zile de la data depunerii, în condițiile prevăzute de regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.
Articolul 18 În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17, orice persoană interesată poate formula observații privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5.
Articolul 19 (1) În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17, orice persoană interesată poate formula opoziție la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. 6. (2) Opozițiile trebuie să fie formulate în scris, motivat și cu plata taxei prevăzute de lege. (3) La cererea solicitantului, titularul mărcii care a formulat opoziția prezintă OSIM dovada că: a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziția, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele și serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată; b) există motive justificate pentru neutilizarea mărcii cu privire la care s-a făcut opoziție. (4) În cazul neplății taxelor legale pentru opoziție, se consideră că aceasta nu a fost făcută.
Articolul 20
(1) OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziția formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum și motivele opoziției privind înregistrarea mărcii. (2) În termen de 30 de zile de la data notificării opoziției, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere. (3) Soluționarea opoziției poate fi suspendată în următoarele situații: a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia; b) marca opusă face obiectul unei acțiuni în anulare sau de decădere, până la soluționarea definitivă a cauzei. (4) În cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluționării opoziției, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.
Articolul 21 (1) Opoziția formulată cu privire la cererea de înregistrare a mărcii publicată se soluționează de o comisie din cadrul Serviciului mărci și indicații geografice al OSIM, potrivit regulamentului*) de aplicare a prezentei legi. (2) Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a opoziției, care este avut în vedere la examinarea pe fond. *) A se vedea nota de subsol de la art. 9 alin. (4).
Articolul 22 (1) OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii și hotărăște admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiția achitării taxelor de înregistrare și de examinare a cererii prevăzute de lege. (2) Abrogat. (la 26-05-2014,Alin. (2) al art. 22 a fost abrogat de art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 28 din 20 mai 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 26 mai 2014.) (3) OSIM examinează: a) calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) și j), după caz; b) condițiile prevăzute la art. 12 alin. (1) și (2), dacă în cerere se invocă o prioritate; c) motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. (1) și, dacă este cazul, observațiile formulate. (4) În cazul în care au fost formulate opoziții cu privire la cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele de refuz prevăzute la art. 6, avizul comisiei prevăzute la art. 21 alin. (1) este obligatoriu la examinarea pe fond. (5) În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. (1) și (2), OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute.
Articolul 23 (1) Când un element neesențial al mărcii este lipsit de caracter distinctiv și dacă acest element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecției mărcii, OSIM cere solicitantului să declare, în termen de două luni de la data notificării, că nu invocă un drept exclusiv asupra acestui element. Declarația se publică odată cu marca înregistrată. (2) În lipsa declarației prevăzute la alin. (1) cererea de înregistrare a mărcii se respinge.
Articolul 24 (1) Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi: a) gradul de distinctivitate, inițială sau dobândită, a mărcii notorii în România; b) durata și întinderea utilizării în România a mărcii notorii în legătură cu produsele și serviciile pentru care o marcă se solicită a fi înregistrată; c) durata și întinderea publicității mărcii notorii în România; d) aria geografică de utilizare a mărcii notorii în România; e) gradul de cunoaștere a mărcii notorii pe piața românească de către segmentul de public căruia i se adresează;
f) existența unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparținând altei persoane decât aceea care pretinde că marca sa este notorie. (2) Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), OSIM poate cere de la autorități publice, instituții publice, precum și de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietății mărcii în România.
Articolul 25 Când un motiv de refuz, dintre cele prevăzute la art. 6, se aplică numai la anumite produse sau servicii pentru care înregistrarea mărcii a fost solicitată, înregistrarea va fi refuzată numai pentru aceste produse sau servicii.
Articolul 26 (1) Dacă în urma examinării cererii, potrivit prevederilor art. 22 și 24, se constată îndeplinirea condițiilor legale, OSIM decide înregistrarea mărcii. Marca se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format electronic, în maximum două luni de la data deciziei de înregistrare, iar OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii numai după plata taxei de publicare și eliberare. (2) Dacă cererea nu îndeplinește condițiile pentru înregistrarea mărcii, OSIM notifică aceasta solicitantului, acordându-i un termen de 3 luni în care acesta să își poată prezenta punctul de vedere ori să își retragă cererea. Termenul poate fi prelungit cu o nouă perioadă de 3 luni, la cererea solicitantului și cu plata taxei prevăzute de lege. (3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (2), OSIM va decide, după caz, înregistrarea mărcii, respingerea cererii de înregistrare a mărcii ori va lua act de retragerea cererii.
