Loi n° 66-XVI du 27 mars 2008 sur la protection des indications géographiques, des appellations d'origine et des spécialités traditionnelles garanties, République de Moldova

L E G E
privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor
de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate

nr. 66-XVI din 27.03.2008

Monitorul Oficial nr.134-137/527 din 25.07.2008

* * *

Capitolul II
PROTECŢIA JURIDICĂ, DREPTURILE CONFERITE
ŞI DECĂDEREA DIN PROTECŢIE

Articolul 4. Prevederi generale de protecţie juridică

Protecţia juridică a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării lor la AGEPI, în modul stabilit de prezenta lege, sau în baza tratatelor internaţionale, inclusiv a acordurilor bilaterale, la care Republica Moldova este parte.

Articolul 5. Protecţia denumirii de origine şi a indicaţiei geografice

(1)

Poate fi protejată în calitate de denumire de origine denumirea geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:

a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din aceastăţară; şi b) a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd factorii naturali şi cei umani; şi c) a cărui producere, prelucrare şi preparare au loc în aria geografică delimitată.

(2)

Poate fi protejată în calitate de indicaţie geografică denumirea unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:

a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din aceastăţară; şi b) care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice; şi c) a cărui producere şi/sau prelucrare, şi/sau preparare au loc în aria geografică delimitată.

(3)

Sînt, de asemenea, considerate denumiri de origine sau indicaţii geografice denumirile geografice sau negeografice tradiţionale ce desemnează un produs agricol sau alimentar care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(1) sau (2).

(4)

Prin derogare de la alin.(1), sînt asimilate denumirilor de origine unele denumiri geografice în cazul cînd materia primă a produselor pe care le desemnează aceste denumiri provine dintr-o arie geografică mai vastă sau diferită de aria de prelucrare, cu condiţia ca:

a) aria de producere a materiei prime să fie delimitată; şi b) să existe condiţii deosebite pentru producerea materiei prime; şi c) să existe un regim de inspecţie care să asigure respectarea condiţiilor prevăzute la lit.b). Denumirile în cauză trebuie să fi fost recunoscute ca denumiri de origine înainte de 1 mai

2004.

(5) În sensul alin.(4), sînt considerate drept materie primă doar animalele vii, carnea şi laptele.

Articolul 6. Protecţia specialităţii tradiţionale garantate

(1) În calitate de specialitate tradiţională garantată poate fi protejat un produs agricol sau alimentar care:

a) este obţinut din materie primă tradiţională; sau

b) se caracterizează printr-o compoziţie tradiţională; sau

c) se caracterizează printr-un mod de producere şi/sau de prelucrare ce corespunde unui tip

tradiţional de producere şi/sau de prelucrare.

(2)

Caracteristica sau ansamblul de caracteristici care determină specificitatea produsului trebuie să fie legate de proprietăţile intrinseci ale acestuia, cum ar fi proprietăţile sale fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, de metoda de producţie sau de condiţiile specifice care prevalează pe durata producerii. Aspectul exterior al unui produs agricol sau alimentar nu este considerat a fi o caracteristică a specificităţii acestuia.

(3)

Specificitatea produsului nu poate să se limiteze nici la o compoziţie calitativă sau cantitativă, nici la un mod de producţie prevăzut de legislaţie, nici la normele stabilite de organismele de standardizare ori stabilite arbitrar. În acelaşi timp, această prevedere nu se aplică în cazul cînd prevederile legislaţiei sau normele menţionate au fost stabilite în scopul definirii specificităţii unui produs.

(4) Pentru a fi înregistrată, denumirea specialităţii tradiţionale garantate trebuie:
a) să fie specifică în sine; sau
b) să exprime specificitatea produsului agricol sau alimentar.

(5)

O denumire specifică în sine trebuie să fie tradiţionalăşi conformă cu dispoziţiile legislaţiei naţionale sau consacrată cutumiar.

(6)

Denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate poate conţine un termen geografic fără a prejudicia dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, dreptul asupra unei mărci sau alte drepturi de proprietate intelectuală.

(7)

Denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale poate fi utilizată în denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate cu condiţia să nu inducă în eroare consumatorul în privinţa naturii produsului.

(1)

Sînt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: a) în calitate de denumiri de origine – denumirile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(1) sau, după caz, la alin.(3), sau la alin.(4); b) în calitate de indicaţii geografice – indicaţiile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(2) sau, după caz, la alin.(3); c) în calitate de specialităţi tradiţionale garantate – produsele agricole sau alimentare care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.6; d) în calitate de denumiri de origine, indicaţii geografice şi denumiri de specialităţi

tradiţionale garantate – denumirile care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; e) în calitate de denumiri de origine şi indicaţii geografice – denumirile devenite generice.

(2)

O denumire nu poate fi înregistrată ca denumire de origine sau ca indicaţie geografică şi în cazul cînd ea:

Articolul 7. Motive de refuz la înregistrare

a) este identică sau similară cu o marcă anterior înregistrată pentru produse identice sau similare cu cele pentru care se solicită înregistrarea denumirii de origine sau indicaţiei geografice, în situaţia în care, ţinînd cont de reputaţia şi de renumele mărcii, precum şi de durata utilizării acesteia, înregistrarea va fi de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte identitatea adevărată a produsului;

b) este în conflict cu denumirea total omonimă a unui soi de plante sau a unei rase de animale pentru produse comparabile, dacă se demonstrează, înainte de expirarea termenului de opoziţie prevăzut la art.22, că soiul sau rasa în cauză, în afara ariei delimitate şi înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, a făcut deja obiectul unei producţii comerciale, astfel încît consumatorii riscă să confunde cu soiul sau cu rasa produsele ce poartă denumirea înregistrată.

(3)

O denumire omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja protejată conform prezentei legi va putea fi refuzată la înregistrare dacă, ţinînd cont de uzanţele locale şi tradiţionale şi de riscul efectiv de confuzie, ea creează în percepţia consumatorului impresia eronată că produsele sînt originare din alt teritoriu, chiar dacă denumirea în cauză este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care sînt originare produsele agricole sau alimentare pe care aceasta le desemnează.

(4)

În calitate de specialitate tradiţională garantată nu poate fi înregistrat un produs agricol sau alimentar a cărui specificitate rezidă în provenienţa sa ori în originea sa geografică. Totuşi, utilizarea termenilor geografici în denumire este autorizată fără a aduce prejudicii altor drepturi de proprietate intelectuală anterior dobîndite, în special celor referitoare la mărci, la denumiri de origine protejate şi la indicaţii geografice protejate.

(5)

Nu poate fi înregistrată o specialitate tradiţională garantată a cărei denumire exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar, în sensul art.6 alin.(4) lit.b), care: a) face referinţă numai la cerinţe de ordin general, utilizate pentru un ansamblu de produse agricole sau alimentare, sau la cele prevăzute în actele normative în vigoare;

b) este înşelătoare, cum ar fi o denumire ce face referinţă la o caracteristică evidentă a produsului sau la o caracteristică ce nu corespunde caietului de sarcini şi astfel apare riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracteristicile produsului.

(6)

În sensul prezentei legi, prin denumire devenită generică se înţelege denumirea unui produs care, chiar dacă conţine o indicaţie a locului sau a regiunii unde acest produs a fost iniţial fabricat sau comercializat ori constituie o derivată a unei asemenea indicaţii, şi-a pierdut sensul său primar şi a devenit în Republica Moldova denumirea comună a unui produs ori indică specia, calitatea, categoria sau orice altă proprietate sau caracteristică a acestuia.