Articolul 27 (1) Solicitantul poate, în orice moment, să își retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să își limiteze lista de produse sau de servicii. Când marca a fost deja publicată, retragerea sau limitarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. (2) Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, numai pentru rectificarea numelui sau a adresei solicitantului ori pentru alte rectificări ce nu afectează esențial marca sau nu extind lista de produse ori de servicii. (3) Orice modificare cerută de solicitant până la înregistrare, care afectează substanțial marca ori lista de produse sau de servicii, trebuie să facă obiectul unei noi cereri de înregistrare a mărcii.
Articolul 28 În cursul procedurii de înregistrare a mărcii, OSIM poate cere solicitantului lămuririle și actele pe care le consideră necesare, dacă există o îndoială asupra exactității sau a conținutului elementelor cererii de înregistrare a mărcii.
Articolul 29 (1) OSIM înscrie, de îndată, în Registrul mărcilor acele mărci pentru care s-a luat o decizie de înregistrare. (2) Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege. (3) După înscrierea în Registrul mărcilor, OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii. (4) Registrul mărcilor este public.
Capitolul V Durata, reînnoirea și modificarea înregistrării mărcii
Articolul 30 (1) Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului reglementar al mărcii, pentru o perioadă de 10 ani. (2) La cererea titularului, înregistrarea mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.
(3) Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii poate fi făcută înainte de expirarea duratei de protecție în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate. (4) Reînnoirea înregistrării mărcii operează începând cu ziua imediat următoare expirării duratei de protecție în curs. (5) Taxa pentru reînnoirea înregistrării mărcii este datorată odată cu cererea de reînnoire; taxa poate fi plătită și în următoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecție, cu majorarea prevăzută de lege. (6) Neplata taxei în condițiile prevăzute la alin. (5) este sancționată cu decăderea titularului din dreptul la marcă.
Articolul 31 (1) Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii va conține: a) solicitarea expresă a reînnoirii înregistrării mărcii; b) datele de identificare a titularului și, dacă este cazul, numele și domiciliul, respectiv sediul mandatarului; c) numărul de înregistrare a mărcii în Registrul mărcilor; d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a mărcii. (2) Când titularul solicită reînnoirea numai pentru o parte din produsele și serviciile înscrise în Registrul mărcilor, acesta va indica și numele acelor produse sau servicii pentru care se solicită reînnoirea înregistrării mărcii.
Articolul 32 (1) Dacă OSIM constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reînnoirea înregistrării mărcii, notifică aceasta titularului, care poate prezenta un răspuns în termen de 3 luni de la primirea notificării; în lipsa unui răspuns în termen, cererea de reînnoire a înregistrării mărcii se respinge. (2) Solicitantul cererii de reînnoire poate contesta decizia de respingere a reînnoirii înregistrării, în termenul și cu procedura prevăzute la art. 86.
Articolul 33 (1) Reînnoirea înregistrării mărcii se înscrie în Registrul mărcilor și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de maximum 3 luni de la depunerea la OSIM a cererii de reînnoire. (2) Înscrierea reînnoirii mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege. (3) OSIM eliberează titularului un certificat de reînnoire a înregistrării mărcii.
Articolul 34 (1) Pe durata protecției mărcii, titularul poate solicita la OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege, introducerea de modificări neesențiale ale unor elemente ale mărcii, sub condiția ca acestea să nu afecteze caracterul distinctiv al mărcii; lista de produse și servicii nu poate fi extinsă. (2) OSIM va înscrie în Registrul mărcilor modificările introduse, conform alin. (1), și va publica marca, astfel cum a fost modificată.
Articolul 35 În tot cursul perioadei de protecție a mărcii, titularul acesteia poate solicita OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege, înscrierea modificărilor intervenite cu privire la numele, denumirea, adresa sau sediul titularului în Registrul mărcilor. Modificările înscrise în Registrul mărcilor se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Capitolul VI Drepturi conferite de marcă
Articolul 36 (1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.
(2) Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său: a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă; c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia. (3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn; c) punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
Articolul 37 (1) Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terților să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 36 alin. (2) numai după publicarea acesteia. (2) Pentru actele prevăzute la alin. (1), săvârșite ulterior publicării cererii de înregistrare a mărcii, solicitantul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despăgubirilor este executoriu numai după data înregistrării mărcii. (3) În cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost respinsă, solicitantul nu are dreptul la despăgubiri.
Articolul 38 (1) Dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerț în Uniunea Europeană și în Spațiul Economic European sub această marcă de titularul însuși sau cu consimțământul său. (2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile dacă există motive temeinice care justifică opoziția titularului la comercializarea ulterioară a produselor, în special atunci când starea produselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerț.
Articolul 39 (1) Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să folosească în activitatea sa comercială: a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului; b) indicații care se referă la specia, calitatea, destinația, valoarea, originea geografică, perioada de fabricație a produsului sau perioada prestării serviciului sub marcă, precum și la orice alte caracteristici ale acestora; c) marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinația produsului sau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detașabile. (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile cu condiția ca folosirea de către un terț a elementelor prevăzute la lit. a) și c) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial ori comercial.
Capitolul VII Transmiterea drepturilor asupra mărcii
Articolul 40 (1) Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licență sau pe cale succesorală.
(2) Este, de asemenea, considerată transmitere de drepturi și executarea silită a debitorului, titular al mărcii, efectuată în condițiile legii. (3) Înscrierea transmiterii de drepturi asupra mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești cu privire la acestea.
Articolul 41 (1) Drepturile cu privire la marcă pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comerț în care aceasta este încorporată. Cesiunea trebuie făcută în scris și semnată de părțile contractante, sub sancțiunea nulității. (2) Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra mărcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar parțială, nu poate limita teritorial folosirea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se referă. (3) În cazul în care patrimoniul titularului mărcii este transmis în totalitatea sa, această transmitere are ca efect și transferul drepturilor cu privire la marcă. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marcă. (4) Mărcile identice sau similare, aparținând aceluiași titular și care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate și numai către o singură persoană, sub sancțiunea nulității actului de transmitere.
Articolul 42 (1) Cererea de înscriere a cesiunii va fi însoțită de actul doveditor al schimbării titularului mărcii. (2) OSIM refuză înscrierea transmiterii cesiunii dacă rezultă în mod evident faptul că prin aceasta publicul este indus în eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografică a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, în afară de situația în care beneficiarul transmiterii acceptă să limiteze transmiterea mărcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este înșelătoare. (3) La cererea persoanei interesate și cu plata taxei prevăzute de lege, OSIM înscrie cesiunea în Registrul mărcilor și o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Cesiunea este opozabilă terților de la data publicării acesteia.
Articolul 43 (1) Titularul mărcii poate, în baza unui contract de licență, să autorizeze terții să folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Licențele pot fi exclusive sau neexclusive. (2) Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite de marcă împotriva licențiatului care a încălcat clauzele contractului de licență, în ceea ce privește durata folosirii, aspectul mărcii și natura produselor sau a serviciilor pentru care licența a fost acordată, teritoriul pe care marca poate fi folosită, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licențiat sub marca pentru care s-a acordat licența. (3) Pe durata contractului de licență de marcă, licențiatul este obligat: a) să folosească, pentru produsele cărora li se aplică marca, numai marca ce face obiectul contractului de licență, având totuși libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicând că el este fabricantul acestora; b) să pună mențiunea sub licență alături de marca aplicată pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului. (4) Licențele se înscriu în Registrul mărcilor, cu plata taxei prevăzute de lege, și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Licența este opozabilă terților de la data publicării acesteia.
Articolul 44 (1) Dacă în contractul de licență nu este stipulat altfel, licențiatul nu poate introduce în justiție o acțiune în contrafacere fără consimțământul titularului mărcii.
(2) Titularul unei licențe exclusive poate introduce o acțiune în contrafacere, dacă, după ce a notificat titularului mărcii actele de contrafacere de care a luat cunoștință, acesta nu a acționat în termenul solicitat de licențiat. (3) Când o acțiune în contrafacere a fost pornită de către titular, oricare dintre licențiați poate să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii. (4) Lipsa înscrierii unei licențe la OSIM nu afectează: a) valabilitatea înregistrării mărcii care face obiect al licenței ori cu privire la protecția licenței mărcii; b) intervenția într-o acțiune în contrafacere angajată de titular ori obținerea, în cadrul acestei proceduri, de daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei mărci care face obiect al licenței. (5) Înscrierea licenței nu este o condiție pentru ca folosirea unei mărci de beneficiarul licenței să poată fi considerată echivalentul unui act de utilizare de către titular, în cadrul procedurilor referitoare la dobândirea, menținerea validității ori la apărarea drepturilor cu privire la acea marcă.
Capitolul VIII Stingerea drepturilor asupra mărcilor
Articolul 45 (1) Titularul poate să renunțe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. (2) Renunțarea la marcă se declară în scris la OSIM de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting, cu privire la produsele și serviciile la care marca se referă, la data înscrierii renunțării în Registrul mărcilor. (3) Dacă o licență a fost înregistrată, renunțarea la marcă este înscrisă numai dacă titularul mărcii probează că a notificat licențiatului despre intenția de a renunța la marcă.