(7) Pentru a stabili dacă o denumire a devenit generică, se va ţine cont de toţi factorii, în special de:

a) situaţia existentă în zona de unde provine denumirea şi în zonele de consum;

b) prevederile legislaţiei naţionale din domeniu sau, după caz, de prevederile legislaţiei din

ţara de origine a denumirii corespunzătoare.

Articolul 8. Caietul de sarcini

(1) Pentru a beneficia de o denumire de origine protejată sau de o indicaţie geografică protejată ori pentru a fi recunoscut ca specialitate tradiţională garantată, un produs trebuie să fie conform condiţiilor stabilite într-un caiet de sarcini, omologat printr-o decizie a autorităţii competente specificate la art.34 alin.(1).

(2) Caietul de sarcini pentru o denumire de origine sau pentru o indicaţie geografică trebuie să conţină:

a) denumirea de origine sau indicaţia geografică solicitată spre înregistrare;

b) denumirea şi descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, a materiei prime, precum şi principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice şi/sau organoleptice ale produsului;

c) delimitarea ariei geografice şi, dacă este cazul, elemente care să indice respectarea prevederilor art.5 alin.(4);

d) elemente care să ateste că produsul provine din aria geografică delimitată, în sensul art.5 alin.(1) sau (2), după caz;

e) descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale, loiale şi constante, de obţinere a acestuia, precum şi descrierea elementelor referitoare la ambalaj, dacă solicitantul constatăşi justifică necesitatea ambalării produsului în aria geografică delimitată, pentru a păstra calitatea, pentru a garanta originea sau pentru a asigura controlul;

f) elemente care să justifice, după caz:

-

legătura dintre calitatea sau caracteristicele produsului şi mediul geografic, în sensul art.5 alin.(1) lit.b), sau;

-

legătura dintre o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ale produsului şi originea sa geografică, în sensul art.5 alin.(2) lit.b); g) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau ale organismelor abilitate să verifice

respectarea prevederilor caietului de sarcini, precum şi precizarea misiunii lor; h) orice reguli specifice de etichetare a produsului în cauză; i) oricare alte eventuale cerinţe, stabilite de lege, ce trebuie respectate.

(3) Caietul de sarcini pentru o specialitate tradiţională garantată trebuie să conţină:

a) denumirea specialităţii tradiţionale garantate, în una sau mai multe limbi, precum şi o menţiune ce arată că grupul solicitant cere înregistrarea cu rezervarea denumirii în cazul cînd grupul solicită să beneficieze de prevederile art.36 alin.(2);

b) descrierea produsului agricol sau alimentar, cu indicarea principalelor proprietăţi fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale acestuia;

c) descrierea metodei de producţie aplicate de producători, inclusiv, dacă este cazul, descrierea naturii şi a caracteristicilor materiei prime sau a ingredientelor utilizate, a metodei de preparare a produsului agricol sau alimentar;

d) elementele esenţiale care definesc specificitatea produsului şi, dacă este cazul, sistemul de referinţă utilizat; e) elementele esenţiale care atestă caracterul tradiţional al produsului, în sensul art.6 alin.(1); f) exigenţele minime şi procedurile de evaluare a specificităţii produsului.

Articolul 9. Dreptul la protecţie

(1)

O denumire de origine, o indicaţie geografică sau o specialitate tradiţională garantată va fi înregistrată dacă: a) corespunde prevederilor art.5 sau art.6, după caz, precum şi art.8, şi nu este exclusă de la

protecţie în temeiul prevederilor art.7; b) cererea de înregistrare corespunde cerinţelor stabilite în prezenta lege.

(2)

Doar un grup este în drept să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate. În sensul prezentei legi, prin „grup” se înţelege orice asociaţie de producători sau de procesatori, indiferent de forma juridică de organizare sau de componenţa acesteia, care activează în baza statutului grupului şi

care desfăşoară o activitate de producţie pentru produsele specificate în cerere. Regulile specifice aplicate grupului se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, denumit în continuare Regulament, aprobat de Guvern.

La un grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice:

a) se pot asocia şi alte părţi interesate;

b) poate fi asimilată o persoană fizică sau juridică, în condiţiile stabilite în Regulament.

(3)

Un grup poate depune cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate numai pentru produsele pe care le produce sau le obţine el însuşi.

(4)

Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate va aparţine în comun persoanelor care produc, prelucreazăşi prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.

(5)

Dreptul de utilizare a unei indicaţii geografice protejate va aparţine în comun persoanelor care produc şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.

(6)

Orice persoană fizică sau juridică din aria geografică corespunzătoare care produce şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produse în conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru o denumire de origine protejată sau pentru o indicaţie geografică protejată poate depune la AGEPI o cerere privind acordarea dreptului de utilizare a acesteia.

Articolul 10. Durata protecţiei şi reînnoirea dreptului de utilizare

(1)

Durata protecţiei unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate începe din data de depozit a cererii şi este nelimitată.

(2)

Dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se acordă pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire ori de cîte ori este necesar, dacă se menţin condiţiile prevăzute în caietul de sarcini pentru produsul respectiv. Deţinătorii acestui drept, înainte de expirarea fiecărei perioade de 10 ani, pot să solicite la AGEPI reînnoirea lui. Cererea de reînnoire se depune la AGEPI fiind însoţită de o confirmare din partea autorităţii competente cu privire la menţinerea caracteristicilor produselor, precum şi de dovada achitării taxei stabilite. Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de reînnoire a dreptului de utilizare se stabilesc în Regulament.

(3)

Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate se reînnoieşte la cererea titularului acestui drept sau a oricărei persoane împuternicite de acesta.

(4)

Cererea de reînnoire a dreptului de utilizare se depune în ultimele 6 luni de valabilitate a acestuia. Cererea de reînnoire poate fi depusăşi pe parcursul a 6 luni după expirarea termenului de 10 ani, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.

(5)

Reînnoirea dreptului de utilizare va avea efect începînd cu ziua imediat următoare expirării termenului premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea dreptului de utilizare se înscriu, după caz, în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi se publică în BOPI.

Articolul 11. Efectele înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice

(1) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate sînt protejate contra oricărei:

a) utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse neacoperite de înregistrare:

-în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire; sau

-în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate;

b) uzurpări, imitări sau evocări, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” ori de alte expresii similare;

c) indicaţii false sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate sau pe documentele aferente produsului respectiv, precum şi contra utilizării în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului;

d) practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului.

Dacă o denumire înregistrată conţine în sine denumirea generică a unui produs, utilizarea acestei denumiri generice pentru produsele corespunzătoare nu se consideră contrară lit.a) sau b).

(2) Denumirile protejate nu pot deveni generice.

(3)

Înregistrarea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice generează apariţia dreptului de utilizare a acestora. Denumirea de origine şi indicaţia geografică înregistrate nu pot fi cesionate, licenţiate şi nu pot face obiectul unor drepturi reale.

(4)

Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Denumire de origine protejată” sau „Indicaţie geografică protejată” şi a simbolurilor naţionale asociate acestora.