Articolul 46 (1) Orice persoană interesată poate solicita Tribunalului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă: a) fără motive justificate, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data înscrierii în Registrul mărcilor, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau dacă această folosire a fost suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani; b) după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acțiunii sau inacțiunii titularului, desemnarea uzuală în comerț a produsului sau a serviciului pentru care a fost înregistrată; c) după data înregistrării și ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimțământul acestuia, marca a devenit susceptibilă a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată; d) marca a fost înregistrată pe numele unei persoane neavând calitatea prevăzută la art. 3 lit. h) și i). (2) Este asimilată folosirii efective a mărcii: a) folosirea mărcii sub o formă care diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia; b) imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanțe independente de voința titularului, cum ar fi restricțiile la import sau ca urmare a altor dispoziții ale autorităților publice vizând produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată; c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului; d) folosirea mărcii de către un terț având consimțământul titularului sau de către orice persoană abilitată să utilizeze o marcă colectivă sau o marcă de certificare, fiind considerată ca folosire a mărcii de către însuși titularul acesteia. (3) Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în perioada de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) lit. a) și până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost
folosită efectiv. Totuși, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiție a cererii de decădere, folosirea mărcii nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru începerea sau reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a luat la cunoștință de faptul că ar putea fi introdusă o cerere de decădere. (4) Dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia și poate fi făcută prin orice mijloc de probă. (5) Decăderea produce efecte de la data introducerii cererii de decădere la instanța judecătorească competentă. (6) Marca se radiază din Registrul mărcilor și mențiunea radierii se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Articolul 47 (1) Anularea înregistrării mărcii poate fi cerută Tribunalului București de către orice persoană interesată, pentru oricare dintre următoarele motive: a) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1); b) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 6; c) înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință; d) înregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane; e) înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor. (2) Acțiunea în anulare pentru motivul prevăzut la alin. (1) lit. c) poate fi introdusă oricând în perioada de protecție a mărcii. (3) Termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării mărcii pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) și e) este de 5 ani și curge de la data înregistrării mărcii. (4) Înregistrarea mărcii nu poate fi anulată pe motivul existenței unui conflict cu o marcă anterioară, dacă aceasta din urmă nu îndeplinește condițiile de utilizare prevăzute la art. 46 alin. (1)-(3). (5) Dacă marca anterioară nu a fost folosită decât pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, înregistrarea mărcii poate fi anulată numai pentru acele produse sau servicii pentru care marca nu a fost folosită.
Articolul 48 (1) Titularul unei mărci anterioare, care cu știință a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani folosirea unei mărci ulterior înregistrate, nu poate să ceară anularea și nici să se opună folosirii mărcii ulterioare pentru produsele și serviciile pentru care această marcă ulterioară a fost folosită, în afară de cazul în care înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea- credință. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), titularul mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune folosirii mărcii anterioare, deși aceasta din urmă nu mai poate fi invocată împotriva mărcii ulterioare.
Articolul 49 Dacă un motiv de decădere sau de nulitate există numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, decăderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii.
Capitolul IX Mărci colective
Articolul 50 (1) Asociațiile de fabricanți, de producători, de comercianți, de prestatori de servicii pot solicita la OSIM înregistrarea de mărci colective. (2) Solicitantul înregistrării unei mărci colective va depune, odată cu cererea de înregistrare sau cel târziu în termen de 3 luni de la data notificării de către OSIM, un regulament de folosire a mărcii colective. Cererea va fi supusă cerințelor prevăzute la art. 9.
(3) În regulamentul de folosire a mărcii colective solicitantul cererii de înregistrare a mărcii va indica persoanele autorizate să folosească marca colectivă, condițiile care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru al asociației, condițiile de folosire a mărcii, motivele pentru care această utilizare poate fi interzisă unui membru al asociației, precum și sancțiunile care pot fi aplicate de asociație. (4) Regulamentul de folosire a mărcii colective poate să prevadă că marca colectivă nu poate fi transmisă de către titular decât cu acordul tuturor membrilor asociației.
Articolul 51 (1) În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o marcă colectivă este respinsă la înregistrare, dacă: a) solicitantul nu are calitatea prevăzută la art. 50 alin. (1); b) nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 3 lit. e); c) regulamentul de folosire a mărcii este contrar ordinii publice sau bunelor moravuri. (2) După publicarea mărcii colective și a regulamentului de folosire a acestei mărci, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum și al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicație geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum și orice altă persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut la art. 19 alin. (1), opoziție la înregistrarea mărcii colective.
Articolul 52 (1) Titularul mărcii colective trebuie să comunice la OSIM orice modificare a regulamentului de folosire a mărcii. (2) Modificarea regulamentului de folosire a mărcii produce efecte numai de la data înscrierii modificării în Registrul mărcilor. Modificarea nu este menționată în registru, dacă regulamentul de folosire a mărcii, modificat, nu corespunde cerințelor prevăzute la art. 50 alin. (3).