Articolul 12. Efectele înregistrării specialităţilor tradiţionale garantate

(1)

Denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezenta lege sînt protejate contra:

a) oricăror practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul, în special contra practicilor care lasă să se înţeleagă că produsul agricol sau alimentar este o specialitate tradiţională garantată;

b) oricărei imitări a unei denumiri înregistrate şi rezervate conform art.36 alin.(2).

(2)

Se interzice folosirea în comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate cu rezervarea denumirii conform art.36 alin.(2).

(3)

Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantată” şi a simbolului naţional asociat acesteia.

Articolul 13. Încetarea protecţiei şi decăderea din drepturi

(1)

Drepturile obţinute în temeiul înregistrării vor înceta: a) cu efect retroactiv, din data de depozit a cererii, în cazul în care înregistrarea este anulată;

b) cu efect retroactiv, din data începerii procedurii de revocare, în cazul în care protecţia este revocată.

(2)

Dacă a fost efectuată contrar prevederilor prezentei legi, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi anulată.

(3) Protecţia denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va fi revocată dacă:

a) în urma schimbării sau dispariţiei factorilor naturali şi/sau umani specifici ariei geografice delimitate, menţionate la art.5, a devenit imposibilă obţinerea de produse ce corespund caietului de sarcini;

b) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în ţara de origine, în cazul în care aria geografică se află într-o altăţară; c) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Protecţia denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi revocată dacă organismul de evaluare, desemnat în conformitate cu art.34, va constata neconcordanţe între caracteristicile reale ale produsului şi prevederile respective din caietul de sarcini, în cazul în care acestea nu pot fi remediate în nici un mod.

(5) Valabilitatea certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va înceta:

a) în condiţiile prevăzute la alin.(1);

b) în cazul lichidării persoanei juridice sau decesului persoanei fizice care deţine acest drept;

c) la cererea titularului dreptului de utilizare;

d) la cererea organismului de evaluare, desemnat în conformitate cu art.34, în cazul în care

acesta va constata nerespectarea prevederilor caietului de sarcini.

Capitolul III
ÎNREGISTRAREA INDICAŢIILOR GEOGRAFICE, DENUMIRILOR DE
ORIGINE ŞI SPECIALITĂŢILOR TRADIŢIONALE GARANTATE

Articolul 14. Depunerea cererii de înregistrare

(1)

Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate, denumită în continuare cerere, se depune la AGEPI de către un grup ce corespunde prevederilor art.9 alin.(2).

(2)

Cererea se depune pe un formular-tip aprobat de AGEPI. Cererea şi documentele anexate la ea se prezintă în limba moldovenească. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în altă limbă, traducerea lor în limba moldovenească se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii.

(3)

Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.

Articolul 15. Reprezentarea

(1)

Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivăşi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit printr-o procură.

(2)

Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivăşi funcţională în Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în orice procedură stabilită de prezenta lege, de un mandatar autorizat împuternicit printr-o procură.

(3)

Mandatarii autorizaţi activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.

Articolul 16. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice va conţine:

a) numele şi adresa solicitantului;

b) caietul de sarcini specificat la art.8 alin.(2), omologat prin decizia autorităţii

competente; c) un document unic în care figurează:

- elementele principale ale caietului de sarcini: denumirea a cărei înregistrare se solicită, o descriere a produsului, inclusiv, dacă este cazul, regulile specifice aplicabile ambalajului şi etichetării produsului, precum şi o descriere succintă a delimitării ariei geografice;

- o descriere a legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică în sensul art.5 alin.(1) sau (2), după caz, inclusiv, dacă este cazul, elementele specifice ale descrierii produsului sau metodei de producţie, care justifică această legătură.

(2) Cererea de înregistrare a unei specialităţi tradiţionale garantate va conţine:
a) numele şi adresa solicitantului;
b) caietul de sarcini specificat la art.8 alin.(3), omologat prin decizia autorităţii

competente;

c) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau organismelor abilitate cu verificarea respectării prevederilor caietului de sarcini, precum şi sarcinile precise ale acestora;

d) documentele ce probează specificitatea şi caracterul tradiţional al produsului.

(3)

Cererea care se referă la o arie geografică situată în afara Republicii Moldova, pe lîngă elementele prevăzute la alin.(1) lit.a) şi c) sau, după caz, la alin.(2), va fi însoţită de dovada înregistrării, în ţara de origine, a acestei denumiri de origine, indicaţii geografice sau, după caz, specialităţi tradiţionale garantate.

(4)

Cererea menţionată la alin.(1) sau (2) va fi însoţită de dovada achitării taxei de depunere a cererii.

(5)

La cererea depusă prin mandatar autorizat sau prin alt reprezentant se anexează procura de reprezentare.

(6)

Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate, precum şi a documentelor anexate la cerere, se stabilesc în Regulament.

Articolul 17. Data de depozit

Dată de depozit a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea cu respectarea prevederilor art.16 alin.(1) sau, după caz, alin.(2) sau (3), precum şi alin.(4).

Articolul 18. Retragerea şi modificarea cererii

(1) Solicitantul, oricînd, pînă la data adoptării deciziei de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate ori pînă la data adoptării deciziei de respingere a cererii, este în drept să solicite la AGEPI:

a) retragerea cererii;

b) modificarea, completarea, precizarea sau corectarea documentelor cererii, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu afecteze, în mod substanţial, denumirea solicitată spre înregistrare şi să nu extindă lista de produse.

(2)

Completările şi/sau precizările care modifică substanţial denumirea solicitată spre înregistrare şi/sau extind lista de produse nu se admit şi nu se iau în considerare, ele pot constitui obiectul unei noi cereri de înregistrare.

(3)

Dacă cererea a fost deja publicată, datele privind retragerea acesteia, precum şi modificările operate se publică în BOPI.

(4)

Procedurile menţionate la alin.(1) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd acestea au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.

(5)

Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii pentru efectuarea acţiunilor specificate la alin.(1) se stabilesc în Regulament.

Articolul 19. Procedura de examinare a cererii

(1)

AGEPI examinează dacă cererea depusă în conformitate cu prevederile art.16 este justificatăşi dacă întruneşte condiţiile de protecţie stabilite de prezenta lege. Examinarea nu trebuie să dureze mai mult de 12 luni.

(2)

Procedura de examinare, specificată la alin.(1), include examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii şi examinarea de fond.

(3)

Pe durata perioadei de examinare a cererii, AGEPI are dreptul să ceară de la solicitant unele completări sau precizări la materialele cererii fără de care examinarea nu poate fi efectuată. În cazul notificării solicitantului, termenul cuprins între data notificării şi data recepţionării de către AGEPI a răspunsului la notificare nu se ia în considerare la calcularea termenului prevăzut la alin.(1).

(4)

Materialele solicitate în conformitate cu alin.(3) vor fi prezentate în termen de 2 luni de la data primirii notificării.

(5)

Dacă, în termenul prevăzut la alin.(4), solicitantul nu a prezentat materialele solicitate sau nu a depus o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se consideră retrasă, fapt ce se notifică solicitantului. Cererea de prelungire a termenului va fi însoţită de dovada achitării taxelor stabilite. Condiţiile prelungirii termenelor se stabilesc în Regulament.

Articolul 20. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii

(1)

În termen de o lună de la data depunerii cererii, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.17 pentru atribuirea unei date de depozit.