Articolul 53 Orice persoană interesată poate cere Tribunalului București, oricând în perioada de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de o marcă colectivă, când: a) fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, calculată de la data înscrierii mărcii în Registrul mărcilor, pentru produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată; b) titularul a folosit marca în alte condiții decât cele prevăzute de regulament sau nu a luat măsuri pentru a preveni o astfel de folosire; c) prin folosire, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare.
Articolul 54 (1) Oricare persoană interesată poate cere Tribunalului București anularea înregistrării unei mărci colective, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacă există unul dintre motivele prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. a), b), d) și e). (2) Dacă înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerințelor prevăzute la art. 50 alin. (1)-(3), anularea acesteia poate fi solicitată Tribunalului București de către persoana interesată, oricând în perioada de protecție a mărcii.
Articolul 55 Mărcile colective sunt supuse regimului mărcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Capitolul X Mărci de certificare
Articolul 56
(1) Mărcile de certificare pot fi înregistrate la OSIM de către persoane juridice legal abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor în privința elementelor prevăzute la art. 3 lit. f). (2) Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice care fabrică, importă sau vând produse ori prestează servicii, altele decât cele de control în domeniul calității.
Articolul 57 (1) Solicitantul înregistrării unei mărci de certificare va depune, odată cu cererea de înregistrare, prezentată conform art. 9, ori cel mai târziu în termen de 3 luni de la data notificării de către OSIM: a) regulamentul de folosire a mărcii de certificare; b) autorizația sau documentul din care să rezulte exercitarea legală a activității de certificare ori, dacă este cazul, dovada înregistrării mărcii de certificare în țara de origine. (2) Regulamentul va indica persoanele autorizate să utilizeze marca, elementele și caracteristicile care trebuie să fie certificate prin marcă, modul în care autoritatea competentă de certificare trebuie să verifice aceste caracteristici și să supravegheze folosirea mărcii, taxele care trebuie plătite pentru folosirea mărcii, procedurile de reglementare a diferendelor. (3) Orice persoană fizică sau juridică, furnizor de produse ori prestator de servicii, poate fi autorizată să folosească marca de certificare sub condiția respectării prevederilor regulamentului de folosire a mărcii de certificare. (4) Titularul mărcii de certificare va autoriza persoanele îndreptățite să folosească marca pentru produsele sau serviciile care prezintă caracteristicile comune, garantate prin regulamentul de folosire a mărcii.
Articolul 58 În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o marcă de certificare este respinsă la înregistrare și pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3 lit. f) și ale art. 56 și 57.
Articolul 59 (1) După publicarea mărcii și a regulamentului de folosire a acesteia, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum și al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicație geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum și orice persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut la art. 19 alin. (1), opoziție la înregistrarea mărcii de certificare. (2) Dacă utilizatorii unei mărci de certificare nu respectă regulamentul, titularul poate să retragă autorizația de a utiliza marca sau să aplice alte sancțiuni prevăzute în regulament.
Articolul 60 (1) Oricare persoană interesată poate cere Tribunalului București anularea înregistrării mărcii de certificare, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacă: a) există unul dintre motivele prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. a), b), d) și e); b) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 3 lit. f). (2) Dacă înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerințelor prevăzute la art. 56 și art. 57 alin. (1)-(3), persoana interesată poate cere Tribunalului București anularea mărcii, oricând în perioada de protecție a acesteia.
Articolul 61 (1) Drepturile cu privire la marca de certificare nu pot fi transmise de persoana juridică, titulară a mărcii. (2) Transmiterea dreptului asupra mărcii de certificare se stabilește prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 62 Când o marcă de certificare a încetat să mai fie protejată, ea nu poate fi nici depusă, nici utilizată înainte de expirarea unui termen de 10 ani de la data încetării protecției.
Articolul 63 (1) Mărcile de certificare sunt supuse regimului mărcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. (2) Taxele prevăzute de lege pentru mărcile colective se aplică și mărcilor de certificare.
Capitolul XI Înregistrarea internațională a mărcilor
Articolul 64 Dispozițiile prezentei legi se aplică și înregistrărilor internaționale ale mărcilor, efectuate conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care își extind efectele lor în România, afară de cazul în care prin aceste convenții nu se prevede altfel.
Articolul 65 Cererea de înregistrare internațională pentru o marcă înscrisă în Registrul mărcilor, conform Aranjamentului de la Madrid, precum și cererea de înregistrare internațională pentru o marcă depusă sau scrisă în Registrul mărcilor, conform Protocolului referitor la Aranjament, va fi examinată de OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege.