(2)

În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI: a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.17, dacă se constată că cererea întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;

b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea acestora un termen de 2 luni de la data depunerii cererii dacă se constată că cererea nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.

(3)

În urma notificării specificate la alin.(2) lit.b), AGEPI: a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile dacă solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;

b) consideră cererea nedepusă, fapt ce este notificat solicitantului, dacă acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.

(4)

AGEPI înscrie datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate.

(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în registru, AGEPI examinează:

a) dacă solicitantul corespunde condiţiilor prevăzute la art.9 alin.(2) şi în Regulament;

b) corespunderea caietului de sarcini prevederilor art.8 şi ale Regulamentului;

c) conformitatea documentelor anexate la cerere cu prevederile prezentei legi şi ale

Regulamentului; d) dacă taxele pentru acţiunile prevăzute de lege au fost achitate în cuantumurile şi în termenele stabilite.

(6)

În urma examinării efectuate conform alin.(5), AGEPI: a) acceptă cererea în vederea publicării dacă se constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(5);

b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termen de 2 luni de la data notificării dacă se constată că cererea nu îndeplineşte condiţiile stipulate la alin.(5).

(7)

Dacă, în urma notificării conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise sau nu depune o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.

Articolul 21. Publicarea cererii

În cazul în care condiţiile stabilite la art.20 alin.(6) lit.a) sînt îndeplinite, datele privind cererea se publică în BOPI. Elementele cererii care se publică sînt stabilite în Regulament.

Articolul 22. Opoziţia

(1)

În termen de 3 luni de la data publicării cererii, orice persoană care are un interes legitim este în drept să formuleze o opoziţie la înregistrare.

(2)

Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI, fiind însoţită de dovada achitării taxei stabilite. Dacă taxa nu este achitată în termen, se consideră că opoziţia nu a fost formulată. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.

(3)

Sînt admisibile spre examinare doar opoziţiile parvenite la AGEPI în termenul fixat la alin.(1).

(4)

Opoziţia formulată împotriva înregistrării denumirii de origine sau indicaţiei geografice este admisibilă numai dacă: a) demonstrează că nu sînt respectate condiţiile menţionate la art.5 alin.(1) ori (2), după caz; sau b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare va fi contrară prevederilor art.7 alin.(1) lit.d) sau art.7 alin.(2) ori (3); sau

c) demonstrează că înregistrarea denumirii solicitate va prejudicia existenţa unei denumiri total sau parţial omonime sau a unei mărci de produse sau servicii ori existenţa produselor care se află legal pe piaţă de cel puţin 5 ani pînă la publicarea cererii, prevăzută la art.21; sau

d) prezintă dovezi care permit să se conchidă că denumirea solicitată spre înregistrare este generică în sensul art.7 alin.(6).

(5) Opoziţia formulată împotriva înregistrării specialităţii tradiţionale garantate este admisibilă doar dacă arată:

a) nerespectarea condiţiilor menţionate la art.6; sau

b) în cazul unei cereri vizate la art.36 alin.(2), că denumirea solicitată spre înregistrare este

folosită într-o manieră legală, notorie, economic semnificativă pentru produse agricole sau alimentare similare.

Articolul 23. Examinarea de fond

(1) În cadrul examinării de fond a cererii, AGEPI examinează:
a) dacă nu sînt motive de refuz specificate la art.7;
b) opoziţiile depuse conform art.22.

(2) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare, după caz, a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate ori de respingere a cererii. Decizia se notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.

(3) Procedura de examinare a cererii este supusă achitării taxelor stabilite.

Articolul 24. Examinarea opoziţiei

(1)

Dacă opoziţia este admisibilă în sensul art.22 alin.(3), AGEPI notifică acest fapt solicitantului, care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi exprime punctul de vedere, şi invită părţile să procedeze la consultări pentru a ajunge la un acord.

(2)

Dacă între opozant şi solicitant a intervenit un acord, acesta trebuie să fie comunicat AGEPI, fiind însoţit de cîte un aviz din ambele părţi. Dacă acordul menţionat nu atrage după sine modificarea datelor publicate conform art.21 sau modificările operate sînt nesemnificative, AGEPI ia în considerare acordul stabilit şi efectuează procedurile prevăzute la art.26. În caz contrar, AGEPI procedează la o nouă examinare conform procedurilor stabilite la art.19.

(3)

Dacă părţile nu au ajuns la un acord, AGEPI examinează opoziţia în conformitate cu alin.(4)–(7) şi adoptă o decizie ţinînd cont de uzanţele şi tradiţiile locale şi de riscul efectiv de confuzie.

(4)

AGEPI examinează admisibilitatea opoziţiei, apreciază argumentele părţilor. Criteriile vizate la art.22 alin.(4) lit.b)–d) sau, după caz, la alin.(5) sînt apreciate în raport cu teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul unor drepturi de proprietate intelectuală, în raport cu drepturile protejate pe teritoriul Republicii Moldova.

(5)

La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani înainte de data publicării cererii conform art.21, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistratăşi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge.

(6)

Examinarea opoziţiei poate fi suspendată la cererea motivată a unei părţi pe un termen ce nu depăşeşte 6 luni.

(7)

Dacă în urma examinării opoziţia este admisă, AGEPI respinge cererea de înregistrare, în caz contrar, respinge opoziţia, fapt care se comunică părţilor.

Articolul 25. Respingerea cererii

(1) AGEPI emite decizia de respingere a cererii de înregistrare dacă:

a) în urma examinării efectuate în conformitate cu art.23, se constată că denumirea solicitată nu întruneşte condiţiile stabilite de prezenta lege pentru a fi înregistrată, după caz, în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică ori că produsul solicitat spre înregistrare nu întruneşte condiţiile stabilite de prezenta lege pentru a fi înregistrat în calitate de specialitate tradiţională garantată;

b) opoziţia împotriva înregistrării a fost admisă.

(2)

În cazul în care denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică conţine unul sau mai mulţi termeni generici, iar includerea acestor elemente în denumire poate crea dubii în privinţa ariei de protecţie a acesteia, AGEPI cere, drept condiţie pentru înregistrare, ca solicitantul să declare că nu invocă nici un drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu publicarea cererii de înregistrare a denumirii solicitate sau, după caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea acesteia.

(3)

În cazul în care o cerere este respinsă pe motiv că denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică este generică, AGEPI publică informaţia respectivă în BOPI.

(4)

Decizia de respingere nu va fi adoptată înainte de a-i oferi solicitantului posibilitatea de retragere sau de modificare a cererii ori de expunere a punctului de vedere referitor la motivele de refuz.

Articolul 26. Înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate şi acordarea dreptului de utilizare

(1)

În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.20 şi 23, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici o opoziţie sau contestaţie împotriva înregistrării ori opoziţiile sau contestaţiile depuse au fost respinse, AGEPI decide înregistrarea:

a) denumirii de origine – în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate; b) indicaţiei geografice – în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate; c) specialităţii tradiţionale garantate – în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale

garantate, precum şi acordarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate solicitantului.

(2)

În termen de 3 luni de la data adoptării deciziei de înregistrare, AGEPI eliberează solicitantului certificatul privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate.

(3)

Datele referitoare la înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi datele referitoare la deţinătorii dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se publică în BOPI.

(4)

La cerere, dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate poate fi acordat oricărei persoane fizice sau juridice care corespunde prevederilor art.9 alin.(5).

Articolul 27. Registrele

(1) AGEPI ţine Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate, Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate. În registre se înscriu datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege şi de Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în registre se publică în BOPI.

(2)

Registrele menţionate la alin.(1) sînt deschise consultării publice.

(3)

AGEPI poate elibera extrase din registre, la cerere, cu condiţia achitării taxei stabilite.

Articolul 28. Buletinul Oficial de Proprietate Industrială

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială este publicaţia periodică oficială, editată de AGEPI, în care se publică:

a) date referitoare la obiectele de proprietate industrială înscrise în registrele naţionale, inclusiv cele referitoare la denumirile de origine, la indicaţiile geografice şi la specialităţile tradiţionale garantate, precum şi alte informaţii cu privire la acestea, a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative în domeniu;

b) acte normative naţionale şi internaţionale, comunicări şi informaţii de ordin general, precum şi orice alte informaţii din domeniul proprietăţii industriale.

Capitolul IV CONTESTAREA. CONFLICTELE CU ALTE DREPTURI. CONTROLUL Articolul 29. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate

(1)

Orice decizie privind cererile de înregistrare a denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice sau a specialităţilor tradiţionale garantate poate fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data recepţionării ei sau de către persoanele terţe care deţin informaţia referitor la înregistrarea în cauză – în termenul cuprins între data emiterii deciziei şi data înregistrării acestora. Contestaţia are efect suspensiv.

(2)

Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.

(3)

Contestaţia, prezentată în scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(4) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.

Articolul 30. Examinarea contestaţiei

(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitor la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.

(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii va emite una din următoarele

hotărîri: a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate; b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate.

(3) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării.

(4) Hotarîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor şi poate fi atacată la Curtea de Apel Chişinău în termenele prevăzute de lege.

Articolul 31. Utilizarea denumirilor omonime

Utilizarea unor indicaţii geografice sau a unor denumiri de origine omonime înregistrate este autorizată numai în cazul cînd denumirea omonimă înregistrată ulterior este suficient de clar diferenţiată de cea înregistrată anterior, ţinînd cont de necesitatea de a asigura un tratament echitabil producătorilor şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.

Articolul 32. Relaţiile dintre denumiri de origine, indicaţii geografice şi mărci

(1)

În cazul în care o denumire de origine sau o indicaţie geografică este protejată în conformitate cu prezenta lege, cererea de înregistrare a unei mărci ce corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art.11 şi care se referă la aceeaşi categorie de produse va fi refuzată, cu condiţia ca cererea de înregistrare a mărcii să fi fost depusă după data începerii protecţiei denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.

(2) Mărcile înregistrate contrar dispoziţiilor alin.(1) vor fi anulate.

(3)

Utilizarea unei mărci care corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art.11, depuse spre înregistrare sau înregistrate cu bună-credinţă înainte de data începerii protecţiei, după caz, a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, poate continua în pofida înregistrării denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare a mărcii sau de decădere din drepturi a titularului, în conformitate cu legislaţia în domeniul mărcilor. În acest caz, denumirea de origine sau indicaţia geografică poate fi utilizată concomitent cu marca vizată.

Articolul 33. Controlul oficial

(1)

Guvernul desemnează, în corespundere cu legislaţia privind evaluarea conformităţii produselor, autorităţile competente cărora le revine responsabilitatea controalelor oficiale privind conformitatea produselor care beneficiază de denumiri de origine şi de indicaţii geografice şi conformitatea specialităţilor tradiţionale garantate.

(2)

Orice producător care respectă dispoziţiile prezentei legi este în drept să beneficieze de un sistem de control oficial.

(3)

AGEPI publică în BOPI şi actualizează periodic denumirile şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alin.(1) din prezentul articol şi la art.34.

Articolul 34. Controlul respectării caietului de sarcini

(1)

Guvernul desemnează, pentru diferite categorii de produse, autorităţile competente abilitate cu atribuţii şi responsabilităţi privind omologarea caietelor de sarcini, definitivarea principiilor generale, aprobarea etapelor şi procedurilor de control în scopul asigurării respectării caietelor de sarcini în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2)

Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice a căror arie geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova şi pentru specialităţile tradiţionale garantate produse pe teritoriul Republicii Moldova, înainte de plasarea produselor pe piaţă, va fi asigurat de:

a) una sau mai multe autorităţi menţionate la art.33; şi/sau
b) unul sau mai multe organisme de evaluare cu funcţii de certificare a produselor.

(3)

Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice a căror arie geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova şi pentru specialităţile tradiţionale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova, înainte de plasarea produselor pe piaţă, va fi asigurat de:

a) una sau mai multe autorităţi competente desemnate de ţara de origine; şi/sau
b) unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

(4)

Organismele de certificare a produselor menţionate la alin.(2) şi (3) trebuie să fie acreditate în conformitate cu prevederile legislaţiei privind certificarea.

(5)

Cheltuielile aferente controlului respectării caietului de sarcini sînt suportate de producătorii vizaţi de acest control.

Articolul 35. Denumiri, menţiuni şi simboluri

(1)

O denumire de origine sau o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezenta lege poate fi utilizată doar de către persoanele care deţin dreptul de utilizare a acesteia.

(2)

Produsele originare din Republica Moldova comercializate sub o denumire protejată în conformitate cu prezenta lege pot fi marcate cu menţiunile „Denumire de origine protejată” sau

„Indicaţie geografică protejată” şi/sau cu simbolurile naţionale asociate acestora, aprobate de Guvern.

(3) Produsele originare din alte ţări comercializate sub o denumire de origine protejată sau