Capitolul XII Marca comunitară
Articolul 66 Când o cerere de marcă comunitară este depusă la OSIM în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind marca comunitară, OSIM înscrie data primirii cererii și, fără să procedeze la examinare, o transmite Oficiului de Armonizare în Piața Internă, în termen de două săptămâni, cu plata taxei prevăzute de lege, pentru depunerea unei cereri naționale.
Articolul 67 O cerere de marcă comunitară sau o marcă comunitară poate fi transformată într-o cerere de marcă națională în condițiile art. 112-114 din Regulamentul privind marca comunitară (versiune codificată), cu plata taxelor pentru procedura de examinare a unei cereri naționale prevăzute de lege.
Articolul 68 (1) Titularul unei mărci anterioare înregistrate în România sau al unei mărci anterioare care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale având efect în România, care depune o marcă identică, destinată a fi înregistrată ca marcă comunitară, pentru produse și servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau incluse în lista acestei mărci, se poate prevala la înregistrarea mărcii comunitare de vechimea mărcii anterioare în ceea ce privește înregistrarea mărcii comunitare în România. (2) Titularul unei mărci comunitare, care este și titularul unei mărci anterioare identice, înregistrate în România sau care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale având efect în România, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată ori incluse în lista acestei mărci, se poate prevala de vechimea mărcii anterioare în România.
Articolul 69 Dispozițiile art. 91, 92 și ale art. 93-95 sunt aplicabile și încălcărilor aduse drepturilor titularului unei mărci comunitare.
Articolul 70
___________
(1) Este inadmisibilă o acțiune în contrafacere, bazată pe o marcă comunitară anterioară, împotriva unei mărci naționale ulterior înregistrate, a cărei folosire a fost tolerată timp de 5 ani, cu condiția ca depozitul mărcii naționale să fi fost efectuat cu bună-credință. (2) Inadmisibilitatea este limitată numai la produsele și serviciile pentru care a fost tolerată.
Articolul 71 Litigiile având ca obiect mărci comunitare, pentru care Regulamentul privind marca comunitară atribuie competența tribunalelor de marcă comunitară, potrivit art. 95 alin. (1) al acestuia, sunt de competența Tribunalului București, care judecă în primă instanță.
Capitolul XIII Indicații geografice
Articolul 72 (1) Indicațiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin înregistrarea acestora la OSIM, potrivit prezentei legi sau convențiilor internaționale la care România este parte, și pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicații au fost înregistrate. (2) Nu sunt supuse procedurii de înregistrare, stabilită de prezenta lege, indicațiile geografice care au dobândit sau vor dobândi protecție pe calea unor convenții bilaterale sau multilaterale încheiate de România. (3) Lista indicațiilor geografice a căror protecție este recunoscută în România, pe baza convențiilor prevăzute la alin. (2), va fi înscrisă la OSIM în Registrul indicațiilor geografice și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Articolul 73 (1) Au calitatea de a solicita OSIM înregistrarea unei indicații geografice asociațiile de producători care desfășoară o activitate de producție în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere. (2) Înregistrarea unei indicații geografice poate fi cerută la OSIM, direct sau prin mandatar, și este supusă taxei prevăzute de lege. (3) Cererea de înregistrare a unei indicații geografice conține elementele prevăzute în regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.
*) A se vedea nota de subsol de la art. 9 alin. (4). (4) În termen de 3 luni de la depunere, OSIM examinează cererea și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 75 și 76.
Articolul 74 (1) Cererea de înregistrare a indicației geografice se publică în condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi. (2) În termen de două luni de la publicarea cererii, orice persoană interesată poate face opoziție la înregistrarea indicației geografice. (3) Opoziția la înregistrarea unei indicații geografice se soluționează conform prevederilor referitoare la marcă.
Articolul 75 OSIM înregistrează indicațiile geografice și acordă solicitantului dreptul de utilizare a acestora după ce autoritatea publică centrală de specialitate sau, după caz, autoritatea competentă din țara de origine a solicitantului certifică: a) indicația geografică a produsului, care urmează a fi înregistrată; b) produsele care pot fi comercializate sub această indicație; c) aria geografică de producție;
d) caracteristicile și condițiile de obținere pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a putea fi comercializate sub această indicație.
Articolul 76 Sunt excluse de la înregistrare indicațiile geografice care: a) nu sunt conforme dispozițiilor art. 3 lit. g); b) sunt denumiri generice ale produselor; c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii, originii, modului de obținere și calității produselor; d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice.
Articolul 77 (1) Dacă cererea îndeplinește condițiile prevăzute de lege, OSIM decide înregistrarea indicației geografice în Registrul indicațiilor geografice și acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului. (2) Dreptul de folosire a indicației geografice, dobândit prin înregistrarea acesteia, aparține membrilor asociației înscriși în lista comunicată la OSIM.