1. o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezenta lege pot fi, de asemenea, marcate conform prevederilor alin.(2).
2. Doar producătorii care respectă caietul de sarcini sînt în drept să facă referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe etichete, în publicitate sau în documentele aferente produsului agricol sau alimentar.
3. În cazul cînd se face referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe eticheta produsului agricol sau alimentar fabricat în Republica Moldova, denumirea produsului va fi însoţită de menţiunea „Specialitate tradiţională garantată” şi/sau de simbolul naţional asociat acesteia, aprobat de Guvern.
1. Pentru specialităţile tradiţionale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova, menţiunea specificată la alin.(5) este facultativă.
2. Articolul 36. Condiţii de utilizare a denumirilor specialităţilor tradiţionale garantate
4. Începînd cu data publicării informaţiei referitoare la înregistrarea specialităţii tradiţionale garantate, denumirea acesteia, înregistrată în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, poate fi utilizată pentru desemnarea produsului agricol sau alimentar ce corespunde caietului de sarcini ca specialitate tradiţională garantată doar cu respectarea prevederilor art.35 alin.(4), (5) şi (6). Totodată, denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate pot fi utilizate în continuare pe etichetele produselor ce nu corespund caietului de sarcini înregistrat, însă nefiind însoţite nici de menţiunea „Specialitate tradiţională garantată”, nici de simbolul naţional asociat acesteia.
5. O specialitate tradiţională garantată poate fi, totuşi, înregistrată, cu rezervarea denumirii produsului agricol sau alimentar ce corespunde caietului de sarcini publicat, cu condiţia ca grupul solicitant să fi cerut aceasta în cererea de înregistrare şi, ca urmare a procedurii prevăzute la art.22, să nu rezulte că denumirea respectivă este folosită într-o manieră legală, notorie, economic semnificativă pentru produse agricole sau alimentare similare. Începînd cu data publicării informaţiei referitoare la înregistrarea specialităţii tradiţionale garantate, denumirea respectivă, chiar dacă nu este însoţită de menţiunea „Specialitate tradiţională garantată” şi/sau de simbolul naţional asociat acesteia, nu poate fi utilizată pe etichetele produselor agricole sau alimentare similare ce nu sînt conforme caietului de sarcini înregistrat.
1. Pentru denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate într-o singură limbă, grupul solicitant poate prevedea în caietul de sarcini că, la comercializarea produsului, este posibil să figureze pe etichetă, pe lîngă denumirea produsului în limba originală, o menţiune în alte limbi care precizează că produsul a fost obţinut conform tradiţiilor regiunii sau ţării de unde provine cererea.
2. Articolul 37. Modificarea caietului de sarcini
6. Un grup care corespunde prevederilor art.9 alin.(2) şi care are un interes legitim poate solicita modificarea caietului de sarcini pentru o denumire de origine sau, după caz, pentru o indicaţie geografică, în special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a revedea delimitarea ariei geografice. Cererea corespunzătoare va conţine o descriere a modificărilor solicitate şi justificarea acestora.
7. În cazul în care modificarea solicitată conform alin.(1) al prezentului articol atrage după sine una sau mai multe modificări ale documentului unic menţionat la art.16 alin.(1) lit.c), cererea de modificare este supusă procedurii prevăzute la art.19, 21 şi 22.
8. În cazul în care modificarea solicitată conform alin.(1) nu atrage după sine modificarea documentului unic, se aplică următoarele reguli:

a) dacă aria geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova, solicitantul va prezenta o decizie a autorităţii competente privind aprobarea modificărilor;

b) dacă aria geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova, solicitantul va prezenta dovada acceptării modificărilor respective în ţara de origine.

(4)

Modificarea caietului de sarcini pentru o specialitate tradiţională garantată poate fi solicitată de un grup care corespunde prevederilor art.9 alin.(2). Cererea de modificare trebuie să demonstreze existenţa unui interes economic legitim, să descrie modificările solicitate şi justificarea acestora.

(5)

Cererea de modificare, specificată la alin.(4) al prezentului articol, este supusă procedurilor prevăzute la art.19, 21 şi 22.

(6)

În cazul cînd modificările solicitate conform alin.(4) al prezentului articol sînt neesenţiale, AGEPI poate decide acceptarea sau respingerea acestora fără a recurge la procedurile prevăzute la art.21 şi 22.

(7)

În cazul modificărilor solicitate în conformitate cu alin.(4) al prezentului articol, în afară de opoziţiile prevăzute la art.22 alin.(5), sînt admisibile şi opoziţiile care demonstrează existenţa unui interes economic pentru producerea specialităţii tradiţionale garantate.

(8)

Dacă, în urma adoptării de către autorităţile administraţiei publice a unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii, se solicită o modificare temporară a caietului de sarcini: a) pentru o denumire de origine sau o indicaţie geografică, cererea de modificare este supusă procedurilor prevăzute la alin.(3);

b) pentru o specialitate tradiţională garantată, cererea de modificare este supusă procedurilor prevăzute la alin.(6).

(9)

Cererea de modificare, specificată la alin.(1) sau, după caz, la alin.(4) ori (8), se depune la AGEPI. Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii de modificare a caietului de sarcini se stabilesc în Regulament.

(10)

AGEPI va înscrie modificările acceptate în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate sau, după caz, în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate şi va publica în BOPI modificările operate şi justificarea acestora.

Articolul 38. Interzicerea utilizării denumirii de origine, indicaţiei geografice sau denumirii specialităţii tradiţionale garantate

(1) Orice persoană fizică sau juridică care pretinde că:
- o denumire de origine,
- o indicaţie geografică sau
- o denumire a unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervată conform art.36 alin.(2),
care sînt protejate în conformitate cu prezenta lege, sînt utilizate, în prejudiciul său direct

sau indirect şi contrar dreptului său, pentru un produs natural sau prelucrat, avînd o altă origine, sau, după caz, lipsit de specificitatea corespunzătoare este în drept să ceară interzicerea utilizării acestei denumiri sau indicaţii.

(2)

Uniunile şi asociaţiile pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, sînt în drept să procedeze în conformitate cu prevederile alin.(1) în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.

(3)

Cererea privind interzicerea utilizării unei denumiri de origine protejate, unei indicaţii geografice protejate sau a denumirii unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervate conform art.36 alin.(2), se depune la Curtea de Apel Chişinău.

Articolul 39. Anularea înregistrării, revocarea protecţiei sau a dreptului de utilizare

(1)

Dacă, în urma controlului efectuat în conformitate cu prevederile art.33 sau 34, se constată că nu mai este asigurată respectarea condiţiilor stabilite în caietul de sarcini pentru un produs care beneficiază de o denumire de origine protejată ori de o indicaţie geografică protejată sau pentru o specialitate tradiţională garantată, înregistrată în conformitate cu prezenta lege, autoritatea competentă iniţiază revocarea protecţiei ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii respective.

(2)

Orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim poate cere anularea înregistrării sau revocarea protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.

(3)

Prevederile alin.(2) se aplică mutatis mutandis uniunilor şi asociaţiilor pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau ale producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.

(4)

Cererea de anulare a înregistrării sau de revocare a protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice se depune la Curtea de Apel Chişinău.

Capitolul V

ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A DENUMIRILOR DE ORIGINE

Articolul 40. Prevederi generale

Prevederile prezentei legi se aplica mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale ale denumirilor de origine, conform Aranjamentului de la Lisabona, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd acest aranjament prevede altfel.

Articolul 41. Cererea internaţională

(1)

Cererea internaţională pentru o denumire de origine înregistrată în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, care are ca ţară de origine Republica Moldova, se depune la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.

(2)

Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de persoanele fizice sau juridice care deţin dreptul de utilizare a denumirii de origine respective.

(3)

Cererea internaţională va fi perfectată în conformitate cu prevederile Regulamentului de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona.

Articolul 42. Efectele înregistrării internaţionale a denumirii de origine avînd ca ţară de origine Republica Moldova

(1)

Înregistrarea internaţională, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, efectuată de Biroul Internaţional, asigură, fără reînnoire, pe toată durata de protecţie a denumirii respective în Republica Moldova, protecţia acesteia în ţările membre ale Aranjamentului de la Lisabona, care nu au făcut declaraţii de refuz la acordarea protecţiei sau care le-au retras ulterior.

(2)

Protecţia internaţională a denumirii de origine, menţionată la alin.(1), va înceta în cazul în care denumirea respectivă va decădea din protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 43. Taxele pentru cererea internaţională

(1)

La depunerea cererii internaţionale se vor achita următoarele taxe: a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;

b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea denumirii de origine conform prevederilor art.7 al Aranjamentului de la Lisabona.

(2)

Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.

(3) În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă.

Articolul 44. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI

(1)

În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examineazăşi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.41 alin.(3) şi corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate.

(2)

Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona, AGEPI semnează cererea şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.

(3)

Dată a înregistrării internaţionale este data la care cererea, conţinînd toate elementele prevăzute în Regulamentul de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona, este recepţionată de Biroul Internaţional.

(4)

Dacă, în urma verificării efectuate în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depistate greşeli sau inexactităţi, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să le remedieze într-un termen rezonabil, ţinînd cont de prevederile alin.(3).

Articolul 45. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional

(1)

Orice înregistrare internaţională notificată de către Biroul Internaţional este supusă procedurii de opoziţie, conform art.22, şi examinării de fond, conform art.23, în aceleaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.

(2)

În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă examinării conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de prezenta lege sau cînd a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări, AGEPI emite o declaraţie de refuz, pe care o notifică Biroului Internaţional.

(3)

Termenul prevăzut pentru comunicarea declaraţiei de refuz nu va depăşi 1 an de la data recepţionării de către AGEPI a notificării Biroului Internaţional privind înregistrarea internaţională în cauză.

(4)

Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară emiterii declaraţiei de refuz menţionate la alin.(2), va fi efectuată direct între AGEPI şi solicitant, reprezentat de un mandatar autorizat.

(5)

AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Biroul Internaţional despre retragerea totală sau parţială a declaraţiilor de refuz, precum şi despre toate hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la revocarea protecţiei sau la anularea înregistrărilor internaţionale.

(6)

Dacă, în urma examinării în conformitate cu alin.(1) a unei înregistrări internaţionale notificate de Biroul Internaţional, se constată că denumirea de origine corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terţi pînă la data notificării, AGEPI va acorda terţilor un termen de cel mult 2 ani pentru sistarea utilizării denumirii respective şi va comunica acest fapt Biroului Internaţional în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin.(3).

Articolul 46. Efectele înregistrării internaţionale în Republica Moldova

(1)

Orice înregistrare internaţională notificată de Biroul Internaţional, începînd cu data înregistrării internaţionale, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care cererea de înregistrare a denumirii de origine corespunzătoare ar fi fost depusă direct la AGEPI.

(2)

În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nici o declaraţie de refuz în conformitate cu art.45 alin.(2) sau cînd declaraţia de refuz a fost ulterior retrasă, total sau parţial, protecţia, în Republica Moldova, a denumirii de origine corespunzătoare înregistrării internaţionale în cauză, începînd cu data menţionată la alin.(1) al prezentului articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care această denumire ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.

(3)

În cazul cînd declaraţia de refuz specificată la art.45 alin.(2) nu a fost ulterior retrasă, se consideră că în Republica Moldova înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol.

(4)

O denumire de origine care corespunde prevederilor alin.(2) nu va putea fi considerată ca devenită generică atîta timp, cît ea va fi protejată ca denumire de origine în ţara de origine.

Capitolul VI

ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR
Articolul 47. Acţiunea privind încălcarea drepturilor

(1)

Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate, al căror drept a fost lezat prin utilizarea ilegală a unei indicaţii geografice protejate, a unei denumiri de origine protejate sau a unui drept referitor la o specialitate tradiţională garantată, cu cauzarea de prejudicii directe sau indirecte, este în drept să iniţieze o acţiune în instanţa judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.

(2)

Sînt în drept să iniţieze o acţiune privind încălcarea drepturilor, conferite prin art.11 şi 12, următoarele persoane: a) titularul dreptului de utilizare a indicaţiei geografice protejate, a denumirii de origine protejate sau a unui drept referitor la o specialitate tradiţională garantată;

b) alte persoane fizice sau juridice ori entităţi care au dreptul de a reprezenta titularul dreptului de utilizare sau organizaţiile create în acest scop, cu condiţia că acestea din urmă activează de cel puţin 6 luni.

(3)

În procedura de examinare a cauzei ce ţine de încălcarea dreptului de utilizare, pîrîtul poate contesta certificatul privind dreptul de utilizare care a generat conflictul, cerînd anularea sau revocarea acestui certificat.

(4)

Examinarea acţiunii va fi suspendată pînă la soluţionarea definitivă a chestiunii privind valabilitatea certificatului.

Articolul 48. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor

(1)

Orice persoană care consideră că împotriva sa ar putea fi iniţiată o procedură de încălcare a unui drept referitor la o denumire de origine protejată sau la o indicaţie geografică protejată poate, pînă la iniţierea unei atare proceduri, să ceară adoptarea unei decizii judecătoreşti prin care să se constate că produsul său nu aduce atingere denumirii protejate. În cursul examinării cererii, instanţa poate atrage în proces orice persoană interesată, inclusiv titularul certificatului dreptului de utilizare.

(2)

În cazul în care, conform alin.(1), instanţa a adoptat o hotărîre definitivă de neîncălcare, nu mai poate fi intentată o acţiune de încălcare a unui drept referitor la o denumire de origine protejată sau la o indicaţie geografică protejată faţă de aceeaşi persoană în raport cu acelaşi produs.

(3)

Cheltuielile de judecatăşi alte cheltuieli legate de procedurile judiciare, inclusiv cheltuielile suportate de titularul dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, trebuie să fie suportate de persoana care a intentat acţiunea privind declaraţia de neîncălcare.

(4)

Instanţa de judecată care examinează o acţiune privind declaraţia de neîncălcare trebuie să determine cuantumul cheltuielilor suportate de titularul dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, care trebuie să fie achitate de către persoana care a intentat acţiunea privind declaraţia de neîncălcare.

Articolul 49. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii

(1)

Orice persoană îndreptăţită care a prezentat elemente de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile conform cărora drepturile sale sînt încălcate poate cere instanţei judecătoreşti sau unei alte autorităţi competente, pînă la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri prompte şi provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale şi cu condiţia depunerii unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente adecvate, necesare pentru repararea prejudiciilor ce ar putea fi cauzate pîrîtului în cazul în care nu va fi constatată prezenţa unei încălcări.

(2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, instanţa este în drept: a) să ceară descrierea detaliată a produselor în litigiu, cu sau fără prelevare de eşantioane; b) să pună sechestru pe produsele în litigiu;

c) să pună sechestru pe materialele şi instrumentele utilizate la producerea şi/sau distribuirea produselor în litigiu, precum şi pe documentele referitoare la ele.

(3)

Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor prevăzute în prezentul articol şi la art.50 o foloseşte instanţa judecătorească în conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă. Măsurile de asigurare a probelor se vor lua cu participarea executorului judiciar şi, după caz, a reprezentantului AGEPI, care vor putea fi asistaţi de un ofiţer de poliţie.

Articolul 50. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă

(1)

Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite fără a-l audia pe pîrît dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.

(2) Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacată în instanţa judecătorească.

(3)

Instanţa judecătorească va aplica măsurile de asigurare a probelor cu condiţia ca recurentul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă adecvată, destinată să asigure compensarea prejudiciilor suportate de pîrît conform art.51 alin.(2).

Articolul 51. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor

(1) Măsurile de asigurare a probelor vor fi nule sau nevalabile:

a) dacă reclamantul nu intentează, în termen de 20 de zile lucrătoare sau de 31 de zile calendaristice de la data emiterii încheierii cu privire la măsurile de asigurare a probelor, o acţiune în instanţa judecătorească privind încălcarea drepturilor;

b) ca urmare a oricărei acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile a reclamantului;
c) dacă s-a constatat că nu a existat o încălcare sau o tentativă de încălcare a drepturilor;
d) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

(2)

În cazul în care măsurile de asigurare a probelor au cauzat prejudicii şi au fost declarate nule sau nevalabile, reclamantul va achita pîrîtului o despăgubire corespunzătoare.