Articolul 78 (1) În termen de două luni de la data deciziei de înregistrare a indicației geografice, aceasta este înscrisă în Registrul indicațiilor geografice. (2) Înscrierea unei indicații geografice în Registrul indicațiilor geografice și eliberarea către solicitant a certificatului de înregistrare a indicației geografice și de acordare a dreptului de utilizare a acesteia sunt supuse taxelor prevăzute de lege.
Articolul 79 Înregistrarea unei indicații geografice pe numele unei asociații de producători nu constituie obstacol la înregistrarea aceleiași indicații de către orice altă asociație având calitatea cerută la art. 73.
Articolul 80 (1) Durata de protecție a indicațiilor geografice curge de la data depunerii cererii la OSIM și este nelimitată. (2) Dreptul de utilizare a indicației geografice se acordă solicitantului pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, dacă se mențin condițiile în care acest drept a fost dobândit. (3) Cererea de reînnoire este supusă taxei prevăzute de lege.
Articolul 81 Persoanele autorizate să folosească o indicație geografică pentru anumite produse au dreptul să o folosească în circuitul comercial, aplicată numai pe aceste produse, în documente însoțitoare, reclame, prospecte, și pot să aplice mențiunea indicație geografică înregistrată.
Articolul 82 (1) Este interzisă folosirea unei indicații geografice sau imitarea ei de către persoane neautorizate, chiar dacă se indică originea reală a produselor ori dacă se adaugă mențiuni ca: gen, tip, imitație și altele asemenea. (2) Persoanele autorizate de OSIM să utilizeze o indicație geografică pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot să interzică folosirea acestei indicații de către orice altă persoană pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicația geografică respectivă, chiar în cazurile în care originea adevărată a produsului este menționată expres ori în cazurile în care indicația geografică este utilizată în traducere sau este însoțită de expresii, cum sunt: de genul, de tipul și altele asemenea.
Articolul 83 Autoritatea publică centrală de specialitate poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse în circulație sub indicația geografică înregistrată.
Articolul 84 Dreptul de folosire a unei indicații geografice nu poate să facă obiectul niciunei transmiteri.
Articolul 85 (1) Pe întreaga durată de protecție a indicației geografice oricare persoană interesată poate cere Tribunalului București anularea înregistrării acesteia, dacă înregistrarea indicației geografice s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 75 și 76. (2) Pentru nerespectarea condițiilor de calitate și a caracteristicilor specifice produselor din zona la care se referă indicația geografică, autoritatea publică centrală de specialitate sau oricare altă persoană interesată poate solicita Tribunalului București decăderea din drepturi a persoanelor autorizate de OSIM să folosească indicația geografică înregistrată. (3) Sentința Tribunalului București rămasă definitivă se comunică OSIM de către persoana interesată. OSIM radiază indicația geografică din Registrul indicațiilor geografice și publică radierea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de două luni de la comunicare.
Capitolul XIV Apărarea drepturilor asupra mărcilor și indicațiilor geografice
Articolul 86 (1) Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum și cererile de înregistrare privind indicațiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicației geografice, cu plata taxei legale. (2) Deciziile OSIM privind înscrierea cesiunii sau licenței în Registrul mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora. (3) Contestațiile formulate conform prevederilor alin. (1) și (2) se soluționează de o comisie de contestații din cadrul OSIM.
Articolul 87 Dacă înregistrarea unei mărci, reînnoirea înregistrării sau înscrierea unei modificări în Registrul mărcilor a fost efectuată în mod evident din eroare materială, OSIM poate, în termen de maximum două luni, cu începere de la data înregistrării sau de la data înscrierii, după caz, să revoce motivat înregistrarea, reînnoirea sau înscrierea modificării efectuate; revocarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Articolul 88 (1) Hotărârea comisiei de contestații, motivată, se comunică părților în termen de 30 de zile de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului București este supusă numai apelului la Curtea de Apel București. (2) Hotărârile pronunțate în cazurile prevăzute la art. 36, 46, 47, 53, 54, 60 și 85 pot fi atacate cu apel.
Articolul 89 (1) La cererea instanței judecătorești, OSIM este obligat să înainteze acesteia actele, documentele și informațiile necesare judecării cauzei cu care a fost învestită. (2) În toate litigiile privind mărcile citarea titularilor este obligatorie.
Articolul 90
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârșirea, fără drept, a următoarelor fapte: a) contrafacerea unei mărci; b) punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare; c) punerea în circulație a produselor care poartă indicații geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine. (2) Prin contrafacerea unei mărci se înțelege realizarea sau utilizarea fără consimțământul titularului de către terți, în activitatea comercială, a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor ori a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul; c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România și dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. (3) Prin punerea în circulație se înțelege oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, precum și importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn. (4) Faptele prevăzute la alin. (1) nu constituie infracțiuni dacă au fost săvârșite înainte de data publicării mărcii. (5) În cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) lit. a), împăcarea înlătură răspunderea penală.
Articolul 91 (1) Dacă titularul dreptului de proprietate industrială asupra unei mărci ori unei indicații geografice sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate industrială cu consimțământul titularului face dovada credibilă că dreptul de proprietate industrială asupra mărcii ori indicației geografice face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii. (2) Instanța judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor. Sunt aplicabile prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005, cu modificările și completările ulterioare. (3) Dispozițiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală. (4) Măsurile provizorii pot fi dispuse și împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege.
Articolul 92 Pentru prejudicii cauzate prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 90, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun.
Articolul 93 (1) Instanța va putea pretinde reclamantului să furnizeze orice elemente probatorii de care dispune, pentru a dovedi că este deținătorul dreptului ce a fost încălcat ori a cărui încălcare a fost inevitabilă.
(2) În cazurile în care mijloacele de probă în susținerea pretențiilor reclamantului se află sub controlul pârâtului, instanța va putea să ordone ca probele să fie produse de către pârât, sub condiția garantării confidențialității informațiilor, potrivit legii. (3) Instanța poate dispune ca reclamantul să plătească toate daunele cauzate pârâtului ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau indicația geografică protejată.
Articolul 94 Titularul mărcii sau, după caz, autoritatea publică centrală de specialitate implicată poate solicita instanței obligarea autorului încălcării dreptului la furnizarea de informații imediate privind proveniența și circuitele de distribuire a mărfurilor ilegal marcate, precum și informații despre identitatea fabricantului ori comerciantului, cantitatea de marfă fabricată, livrată, primită sau comandată.
Articolul 95 Competențele vamale cu privire la asigurarea respectării drepturilor asupra mărcilor și indicațiilor geografice protejate aparțin Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit legii.
Capitolul XV Atribuțiile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci
Articolul 96 OSIM este organul de specialitate al administrației publice centrale, unica autoritate care asigură pe teritoriul României protecția mărcilor și indicațiilor geografice, potrivit prezentei legi.
Articolul 97 În domeniul mărcilor și indicațiilor geografice, OSIM are următoarele atribuții: a) ia în evidență, examinează și publică cererile de înregistrare a mărcii; b) examinează mărcile înregistrate sau depuse spre înregistrare la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, recunoscând sau refuzând protecția acestora pe teritoriul României; c) ia în evidență și publică cererile de înregistrare a indicațiilor geografice și acordă protecție acestora pe teritoriul României; d) eliberează certificate de înregistrare a mărcilor; e) eliberează certificate de înregistrare a indicațiilor geografice și acordă dreptul de utilizare a acestora; f) organizează și ține Registrul mărcilor și Registrul indicațiilor geografice; g) eliberează certificate de prioritate pentru mărci; h) efectuează cercetări prealabile înregistrării unei mărci; i) administrează, conservă și dezvoltă colecția națională de mărci și de indicații geografice și realizează baza de date informative în domeniu; j) întreține relații cu organe guvernamentale similare și organizații regionale de proprietate industrială; reprezintă România în organizații internaționale de specialitate; k) editează publicația oficială privind mărcile și indicațiile geografice ale produselor și asigură schimbul de publicații cu administrațiile naționale similare străine și cu organismele și organizațiile internaționale de profil; l) informează Comisia Europeană cu privire la dispozițiile naționale adoptate în scopul transpunerii Primei Directive a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci nr. 89/104/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) seria L nr. 40 din 11 februarie 1989; m) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege.
Capitolul XVI Dispoziții tranzitorii și finale
_________
Articolul 98 (1) Cererile de înregistrare a mărcilor pentru care nu s-a luat o decizie până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse prevederilor acesteia. (2) Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba regulamentul de aplicare a acesteia*). *) A se vedea nota de subsol de la art. 9 alin. (4).
Articolul 99 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I**). **) Legea nr. 84/1998 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998. (2) Pe aceeași dată se abrogă:– Legea nr. 28/1967 privind mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 114 din 29 decembrie 1967;– Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 77/1968 privind aplicarea Legii nr. 28/1967, publicată în Buletinul Oficial nr. 8 din 27 ianuarie 1968;– Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.057/1968 pentru aprobarea Regulamentului privind compunerea, organizarea și funcționarea comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 66 din 17 mai 1968;– Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2.508/1969 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale privind invențiile, inovațiile și raționalizările, precum și mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 159 din 31 decembrie 1969;– orice alte dispoziții contrare prezentei legi.
* Prezenta lege transpune Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008.