Articolul 52. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1)

Dacă o parte prezintă dovezi că pretenţiile sale sînt fondate şi informaţii precum că anumite probe se află în gestiunea părţii opuse, instanţa judecătorească va dispune ca aceste probe să fie prezentate într-un număr suficient şi rezonabil, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiei confidenţiale. În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa poate dispune suplimentar părţilor prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale.

(2)

În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea acestora, fapt ce împiedică soluţionarea litigiului, instanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plîngerii sau a pretenţiei prezentate de către partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia acordării posibilităţii de audiere a părţilor referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.

Articolul 53. Dreptul la informare

(1)

Dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că sînt încălcate drepturile ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuire a produselor sau a serviciilor care încalcă aceste drepturi să fie furnizate de pîrît şi/sau de orice altă persoană care:

a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării; b) a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute;

c) a fost găsită prestînd, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere; sau

d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c), ca fiind implicată în acţiunile de producere, fabricare sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz: a) numele şi adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor sau serviciilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul prezumtivi;

b) date despre cantităţile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul mărfurilor sau al serviciilor respective.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor prevederi legale care: a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai detaliate; b) reglementează utilizarea în cauzele civile sau penale a informaţiilor comunicate în

conformitate cu prezentul articol;

c) stabilesc răspunderea pentru abuz de dreptul la informare;

d) dau posibilitatea de a fi refuzată prezentarea de informaţii ce ar constrînge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată; sau

e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau procesarea datelor cu caracter personal.

Articolul 54. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) Dacă instanţa judecătorească a stabilit faptul sau iminenţa încălcării drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, ea poate, la cererea titularului de drepturi, să dispună luarea de măsuri de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor contra pîrîtului şi/sau intermediarilor, cum ar fi:

a) să pronunţe, cu titlu provizoriu, o încheiere de interzicere a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor sau să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea titularului de drepturi;

b) să pună sechestru pe produsele suspectate că aduc atingere drepturilor pentru a preveni introducerea lor în circuitul comercial;

c) să pună sechestru, cu titlu provizoriu, pe orice proprietate a pîrîtului, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacă încălcarea a fost comisă la scară comercialăşi există riscul de nerecuperare a prejudiciilor.

(2)

Instanţa judecătorească poate dispune măsurile prevăzute la alin.(1) al prezentului articol fără a-l audia pe pîrît. În acest caz se aplică mutatis mutandis prevederile art.50.

Articolul 55. Măsuri corective

(1)

În cazul în care se stabileşte că a avut loc o încălcare a drepturilor, instanţa judecătorească poate dispune, la cererea reclamantului, luarea de măsuri referitor la produsele despre care s-a constatat că încalcă un drept ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantatăşi, după caz, referitor la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fabricarea acestor produse. Printre aceste măsuri vor figura, în special:

a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
b) retragerea definitivă din circuitul comercial; sau
c) distrugerea.

(2)

Măsurile menţionate la alin.(1) se realizează din contul pîrîtului, cu excepţia cazului cînd există motive temeinice care se opun acestui lucru.

(3)

La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa judecătorească se va conduce de principiul de echitate, luînd în considerare gravitatea încălcării, remedierile ordonate, precum şi interesele persoanelor terţe.

Articolul 56. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti

În cazul în care a fost emisă o hotărîre judecătorească de constatare a încălcării drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească, la cererea titularului de drepturi, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărîrii, prin care pîrîtul va fi somat să înceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor titularului. În acest scop, instanţa judecătorească poate cere depunerea de către pîrît a unei cauţiuni sau garanţii echivalente adecvate. Titularul de drepturi poate cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor de ale căror servicii beneficiază un terţ la încălcarea drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr

o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată.

Articolul 57. Măsurile de alternativă

În cazul în care pîrîtul a acţionat neintenţionat sau din imprudenţă, el va fi obligat de instanţa judecătorească, la cererea persoanei interesate, să achite unele despăgubiri pecuniare, în locul măsurilor de asigurare a respectării drepturilor prevăzute de prezentul capitol, dacă aplicarea măsurilor în cauză i-ar fi cauzat pagube disproporţionale şi dacă despăgubirea pecuniară pentru reclamant este rezonabil satisfăcătoare.

Articolul 58. Despăgubirile

(1)

La cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată cu bună-ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru va achita titularului de drepturi despăgubirile pentru prejudiciile pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suportate de partea lezată, orice profit obţinut ilegal de pîrît şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului din cauza atingerii aduse drepturilor sale.

(2)

În cazul cînd a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, pîrîtul este obligat să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi, stabilite conform legii.

Articolul 59. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti

(1)

În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească competentă poate să dispună, la cererea reclamantului şi din contul persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informaţiei privind hotărîrea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărîrii.

(2)

Instanţa judecătoreasca competentă va putea dispune şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

(3) Instanţa judecătorească va remite AGEPI o copie de pe hotărîrea definitivă.

Capitolul VII
DISPOZIŢII COMUNE
Articolul 60. Competenţa în soluţionarea litigiilor

(1)

Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţionează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de Curtea de Apel Chişinău sau de un arbitraj specializat.

(2)

Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile privind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.

(3)

Curtea de Apel Chişinău soluţionează litigiile privind: a) acordarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate; b) încălcarea drepturilor conferite prin înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate; c) acţiunile de apărare a dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate; d) anularea înregistrării unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate; e) revocarea protecţiei unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate; f) revocarea dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice

protejate; g) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a dreptului; h) măsurile de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii; i) măsurile preventive şi provizorii prevăzute la art.56; j) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată; k) examinarea contestaţiilor depuse împotriva hotărîrilor Comisiei de contestaţii a AGEPI.

(4)

Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atît în relaţiile contractuale, cît şi în cele necontractuale, ce ţin de proprietatea industrială, şi anume privind: a) eliberarea certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate; b) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate; c) încălcarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei

geografice protejate; d) alte litigii ce nu ţin de activitatea autorităţilor publice.

Articolul 61. Taxele

(1)

Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice şi a specialităţii tradiţionale garantate, înaintarea opoziţiei, a contestaţiei, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice şi specialităţii tradiţionale garantate, eliberarea certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, reînnoirea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate şi a dreptului de utilizare a indicaţiei geografice protejate, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de protecţia juridică a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate sînt supuse taxelor.

(2) Acţiunile pentru care se percepe taxăşi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.

(3)

Taxele se achită de solicitant, de titular sau de alte persoane fizice sau juridice împuternicite.

(4)

Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, în cazul cînd procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.

(5)

Taxa plătită într-un cuantum mai mic decît cel stabilit se ia în considerare după achitarea diferenţei, iar procedura începe din momentul cînd taxa este achitată integral.

(6)

Taxa de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate şi de eliberare a certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate care nu a fost plătită în termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului omis, cu o majorare de 50%.

(7)

În cazul cînd se solicită efectuarea procedurilor în regim de urgenţă, taxa se majorează cu 100%, iar termenul de efectuare a acţiunilor respective se reduce de 2 ori.

(8)

Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acţionează în interes public.